Imagini de epocă de la turnarea filmului cu Jean Marais și Florin Piersic de la Cluj: ”Războaiele napoleoniene reînvie la Cheile Turzii”

Actualitate by Actual de Cluj - apr. 07, 2025 0 366

O filmare de epocă de la filmările peliculei ”Șapte băieți și-o ștrengăriță”, de la Cluj, cu nume grele în distribuție, a fost publicată în urmă cu câteva zile pe o rețea de socializare, imagini din care aflăm cum s-a filmat în Cheile Turzii și în râul Arieș. ”Războaiele napoleoniene reînvie la Cheile Turzii”, comentează prezentatorii. ”Frumoasele chei ale Turzii au înscris sub bun augur munca cineaștilor francezi și români”.

Filmul ”Șapte băieți și o ștrengăriță” a fost o coproducție româno-franceză care ajungea pe marile ecrane în iunie 1967, cu vedete internaționale în distribuție precum Jean Marais, Sydney Chaplin – fiul cunoscutului Charlie Chaplin, Marilù Tolo, Guy Bedos, Serge Ayala, Philippe Lemaire, Ettore Manni, dar și cu actorii români Florin Piersic, Șerban Cantacuzino, Aimée Iacobescu, Dem Rădulescu și Adela Mărculescu. ”Privite retrospectiv, aceste stagiuni româno-franceze dintre anii 1957-1967 par, pentru epoca respectivă, …episoade de science-fiction”, notează Călin Căliman în probabil cea mai exhaustivă istorie a filmului românesc, un volum cu peste o mie de pagini, ”Istoria filmului românesc (1897 – 2017)”.

Filmul a fost turnat în doar trei luni, în perioada iulie – septembrie 1966, iar cadrele exterioare au fost filmate în comunele Florești și Tureni, și în Cheile Turzii, dar și în Brașov, Mogoșoaia și Buftea.

Actorul Florin Piersic relata recent în exclusivitate pentru actualdecluj.ro:

Aveau o echipă de filmare foarte bună, venită de acolo. Un regizor secund (Pitt Popesco-n.red.) îl însoțea pe Bernard Borderie.  Nu au venit cu mâna goală ci cu mâna plină, cu operatori excepționali, cu specialiști pentru sunet și lumină, chiar și cu doi cascadori care îi dublau pe Jean Marais și pe Sydney Chaplin. Îmi aduc aminte că unul dintre ei, vorbesc de Henri Gauguin, era cascadorul lui Marais, care de altfel s-a lăsat foarte puțin dublat, era un tip sportiv, chiar și la vârsta aceea și ținea foarte mult ca să își facă, pe cât se putea, singur cascadoriile. Cascadorul lui Sydney Chaplin se numea Jack Black. Cei doi erau cascadori foarte cunoscuți în Franța.
Și asta mă amuza cel mai tare, că de multe ori Henri Gauguin ieșea pe stradă în Cluj și oamenii îl confundau cu Jean Marais, atât de bine semănau, adică avea aceeași statură, era destul de blond, avea o față parcă “tăiată în stâncă”, așa că era ușor să îl dubleze.
La București Marais a avut o scenă în care trebuia să urce pe niște scaune puse unele peste altele. Se vede în film, a vrut să facă chiar el toată povestea asta, bineînțeles cu condiția ca, jos, doi-patru-șase cascadori să aibă o plasă, ca în cazul în care se dezechilibrează de pe muntele ăla de scaune să-l poată prinde.
Toate duelurile lui, întâlnirile cu partenerii cu care se bătea, erau adevărate, nu erau dublate. De asta am vrut să spun, că eu îi povesteam lui Szobi Cseh, cascadorul cu care am fost eu atât de prieten și pe care l-am propus lui Eugen Barbu să-l joace pe Buză de Iepure în filmele cu Mărgelatu, i-am spus ”eu nu vreau să mă dubleze nimeni, vreau să-mi fac eu cascadoriile pe care le pot face, pentru că e păcat ca eu să fiu dublat și să observe lumea că nu e Piersic ăla”. Sigur că Szobi Cseh m-a ajutat extraordinar, îmi spunea ”aici trebuie să faci așa, când cazi cu calul să fii atent să cazi în așa fel încât să nu-ți prinzi brațul stâng, să-l ții mai ridicat” și așa mai departe.

În afară de Jean Marais, de Sydney Chaplin și de această actriță –v-am mai spus de un partener francez, care la ora când noi vorbim trăiește și este unul dintre cei mai cunoscuți actori ai Franței, mă refer la Guy Bedos. El îl juca pe bâlbâitul din film.
Marilù Tolo, nu știu cum să-ți spun, sincer, nu era genul meu de femeie, dar era arătoasă, plăcută în general dar nu am avut niciun fel de … de obicei, și nu mi-e rușine să-ți spun, am avut slăbiciune la partenerele mele, la majoritatea, pentru că găseam la fiecare ceva care mă atrăgea și atunci îmi plăcea să joc cu ele. Cu ea n-am avut niciun fel de “lipiciune” din punctul ăsta de vedere, pentru că își făcea filmarea și se ducea la hotel. N-a fost comunicativă, n-a fost o femeie prietenoasă, drăguță. La filmări era atentă. Își făcea treaba și atât.

Notăm și comentariile celor care au văzut imaginile de mai sus:

• Cea mai mare parte a filmului a fost filmata pe malurile Someșului in dreptul localității Lona ,trupele de combatanți fiind militari din garnizoana Florești
  Au rămas stilpi de la podul aruncat în aer pe care. este construit un podeț peste Someș numit de vechii localnici podul lui Jean Marais.
  Am participat la multe filmări la acest film, amănunte le poate da maestrul Florin Piersic fiind clujean
• CAP-ul a încasat 80.000 de lei pt.podul aruncat în aer, însă niciodată nu a mai reparat podul. (O Dacia pe acea vreme, sau mai tîrziu costa aprox. 70000 lei).
• A fost aruncat în aer podul construit de bunicul meu, pentru efecte s-au folosit grinzişoare confecționate dintr-un lemn din America Latină, după nume lemn ”balsa”’, foarte uşoare, aruncate în aer la înălțime de peste 50 metri ,la cădere nu se producea nici un fel de accident. Zilnic mergeam la pod, duceam armele cu căruță de la grajdurile CAP-ului ,unde erau depozitate pe malul Someşului admiram pe marii actori dar mai ales pe actrița M.T.

Citește și:

Filmul turnat la Cluj, cu Florin Piersic, Jean Marais și fiul lui Charlie Chaplin, în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile: ”par, pentru epoca respectivă, episoade de science-fiction”

Nici un comentariu