Fotografii originale ale lui Brâncuși, sub lacăt la Cluj de jumătate de secol

CulturăRecomandarea redacției by Mihai Prodan - iul. 02, 2016 1 1796

Celebrul sculptor Constantin Brâncuși n-a fost doar sculptor: și-a documentat creația prin intermediul fotografiilor timp de decenii, iar o colecție rară de astfel de fotografii zace închisă sub lacăt la universitatea de artă din Cluj de o jumătate de secol, la adăpost de ochiul indiscret al publicului.

Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca deține din 1965 – adică de exact o jumătate de secol – o colecție de 41 de fotografii realizate de Brâncuși între 1905 și 1931. Sunt veritabile rarități, mai întâi pentru că acoperă o perioadă din cariera lui Brâncuși care se regăsește foarte puțin în alte colecții de fotografii ale sale – e acreditată ideea, de exemplu, că Brâncuși a devenit interesat de tehnica fotografiei în 1921, când l-a întâlnit pe Man Ray, un artist american care tocmai își amenaja propriul studio și care l-a ajutat să cumpere echipament, să instaleze o cameră obscură în atelier și să-și rafineze tehnica fotografiei. Or fotografiile de la Cluj sunt considerabil mai vechi. În plus, au fost expuse, cel puțin din 1990 încoace, de doar trei ori, și chiar și atunci doar selecții din această colecție: în 2014 au fost expuse originalele la Cluj, dar numai 9 dintre cele 41 de imagini, iar copii după acestea au fost expuse o dată la Londra și, până la începutul acestei săptămâni, câteva zile la București.

Fotografiile originale au ajuns la Cluj la capătul unui lanț lung de proprietari – de la Brâncuși au ajuns la  Ofelia Osmuța, apoi la Alice Steinfeld, de unde au ajuns la doctorul Nicolae Maior din Oradea, care le-a donat universității de artă din Cluj prin intermediul unui profesor de aici, sculptorul Vetro Artur. De ce au ajuns chiar la UAD? Răspunde fostul rector, președintele Senatului UAD Ioan Sbârciu: „Au considerat că așa vor fi ocrotite, ceea ce s-a și întâmplat. Sunt fotografii făcute de Brâncuși în diferite perioade, între 1905 și 1931. Sunt Într-un seif, pentru că hârtia are nevoie de condiții speciale ca să fie expusă”. Singurul argument ca să ajungă la UAD era să fie protejate? „Către o universitate de artă, normal, era cel mai bun loc unde să fie donate”. Până la urmă Sbârciu admite că una dintre condițiile pentru care fotografiile au ajuns la Cluj a fost și ca, dacă exista vreun doritor, să poată fi studiate. „Cine vrea să le studieze în urma unui proiect, nu așa, să pună oricine mâna pe ele, să le distrugă”.

Originalele nu au fost expuse niciodată în totalitatea lor, ci doar o selecție în 2014, și aceasta doar pentru că UAD Cluj a fost vizitat atunci de o delegație de la muzeul Tate din Londra.

Care e valoarea artistică a acestor fotografii? Sbârciu: „Valoarea trebuie să fie foarte mare pentru că sunt făcute de Brâncuși, pe motiv că nu-i plăcea cum erau lucrările puse în valoare de către alți fotografi. Nu cred că calitatea fotografiei contează aici ci modul în care s-a gândit el să cadă lumina pe lucrări, cum să fie pusă forma în valoare”.

Cine vrea să vadă aceste 41 de fotografii cum o poate face? Nicicum. În cel mai bun caz, a putut vedea o selecție dintre acestea, tipărite în secolul XXI după tehnica fotografiei-după-fotografie, la București. Chiar în timp ce reporterul actualdecluj.ro vorbea cu Sbârciu în anticamera biroului său de la sediul UAD, pe ușă au intrat fotografiile ce fuseseră expuse la București. Rămâne de văzut dacă, o dată realizate, tipărite și înrămate acestea vor fi expuse și la Cluj.

Originalele, însă, în 50 de ani au fost expuse o singură dată, în 2014 la Casa Matei, și aceasta doar pentru că la UAD venise atunci o delegație de la faimosul muzeu Tate din Londra. Vine și explicația: „Noi nu le expunem decât rar, pentru a nu fi degradate”, spune Sbârciu. Atunci, măcar conținutul fotografiilor originale – adică la fel ca această selecție de la București, dar integrală și la Cluj. Cum? „Când vor fi toate fotografiate. Chiar și fotografiile pot fi văzute, dar cel care le are în primire trebuie să le scoată de acolo și să le pună înapoi în seiful respectiv. Nu trebuie să le țină mult timp la lumină, așa considerăm noi, pentru a nu fi degradate. La un moment dat, când vom avea condiții, poate se vor putea expune. Dar expunerea unor lucrări pentru noi e destul de dificilă. Așa stau mai protejate și din când în când cu diverse ocazii le mai putem expune”, spune Sbârciu.

Din 1965 au mai fost expuse? „Până în 1990 nu știu, după aceea noi nu le-am expus permanent, decât văzute temporar, dacă avem de exemplu o delegație de specialiști”.

Cum poate publicul larg să vadă cum fotografia Brâncuși? Originale, copii, poze după ele, scanate, în orice variantă? „Dacă noi le dăm copiile după ele”.

Brâncuși își fotografia nu doar sculpturile, ci și studioul sau ambele, nu doar ca să-și documenteze evoluția creației dar și ca mod de interacțiune cu lucrările sale, care la rândul lor interacționau cu mediul și lumina din atelier. Colecția sa de fotografii e impresionantă – 560 de originale se găsesc la Musée National d’Art Moderne, Paris. Altele se află în colecții private, 41 sunt sub lacăt în încăperile universității de artă din Cluj. În ultimii ani expoziții cu fotografiile lui Brâncuși au fost deschise la Museum of Modern Arts din New York, în Rotterdam, ori bineînțeles la centrul Pompidou, la câteva zeci de metri de fostul atelier al celebrului sculptor.

2016 e Anul Brâncuși: se împlinesc 140 de ani de la nașterea artistului. În final, o galerie cu 12 dintre cele 41 de fotografii aflate în patrimoniul UAD Cluj, primite de la universitate după ce în prealabil le-a umplut de watermark-uri: