Ghid care ajută clujenii să-și redescopere orașul, lansat azi la Casino. „Multă lume clamează că vai ce oraș frumos avem, dar ce știu despre el? Nu prea au habar despre orașul lor”

Un inedit ghid turistic al Clujului a fost lansat azi la Casino – inedit căci nu doar e bilingv, în română și engleză, dar prezintă istoria orașului într-un mod interesant și pentru locuitorii săi și nu doar pentru turiști.

Ghidul editat de asociația Vechiul Cluj și de editura Școala Transilvană poate fi cumpărat pentru 40 de lei și e scris de istoricul Cosmin Rusu, cel care a fost și amfitrionul tururilor ghidate din vara trecută organizate de asociație în oraș, care s-a bucurat de o asistență de sute de persoane.

Ghidul vorbește între altele despre modul în care deciziile politice, dar și conjunctura economică, a determinat transformarea orașului în ceea ce este acum: „prezența în Cluj a principilor, însoțiți de suitele lor, respectiv șederea acestora pentru o perioadă mai lungă de timp a atras constant negustori, meșteșugari și artiști care vor contribui la economia orașului, una deja înfloritoare. Spațiile urbane vor fi reamenajate și vor apărea construcții publice și private noi remarcabile. În Cluj vor funcționa acum case ale breslelor și o casă de comerț, școli, o baie publică amintită la 1557, un han, un spital și un orfelinat” e un fragment din acest ghid, cu referire la secolul XVI, când populația orașului ajungea la aproximativ 8.000 de persoane.

Volumul tratează începuturile istorice ale orașului, epoca imperială, La Belle Epoque, Clujul interbelic și în fine tratează, într-un capitol distinct, și „provocările vieții cotidiene” a Clujului medieval – și se oprește la debutul celui de-al doilea război mondial. De altfel aceasta se notează și pe coperta ghidului, care-și propune să trateze istoria orașului din vremea romană, când așezarea se numea Napoca, și înainte de „Cluj-Napoca” – cu referire la schimbarea denumirii orașului, în 1974. De altfel aceasta spune și autorul pentru actualdecluj.ro  întrebat care ar fi informația pe care ar recomanda-o, din carte, unui clujean: „speranța mea e ca după lectura ei cititorul să perceapă cu adevărat sensul și mesajul titlului. Explicația completă e legată de faptul că m-am oprit în epoca de dinainte de începutul perioadei comuniste, care e cea care e “responsabilă” de construcția artificială numită Cluj-Napoca. Numele e doar reflexul și simbolul cel mai puternic a tot ceea ce a însemnat perioada… respectiv distrugerea în mare măsură a istoriei și identității așezării”.

„E foarte importantă epoca La belle epoque, când maghiarii au avut sentimentul mândriei că sunt un popor la fel de puternic ca austriecii și au construit ceva la sfârșitul secolului XIX, au construit foarte multe în Cluj. A fost un moment de romantism al civilizației maghiare și se văd clădirile pe care le-a lăsat, toate sunt construite sub acel sentiment al poporului maghiar. A venit 1918 și, cum să spun, asta Petru Poantă spune în Clujul interbelic, ce au spus maghiarii, „vă lăsăm pe voi românii să vedem dacă veți face ceva după noi”. Pariul cu istoria l-au câștigat românii ardeleni în Cluj pentru că la rândul lor au continuat la nivel de administrație și la nivel de construcție a Clujului pentru a crea un portret al Clujului din toate tușele. Și perioada românească de după unire a fost importantă, s-au pus bazele universităților românești din Cluj, chiar anul acesta e anul centenar al universității românești din Cluj. A venit comunismul, protocronismul, acum în zilele noastre ce să spunem, stăm sub semnul politicianismului”, a comentat editorul Vasile Dâncu.

În acest sens, ghidul notează: după primul război mondial în Cluj erau aproximativ 5.600 de case și o rețea de străzi în lungime totală de 135 kilometri, în vreme ce în 1939 numărul clădirilor din oraș urma să ajungă la 13.000 – mai mult decât dublu – iar lungimea străzilor ajungea la 154 km. Intravilanul orașului a crescut și el cu 80% în perioada interbelică, de la 1.018 hectare în 1918 la 1.813 hectare în 1938, după două decenii. „Doar străzile centrale ale vechiului oraș medieval erau pavate cu piatră cubică din granit, pentru restul de două treimi fiind folosite pietrele de rău, piatra spartă sau doar pământul bătătorit. La 1938 lungimea totală a străzilor orașului ajunge la 154 km, iar suprafața pavată – carosabil și trotuare – aproape se va dubla față de cea existentă imediat după război, atingând aproape două milioane de metri pătrați. Deși volumul de muncă a fost unul impresionant, mai ales pe parcursul anilor 30, o bună parte a străzilor noilor cartiere ale orașului vor rămâne nemodernizate. Spre exemplu în anii ’60 circa 85% dintre străzile zonei viitorului cartier Grigorescu erau încă acoperite cu pământ”, arată ghidul. În legătură cu extinderea orașului merită subliniată și dinamica populației: în 1920 în Cluj locuiau  aproximativ 83.500 de persoane, în vreme ce în 1938, după mai puțin de două decenii, populația crescuse la 115.000.

„Clujul are farmec și merită redescoperit. cam acesta ar fi mesajul acestor cărți. Unii îl descoperă, alții în re-descoperă”, a completa autorul primelor două volume, Alexandru Bogosavlievici. „Am trezit dragostea de această urbe de pe Someș, pentru că foarte multă lume clamează că vai ce oraș frumos avem, dar ce știu despre el? Nu prea au habar despre orașul lor. S-au făcut tururi, întâlniri, tot mai mulți scriu despre Cluj”.

Cărțile se găsesc la Librăria Universității iar Dâncu spune că volumul I – acesta, lansat azi, e al III-lea – și-a epuizat tirajul.

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.