Dorinel, Regele Galațiului
OpinieSport by Catalin Suciu - sept. 22, 2024 0 157
O mie de pudibonzi de la Termopile s-au trezit să -l altoiască pe Munteanu, că și-a luat de guler un jucător care nu exista nicăieri în prima ligă, dacă nu era Munteanu.
Antrenorul îi atrage atenția de câteva ori, iar jucătorul nu se uită la el deloc. Apoi Munteanu îl trage de tricou și îi arată, fără să îl jignească, că trebuie să ia în seamă ce îi spune.
„O, VAI, e inacceptabil”, „nu poți să faci așa ceva, dar vaiiiiiiii, dar cum e posibil, ooooooo, nu se poate în secolul ăsta, uitați-vă în Occidentul fotbalistic”. Să vină protecția copilului, nu alta. Dar ce i-a făcut, Doamne, dar cum e posibil în fotbalul de azi, în fotbalul din Vest, unde fotbaliștii își sabotează nu antrenorii, ci propriile cluburi. Prin comportament, prin vicii, prin nenorociri. Dorinel – pe care nu îl simpatizez neapărat (s-a „luptat” în trecut cu aceleași metode folosite de alții) – a adus o echipă din nimic, pe podiumul Ligii 1. Cu nimeni.
Anul trecut, în primul sezon pe prima scenă, râdea lumea pe la terase de Cissoti, Cisse și toată echipa aia. Nu a avut nici o emoție, ba chiar a fost la un pas de preliminariile Europa League.
Toți au râs. Mutu, un deștept eșuat peste tot ca antrenor, l-a ridiculizat că și -a dus fotbaliștii la Vatra Dornei în cantonament. Ar fi mers prin țările dezvoltate, nu așa, dar Oțelul nu are bani.
Oțelul a alergat toate echipele din campionat. Cramponat în Vatra Dornei, Mutu nu înțelesese nici o secundă că nu alergările pe pantă au făcut diferența, ci ambiția și disciplina.
Munteanu, chiar dacă ar avea zece sfătuitori lângă el, tot ca el ar face.
A mai sărit calul, dar Petrescu și Hagi sunt șefi. L-am văzut în fața mea pe „Rege” spurcându-și copiii academiei în moduri care nu pot fi reproduse. Nici măcar nu auzisem înjurăturile alea.
Pe Petrescu l-au prins ambianțele cu *ulele în spatele jucătorilor si-ale tuturor mamelor și rudelor până la gradul al patrulea.
Dar Munteanu nu e rege. E doar la Galați.
Foto: sport.ro
