FOTO/VIDEO Brazilienii care au înfiinţat o „fabrică de muzică”, în spectacol pe scenă la Cluj
CulturăFestivalMuzicaUncategorized by Kristina Reştea - nov. 07, 2016 0 442
Într-o carte a lui Alessandro Baricco, scriitor care a trecut recent şi pe la Cluj, personajul italianului e un scriitor care decide să nu mai scrie. Şi apoi apare o revelaţie şi îşi dă seama ce vrea să facă de aici încolo: să scrie portrete. Da: să le scrie. Dacă ar fi un personaj al unui scriitor, probabil brazilianul Renato Borghetti – acordeonist ar face ceva similar. Ar amesteca, adică, în mod spectaculos artele. Privit un pic alt fel, din alt unghi, acordeonul său pare o maşină de scris. O maşină de scris întoarsă, unde tastele sunt clape. Şi mai mult: pare să cânte poveşti sau scene de film.
Îţi poţi uşor închipui muzica lui ca fundal de scene care se petrec noaptea târziu în vreun port părăsit, udat de valurile unei mări întunecate. Sau într-un bar vesel, acompaniată (muzica) de clinchete de pahare. Sau într-o uimitoare pădure amazoniană unde umbli desculţ. Cam aşa ceva a transmis de pe scenă, chiar la Cluj, Renato Borghetti alături de nu mai puţin spectaculoasa sa echipă: Vitor Peixoto la pian, Pedro Figueiredo la flaut şi saxofon şi Daniel Sá la chitară acustică. Şi dincolo de artă portughezii mai au un proiect ce poate inspira oraşele contemporane: proiectul unei fabrici de acordeoane, una în care nu doar că se fac instrumente, dar se şi oferă, gratuit, cursuri copiilor care vor să înveţe arta.
E magician, e spectaculos, e flamboiant, pune în scenă un spectacol unic. Cam asta puteai să auzi de la nu foarte mulţii cunoscători în domeniul jazz-ului, din puţinele prezentări online în engleză sau de la organizatorii Transilvania Jazz Festival despre Renato Borghetti Quartet, trupa ce urma să deschidă ediţia a 10-a de festival. Nimic din toate acestea nu putea să te pregătească pentru bucuria cu care au împărţit muzică în sala cu (prea) multe locuri libere cei patru brazilieni.
Renato Borgetti Quartet au deschis festivalul, în 3 noiembrie la Opera Maghiară, cu proiectul Gaita na Fabrica. Proiectul este produs la Fabrica de Gaiteiros, spaţiu cultural unde copiii şi tinerii învaţă tainele acordeonului. Fabrica e localizată în oraşul Barra do Ribeiro, aproape de Porto Alegre. Cei patru membri ai trupei care colaborează de mai bine de zece ani vin din sudul Braziliei, din Rio Grande do Sul. Simbolul regiunii e un acordeon diatonic numit în muzicala portugheză „gaita”. În urmă cu patru ani au creat un proiect social numit „Fabrica de Gaiteiros” (fabrica de acordeonişti). „Aici nu doar construim acordeoane, ci oferim şi cursuri gratuite copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani”, spun muzicienii. De aici s-au extins: au creat 8 centre în diverse oraşe şi au cursuri la care vin 250 de copii.
Din Brazilia au adus muzica şi la Cluj, cu mai multe piese, pline de viaţă: una e despre „petrecerea râurilor”, ne spun muzicienii în introducere, o alta e inspirată din joaca lui Borghetti cu fiica sa de 8 ani, Dora, într-o alta acordeonul imită marea.
Muzică:
Aţi auzit vreodată cum sună marea când pleacă la culcare? Probabil cam ca în piesa cu marea a brazilienilor.
Cei patru au câte un joc – flautistul de neoprit preia scena, ceilalţi par că abandonează dezolaţi, se întorc, se bucură.
Sala nu e nici pe departe plină, dar spectatorii care au venit aplaudă încântaţi la fiecare repriză. Iar în pauză CD-urile de 50 de lei se vând rapid.
Simona Hodoş, directorul festivalului a ţinut să amintească, de la început, celor câţiva care susţin festivalul ajuns, cu greu, la ediţia a 10-a.
Trupa lui Renato Borghetti cântă la ediţia din 2016 pentru a doua oară în Cluj, a mai fost şi acum doi ani. „Îmi amintesc că atunci era sala plină. O să se ajungă ca astfel de spectacole să se ţină în spaţii tot mai mici”, constată un spectator dezamăgit că publicul nu a fost pe măsura artiştilor.
Surpriza serii: momentul de tango, cu Ioana Lascu şi Horia Călin Pop:
