Închide

Cum a dat un economist de talie mondială o lecţie de predare profesorilor de la UBB. Cu Guardiola, Ikea şi Zara

EconomieTop News by Kristina Reştea - apr. 06, 2017 0 6556

Ce are special strategul din lumea fotbalului Josep (Pep) Guardiola? De ce au reuşit în afaceri magnaţii Ingvar Kamprad sau Amancio Ortega, discretul fondator al Inditex (Zara)? Cum se demonstrează concepte din economia mondială, folosind iepuri şi morcovi, biscuiţi Oreo şi insule? De ce un român de clasă medie e mai „bogat” decât cel mai bogat om din istorie? Ce e de făcut în şcoli, în condiţiile în care lumea a evoluat, dar sistemul educaţional nu ţine delor ritmul? A răspuns la Cluj, în aproximativ o oră, unul dintre cei mai importanți economiști ai momentului, Xavier Sala-i-Martin, profesor la Columbia University, care a fost şi preşedinte al Comisiei Economice a clubului de fotbal FC Barcelona. Şi care l-a avut pe „Pep” drept cavaler de onoare.

Xavier Sala-i-Martin a primit joi titlul Doctor Honoris Causa al Universității “Babeș-Bolyai” şi, după „onoruri”, catalanul care predă la şcoala de Ivy League din New York a dat ceea ce am putea numi o lecţie. Şi a încheiat povestea despre Economie şi Educaţie în aplauzele unei săli pline de profesori.

 

Totul începe cu intrarea în sala înaltă a oficialilor care poartă robele de gală şi cu intonarea Gaudeamus Igitur. Urmează Deşteaptă-te, Române! şi introducerea rectorului Ioan Aurel Pop, cu menţiuni despre latinitatea noastră şi “Noua Lume” (America) în care predă acum profesorul catalan onorat joi la UBB. Momentul oficial continuă cu un „Laudatio”, tot din partea UBB-ului, care include lista lungă de realizări de CV – lucrări ştiinţifice şi cărţi, descoperiri şi studii despre convergenţa economică, rate de creştere, ţări-inovatoare şi ţări-imitatori.

 

 

“Am impresia că mi s-a derulat toată viaţa prin faţa ochilor, aşa, rapid. Şi îmi dau seama că sunt bătrân”, constată, amuzat, Xavier Sala-i-Martin, profesorul onorat.

Şi începe o prezentare, cam ca cele de la TedX, doar că ceva mai lungă. Povestea începe cu regele Mansa Musa, conducător de imperiu Vest-african, care stăpânea o lume bogată în aur – şi, deci, o avere care echivalată în banii noştri ar ajunge la 400 miliarde de dolari. Era, adică, de vreo cinci ori mai bogat decât Bill Gates. Mansa Musa- cel mai bogat om din istorie. “Dar el nu a mâncat pizza, nu putea lua o aspirină dacă îl durea capul, nu putea aprinde lumina, nu putea apăsa un buton ca să tragă apa la toaletă, nu putea să poarte ochelari dacă i se deteriora vederea. I-a luat doi ani ca să ajungă la Mecca, nu putea călători cu avionul. Dacă voia să comunice cu alţi regi, trimitea emisari şi totul dura luni de zile. Nu avea Google, nu avea Wikipedia”, spune profesorul şi simţi concret că enumerarea economistului ar putea continua cu o listă lungă. Îl compătimeşti cumva pe cel despre care tocmai ai aflat că era cel mai bogat om din lume? “Un muncitor de condiţie medie, dintr-o ţară de condiţie medie de azi are acces la toate lucrurile astea. Acesta e miracolul economiei. Un muncitor de condiţie medie din România e mai bogat decât cel mai bogat om din istorie. Banii nu înseamnă neaparat bogăţie, banii nu au valoare dacă nu ai ce să cumperi. Bogăţia unei naţiuni se măsoară folosind alte repere. Avem PIB-ul, ne raportăm la alte lucruri, bogăţia e ceea ce producem, nu ceea ce deţinem”, zice Xavier Sala-I-Martin.

Vine apoi lecţia micului dejun. Micul dejun e important. “V-aţi gândit vreodată cât de greu se face micul dejun?”. “Ştiţi să faceţi cafea? Nu, nu la maşină, ci să faceţi cafeaua, de la zero. Sau ştiţi să faceţi maşini de cafea? Sau croissante? Sau să cultivaţi cereale? Cât vă ia să faceţi un croissant?”, întreabă profesorul. Şi totuşi acum avem toate astea la o comandă distanţă. Ori adunând cumpărăturile de ieri. E vorba aici despre specializare în economie, abilitatea de a coopera şi a face schimb – lucruri care ne fac viaţa mai uşoară, arată profesorul cu tema micului-dejun. “Un om pe o insulă are cele mai mici şanse de supravieţuire, dacă ne gândim să comparăm omul cu alte specii. Dar 100 de oameni pe o insulă… 100 de oameni construiesc un oraş, întemeiază o economie. Pot, de asemenea, să şi distrugă insula”, arată profesorul. Cum explici publicului că specializarea pe domenii e bună? Printr-un grafic cu iepuri şi morcovi. Dacă ne ocupăm cu toţii şi de cultivat morcovi, şi de vânat iepuri, pierdem mai mult timp decât dacă fiecare îşi asumă numai una dintre sarcini. Şi economistul demonstrează totul cu cifre şi ore câştigate. Mai vrei o demonstraţie? Ai una cu biscuiţi Oreo şi „fortune cookies”. Asta e folosită ca să arate, mai practic, cum funcţionează schimbul – schimbul de produse (biscuiţi) şi idei (reţete).

“Mansa nu a mâncat pizza, pentru că pizza nu fusese inventată atunci. Roşiile au fost descoperite în America, deci abia după descoperirea Americii putea să apară pizza. Cheile creşterii economice sunt invenţiile”. Dar nici astea nu sunt de ajuns, urmează să aflăm.

“Nokia domina într-o vreme piaţa. Dacă vă întrebam acum câţiva ani ce telefon aveţi, era foarte probabil să îmi arătaţi un Nokia. Nokia investea serios în Cercetare. Apoi a ajuns la falimentare. Deci nu Cercetarea-Dezvoltarea e cheia”. Ni se derulează pe ecranele smart imagini cu afaceri de success: Starbucks, Cirque du Soleil, Zara, Ikea. “Niciuna din aceste idei nu a venit din Cercetare-Dezvoltare, niciunul dintre fondatori nu era om de ştiinţă”, spune catalanul. Unul dintre viitorii magnaţi era artist stradal, altul muncitor, altul istoric.

Grafic nou: 72% din ideile de afaceri vin de la muncitori, doar 8% apar pe calea formală a Cercetării-Dezvoltării.

 

“Guardiola inovează de fiecare dată”, spune fostul preşedinte al Comisiei Economice a clubului de fotbal FC Barcelona. Figura celebrului antrenor aduce imediat zâmbete în sală. Guardiola e celebru antrenor, dar şi, după cum aflăm, cavaler de onoare pentru fostul manager. “Guardiola inovează de fiecare dată. Această inovaţie a lui va dura cât un joc, dacă are noroc. Dacă nu, poate dura jumătatea de meci, până când celălalt antrenor se prinde de ceea ce face el. Ideea este să facă ceva diferit, chiar pentru o scurtă perioadă de timp. Asta au făcut şi fondatorii acelor afaceri de success – au avut un avantaj, pentru o vreme, şi s-au folosit de el”, spune economistul. Şi abia acum ajungem la “cheia” sucesului. Care nu e nici patentul de invenţie, nici Cercetarea-Dezvoltarea, ci capitalul uman. Cum ajungi să creezi idei? Şi aşa ajungem la

Educaţie, în lumea celei de-a patra revoluţii industriale

Economistul vine, o dată în plus, cu un exemplu concret şi povesteşte cum i-a luat micuţei sale nepoate o carte cadou. Ea a încercat să comande “touch screenul”, să caute butoane şi a concluzionat că a primit un iPad stricat. “Lumea s-a schimbat. Şi sălile noastre de clasă arată cam la fel de zeci de ani”. Şi în felul ăsta ajungem, de fapt, la adevăratul conţinut al lecţiei. “Sistemul nostru de educaţie e bazat pe ideea că profesorul ştie mai multe decât studentul”, arată Sala-i-Martin. Or, dacă vorbim fie şi numai despre tehnologie, o astfel de afirmaţie poate fi rapid demontată. “Lumea s-a schimbat şi şcoala nu s-a schimbat cu ea. Ceea ce e o problemă, mai ales dacă vrem inovatori şi creatori”, spune profesorul de la Columbia University.

În primul rând: avem nevoie de educaţie bună pentru toată lumea. Nu doar pentru câţiva, nu doar pentru “cei mai buni”, nu doar pentru anumite domenii.

Cheia procesului de învăţare e întrebarea, spune economistul-profesor. “Îi învăţăm pe studenţi să răspundă la probleme. Foarte rar îi învăţăm să întrebe. Întrebarea e cheia inovării”, arată el. Xavier Sala-I-Martin are, desigur, o poveste cu discretul milionar Amancio Ortega – fondatorul imperiului spaniol Inditex (care deţine şi brandul Zara). “L-am întâlnit la nună, i-am spus că despre Zara se învaţă la şcolile de business, că e un mare inovator. El a spus că tot ce face e să întrebe.  Întreabă „de ce?”. Trebuie să înţeleagă tot. Apoi pune întrebarea care creşte creativitatea: „de ce nu?” Să facem lucrurile altfel. În loc să producă două colecţii pe an, produce una pe săptămână, în loc să producă în ţări în dezvoltare, produce aproape de piaţă, a schimbat totul în domeniu. Trebuie să încurajăm curiozitatea, altfel nu vom avea creativitate. Lumea se schimbă, va trebui să schimbăm job-uri”, spune economistul.

Alt sfat-cheie: „Observă!” „Trebuie să fim atenţi la ce se întâmplă în lume”. Ikea e modelul exemplu, de data asta. Ikea a schimbat modul în care se produce şi se vinde mobilă. „În trecut, mergeai la show-room, vedeai canapeaua, spuneai că o vrei şi peste câteva luni aceasta se făcea şi o primeai. Nu era la magazin. Ideea Ikea a fost să îţi iei canapeaua la pachet. Te duci în magazin, vezi produsul, îl pui în pachet şi îl duci acasă. Ştiţi cum a apărut ideea acestui tip de comerţ (flat packing)? Cei de la Ikea aveau nişte măsuţe. Au angajat un fotograf şi au vrut să facă poza de produs în pădure. Fiindcă nu încăpea în maşină, fotograful a tăiat picioarele mobilierului, a dezasamblat măsuţa şi a pus-o în maşină. Şi Kamprad, proprietarul Ikea, a zis: „wow!”. Nu a inventat el nimic. Dar a observat”, arată Xavier Sala-I-Martin.

Spiritul critic e important, la fel: să îi înveţi pe elevi că în lume există mai multe perspective e important. Adevărul e “fluid”. Doi profesori cu perspective diferite care ambii le predau studenţilor schimbă perspectiva. O altă lecţie importantă: colaborarea. “În sistem e vorba despre competiţie: competiţie pentru note, pentru bani, pentru câştiguri. Dar ideile vin din colaborare”, spune profesorul. Ce ar fi util, de fapt? Evaluarea de grup. “În lumea reală, atunci când nu te descurci într-o situaţie, primul lucru pe care îl faci este să întrebi pe cineva, să ceri ajutor. Adică exact ce nu ai voie să faci într-un examen”, punctează profesorul.

 

 

Poţi, ca profesor, să spui “nu ştiu” şi să încurajezi creativitatea studentului şi iniţiativele lui de a căuta, adaugă proaspătul DHC al UBB. „Învaţă despre alte domenii!”, mai îndeamnă profesorul de la Columbia. Poţi să înveţi despre medicină sau dinozauri – ideile bune vin de peste tot. Şi, ca lucrurile să se lege: “Dacă ai o idee, implementeaz-o!”. “Nokia avea toate ingredientele ca să producă iPhone-ul. Şi nu a făcut-o. Nu au implementat rezultatele Cercetării”.

Concluzia?

 

Citeşte şi:

Doctor în Matematică, despre şcoala ca “explorare împreună”. Sau de ce Educaţia trebuie reinventată, în lumea roboţilor.

şi

În contratimp: unu din doi copii români riscă să aibă acces numai la job-uri cu valoare adăugată mică

 

Cine e Xavier Sala-i-Martin

Xavier Sala-i-Martin e unul dintre cei mai importanți economiști ai momentului, profesor la Columbia University. Absolvent al Universității Autonome din Barcelona (1985), Xavier Sala-i-Martin a urmat doctoratul în științe economice la Universitatea Harvard, pe care l-a încheiat în 1990. Este în prezent profesor al Departamentului de Științe Economice al Columbia University din New York și profesor asociat al Universității Pompeu Fabra de Barcelona. Sala-i-Martin a contribuit prin expertiza sa la cercetări privind creșterea și convergența economică, inegalitatea distribuirii veniturilor și sărăcia, respectiv competitivitatea economică. UBB spune că cercetările sale constituie unul dintre punctele de pornire ale filosofiei fundamentale a Uniunii Europene privind convergența economică. Xavier Sala-i-Martin e și fost și manager sportiv: a fost timp de mai mulţi ani preşedinte al Comisiei Economice a clubului de fotbal FC Barcelona şi, pentru o perioadă, a fost președinte interimar al clubului spaniol de fotbal, în 2006. De altfel, la Cluj acesta vizitează și clubul de fotbal Universitatea.

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare