Închide

Economist de Nobel, la Cluj: ce legătură e între împărţirea tortului, licitaţii echitabile şi rezolvarea crizelor economice?

EconomieTop News by Kristina Reştea - iul. 26, 2017 0 839

O mamă vrea să împartă tortul, echitabil, între cei doi copii ai săi, în aşa fel încât fiecare să fie mulţumit. Şi nu – să îl taie ea în jumătate nu e soluţia potrivită, dar soluţie există. Acesta e modelul prin care, în doar câteva fraze simple, profesorul de Harvard şi laureatul de Nobel în Economie Eric Maskin a explicat ce înseamnă designul mecanismelor, temă de premiu internaţional, cu aplicaţii în multiple domenii. Ca să fie şi mai clar cât de important e subiectul, profesorul a vorbit despre cum se fac licitaţiile, la modul ideal. Maskin a primit azi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai şi e prezent la Cluj ca speaker la conferinţa ERMAS. Aflat la a patra ediție, proiectul ERMAS (Economisti Români din Mediul Academic din Străinătate) are loc chiar zilele acestea, în perioada 26-28 iulie, la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.

Profesor la Harvard, Eric Maskin a primit în 2007 Premiul Memorial Nobel în Economie— împreună cu Leonid Hurwicz şi Roger Myerson — pentru “construirea fundaţiei teoriei de design a mecanismelor”.
Azi, în sala cu robe în care a răsunat solemnul „Gaudeamus Igitur”, Maskin a primit titlul de Doctor Honoris Causa la UBB. După ce rectorul Ioan Aurel Pop a vorbit despre meritele economistului şi creşterea UBB de la 300 la 42.000 de studenţi, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Răzvan Mustaţă a trecut la rândul său în revistă date de CV şi reuşite ale lui Maskin. Când a venit însă rândul profesorului de Harvard să ia cuvântul în aula UBB, acesta a reuşit să încânte audienţa mult mai simplu. „Definiţiile sunt uneori abstracte şi formale. Pentru a înţelege ce vrem să facem în acest domeniu, aş vrea să vă dau nişte exemple”, a început profesorul. Acesta a explicat ulterior că, deşi o parte importantă din Economie se ocupă cu prezicerea a ceea ce urmează să se întâmple sau cu studierea instituţiilor existente, există şi posibilitatea „traseului” invers: definirea rezultatelor dorite, pentru a construi mecanisme care să le atingă. „Aceasta e partea economiei pe care o îndrăgesc cel mai mult”, a menţionat Maskin. Şi aici vine exemplul 1: o mamă vrea să împartă un tort între cei doi copii ai săi, în aşa fel încât fiecare copil să fie mulţumit de bucata sa. Se vrea o împărţire echitabilă – acesta e scopul. Vă veţi întreba desigur de ce nu se taie tortul în două. „Dacă tu, mama, crezi că poţi să împarţi în două tortul şi copiii la rândul lor vor crede asta, problema e rezolvată. Dar ce ştim din practică este că aproape niciodată copiii nu văd lucrurile în felul în care le văd părinţii. Unul dintre ei poate crede că celălalt a primit bucata mai mare”, a subliniat economistul. „Vrei să faci ceva, dar nu ai destule informaţii; în acest caz, de exemplu, nu ştii cum văd copiii lucrurile. În ciuda lipsei de informaţii, e o procedură care duce la împărţirea echitabilă. Aici vorbim de designul mecanismelor. Problema asta e veche, încă din Biblie ni se spune despre o astfel de dilemă, între Lot şi Abraham. Iar soluţia e simplă şi ingenioasă: îl vei pune pe unul dintre copii, pe Bob de exeplu, să taie tortul, iar Alice e cea care va alege ce bucată să ia. În acest fel, Bob e stimulat să taie în două părţi egale, fiindcă ştie că dacă o bucată e mai mare şi una e mai mică, Alice o va lua pe cea mai mare. Va tăia în aşa fel încât să fie mulţumit cu ce are. Alice, fiindcă alege, va fi şi ea mulţumită”, a sintetizat Maskin. Exemplul are trăsături comune cu designul mecanismelor: cel care concepe mecanismul nu are suficiente informaţii (în acest caz, mama nu ştie cum văd copiii lucurile); dar trebuie să conceapă un mecanism prin care cei implicaţi să vină cu informaţii. Există însă şi probleme şi conflict: se poate ca mama şi copiii să nu aibă acelaşi scop – mama vrea împărţirea echitabilă, iar copiii vor, fiecare, să ia bucata cea mai mare. Obiectivele celor implicaţi sunt în conflict, iar mama trebuie să ţină cont de acest lucru.

Un alt exemplu pentru a explica acest mecanism vine din lumea licitaţiilor (temă din care, cu siguranţă, avem câte ceva de învăţat): cum poate statul să distribuie (de exemplu) licenţa unei frecvenţe de radio între mai multe firme private din Telecom, la justă valoare? „Vrem ca licenţa să ajungă la compania pentru care aceasta are cea mai mare valoare”. Poţi să întrebi firmele cât valorează pentru ele această licenţă, dar atunci fiecare va tinde să exagereze, pentru a câştiga. Dacă toate companiile exagerează, guvernul nu poate afla care e compania pentru care, într-adevăr, această licenţă valorează mai mult. Mai există o metodă: o licitaţie, unde fiecare companie vine cu o ofertă, iar câştigătorul e cel care oferă preţul cel mai mare. Şi în acest caz există însă neajunsuri: companiile sunt stimulate să liciteze mai puţin şi apare riscul subevaluării. „Să zicem că licenţa valorează 10 milioane pentru tine şi licitezi 10 milioane. Dacă câştigi licitaţia, plăteşti 10 miloane, iar profitul tău e 0. Aşa că apare riscul subevaluării, iar guvernul nu are o soluţie potrivită”, arată profesorul. Acelaşi „joc” care a rezolvat dilema împărţirii tortului vine cu o posibilă soluţie: lansezi licitaţie, dar cu altă regulă – câştigă cel care se angajează să ofere suma cea mai mare, dar plăteşte suma propusă de ofertantul de pe locul 2. Spre exemplu, dacă ai trei oferte – de 10, 8 şi 5 milioane – câştigă compania care oferă 10 milioane, dar plăteşte 8. În acest caz, compania nu e stimulată să liciteze mai puţin decât valoarea pe care o are licenţa pentru companie. „Dacă pentru tine licenţa valorează 10 miloane, nu are rost să zici 9, fiindcă oricum nu plăteşti suma pe care o anunţi tu, ci vei plăti suma de pe locul următor (8 milioane). Nu vrei să zici nici cea mai mică sumă, fiindcă rişti să pierzi licitaţia”, sintetizează Maskin.

Întreaga explicaţie aici:

Teoria designului mecanismelor are aplicaţii într-o serie de domenii de interes major, completează Maskin: conceperea unor tratate în domeniul încălzirii globale, politici ce rezolvă crize financiare (pieţele au nevoie de reglementări) şi chiar îmbunătăţirea sistemului de alegeri prezidenţiale. Eric Maskin şi-a şi continuat de altfel ziua la Cluj cu o prelegere ERMAS, pe tema alegerilor prezidenţiale şi a sistemelor de vot.

Cine e Eric Maskin

Cu peste o sută de publicaţii în reviste ştiintifice de top, Maskin a avut contribuţii cruciale şi la, între alte subdiscipline: teoria jocurilor, teoria contractelor, teoria alegerilor sociale şi economie politica —p entru care i-au fost acordate numeroase alte premii şi onoruri prestigioase, incluzând alegerea ca “Fellow” al multor asociaţii profesionale ale oamenilor de ştiinţă sau ca membru al unor diverse academii naţionale de ştiinţă, multiple doctorate honoris causa şi pozitii editoriale la reviste de top. În afara activităţii academice, Maskin are şi expertiza de consultanţă pentru multe organizaţii internaţionale, publice sau private. Eric Maskin şi-a sustinut doctoratul la Harvard în 1976, având poziţii în trecut şi la Cambridge, MIT şi Institute for Advanced Studies. A fost Preşedinte al Econometric Society şi al Game Theory Society.

După o recentă ceremonie DHC, Actualdecluj.ro relata cum un alt profesor de talie internaţională a dat o lecţie de predare profesorilor UBB, cu exemple din economia reală – IKEA, Zara şi Pep Guardiola. Este vorba despre Xavier Sala-i-Martin, profesor la Columbia University, care a fost şi preşedinte al Comisiei Economice a clubului de fotbal FC Barcelona.

Citeşte şi:

Cum a dat un economist de talie mondială o lecţie de predare profesorilor de la UBB. Cu Guardiola, Ikea şi Zara

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare