Când Dorinel îmbrăca tricoul Naționalei, un meci precum cel cu Albania, ultimul de la Euro 2016 pentru noi, era de neconceput. Când românii jucau cu Albania, se discuta de scor, de diferență. Alte echipe, alte vremuri. Nu? „Nu contează, oricum trebuia să ne adaptăm. Noi suntem mai buni decât Albania pe care trebuia s-o învingem fără probleme, nu să fim umiliți, să avem o asemenea prestație. E jignitor”, povestește Dorinel Munteanu pentru actualdecluj.ro.

Au trecut ceva ani de când schimba pase cu Hagi, cu Ilie Dumitrescu, cu Răducioiu. O eternitate, parcă. Microbiștii nostalgici își găsesc acum fericirea prin youtube. Dar să-l lăsăm pe Munteanu să ne povestească exact cum a fost și cum a ajuns naționala de fotbal.

– Cum ai văzut acest european?

– Mai e loc de cuvinte acuma?  Avem un gust amar, am un gust amar și nu-mi trece. Am avut o șansă extraordinară să scoatem iar capul prin lume. A fost primul meci, cel cu Franța, care ne-a dat speranțe. A urmat un joc slab cu Elveția și-o rușine cu Albania. Scria pe televizor în ziua partidei cu Albania că e ziua națională. A fost catastrofă națională, nu ziua națională.  E mare păcat, lumea își dorea să iasă din nou în stradă și le-am retezat orice speranță cu acest joc modest. Inexplicabil, zic eu.

– Se vorbește foarte mult de lipsa de valoare. Este, probabil, principalul motiv pentru prestația naționalei. E explicabil, până la urmă.

– Nu, nu este. Eu am văzut o echipă foarte bună a nostră în primul joc. Am fost compacți, am stat bine în teren, am pus și probleme Franței. Diferența nu poate fi atât de mare de la primul la ultimul joc. S-au făcut prea multe greșeli după deschiderea turneului.

– Concret?

– Concret tu nu poți face, ca și selecționer, 3-4 schimbări la câteva zile. Ce relații de joc să mai ai? Schimbi trei vârfuri în trei meciuri, unde s-a mai întâmplat așa ceva în lume? Ce încredere să mai aibă în el un jucător? Își pierd toți încrederea în modul acesta. Ce drac de omogenizare să mai ai? Avem și fotbaliști care puteau să ajute mai mult, dar pe care nu s-a mizat.

– Te referi la Sânmărtean?

– Da, un fotbalist de calitate. Nu rezistă un meci? Nici o problemă, începi cu el și îl lași până poate, apoi îl schimbi. Dar până să-l scoți, el îți creează o fază de gol, îți dă o pasă, scoate oameni din joc, driblează. Noi am avut la tot Euro o bară la colțul scurt a lui Andone, nimic ieșit din comun. Măcar de trăgea la colțul lung. Pe Stanciu lasă-l să se desfășoare în fiecare meci, de ce-l schimbi, apoi îl bagi iar? Joacă ori cu Stanciu, ori cu Sânmărtean sau cu amândoi. Noi avem mari probleme în centru, de unde mijlocașii nu pot crea nimic. Noi trebuie să avem cursivitate, constanță în joc, să reușim să dezvoltăm măcar câteva contraatacuri rapide, cu jucătorii din bandă. Dar cine să le facă? Sânmărtean a demonstrat și în preliminarii cine e. E păcat. Mai e Maxim, care-a fost lăsat acasă și nu înțeleg de ce. Maxim, oricât de puțin ar fi jucat la Stuttgart, vă spun eu, făcea mai multe decât alții. Și niciodată nu va putea nimeni să compare Bundesliga sau liga a doua din Germania cu Bulgaria sau Turcia. E diferență ca de la cer la pământ, de la nivelul de joc, la nivelul de pregătire, la condiții, medicamentație, tot. N-a avut meciuri multe Maxim? Păi au fost în lot alți jucători la Euro care au jucat și mai puțin decât el, dar în campionate net inferioare, incomparabile din punct de vedere al valorii.

– Ești destul de vehement în discurs.

– E atât de trist. Ai așteptări, ai niște așteptări și apoi te faci de râs la modul acesta. Eu le ziceam tuturor că batem, că facem, că dregem. Jucătorii s-au pierdut pe teren, nu-și găseau locul la ultimele două jocuri. Și pe cei din bandă i-a tot schimbat, Torje și Popa. Săracii, erau debusolați în teren. Nu știu ce s-a întâmplat cu Puiu Iordănescu. Eu îmi aduc aminte când jucam eu în națională și nu făcea așa ceva niciodată. Ce, îl schimba pe Răducioiu? Nu-l schimba nici când nu marca. Sau pe Vio Moldovan, după Răduciou? Sau pe alții? Noi ne știam cu ochii închiși. Naționala trebuie să aibă un nucleu de bază, o echipă standard, nu tot faci experiemente. S-a greșit foarte mult și în privința banderolei de căpitan. De ce-l schimbi pe Raț, ca să ce? Acolo a fost răutate, nu știu de ce, nu înțeleg motivul.  Schimbi staff-ul medical înainte de campionatul european. O sumedenie de decizii pripite. Pompiliu Popescu e un doctor extraordinar ca nivel de pregătire. E un profesionist.

– L-ai urmărit pe selecționer după joc? Nu își reproșa nimic.

– Da, nu știu, el îl respect foarte mult pe nea Puiu, dar nu știu ce s-a întâmplat. Și pe noi ne certa, striga, dar nu certa ziariștii sau nu făcea niciodată aprecieri despre public sau alții. Deci totul a fost foarte bine, atâta doar că am scos un punct și ne-am făcut de rușine cu Albania. În rest totul a fost perfect!

– În cariera ta la națională, ai bifat și două momente cel puțin neplăcute. Barajul cu Slovenia pentru Mondial (pierdut de ai noștri) și meciul decisiv de la Copenhaga (pierdut cu 2-1 în prelungiri). Există câteva fotografii antologice de la finalul acelor partide. Erați copleșiți, erați în genunchi, în lacrimi. Ai văzut așa după meciul cu Albania?

– Nu, dar asta depinde și de caracter. Nu trebuie să-i judecăm pe alții. Durerea a fost cu atât mai mare pentru noi la meciurile cu Slovenia și cu Danemarca pentru că noi am dominat, am marcat, am pus presiune, am atacat, am jucat fotbal. Meciul cu Danemarca a fost o nenorocire și-am suferit enorm. Am avut câteva ocazii extraordinare de a închide meciul. Acolo a fost vorba de ghinion, dar acum am văzut și-un joc slab spre foarte slab, dar și lipsă de atitudine. Cu Slovenia și Danemarca am avut ghinion, acum am avut o bară la tot europeanu. Despre ce discutăm?

– Crezi sincer că această echipă cu acești jucători putea face mai mult?

– Cum să nu poată? Uitați-vă la unguri, bravo lor. Și cu cine joacă, că acolo-i de urmărit. L-am văzut pe Kiraly prin poartă, am jucat vreo 10 ani cu el în Germania, el era la Berlin și văd că-i la Euro. E mai bătrân ca mine, Dumnezeule! Fundașii lor joacă prin Ungaria, au jucători de la Academia Puskaș, de la Videoton, încă vrei doi din Polonia. Sunt ei mai buni decât ai noștri? Nu, dar ei sunt o echipă. Puteam, repet, să realizăm mult mai mult. Să nu ne facem de râs.

– În toamnă încep prelimariile pentru Campionatul Mondial din Rusia. Se impun schimbări majore la echipa națională?

– Păi am văzut că nea Puiu a zis că pleacă în vacanță. FRF-ul caută un antrenor. La jucători eu n-aș schimba foarte mult, fiindcă nici nu prea avem alții. Aș face un „11” omogen, de bază și-aș renunța la tot felul de experimente.

– Ai avut vreun contact cu cineva din FRF?Mă refer la posibilitatea de a prelua naționala.

– Am discutat, dar înainte, atunci când domnul Iordănescu și-a pus secunzii. Am refuzat, atâta tot. Mi s-a propus să fiu secund, dar eu sunt principal. Noi am avut patru antrenori principali la Euro și ne-a bătut o echipă modestă, Albania, păcat.

– Antrenor străin sau român?

– Nu știu ce să zic. Probabil că dacă vine un străin, va fi de mâna a doua pentru că la 200.000-300.000 de euro pe an, cât poate oferi FRF-ul, de banii ăștia și primești. Ungaria îl plătește cu vreo 800.000 de euro pe antrenor. Așa că, eu cred că tot un român va fi pe bancă din toamnă.

foto: epochtimes-romania.com

CITIȚI ȘI: INTERVIU Destinul lui Sabău

INTERVIU Povețele lui Emeric Ienei

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.