Vizitatorii de Roma aruncă moneda într-un soi de bazinaş special amenajat şi nu pot lunile acestea decât să întrezărească printre schele şi fără jocul de apă fântâna pe care Federico Fellini a pus-o în lista scenelor-legendă din cinema prin La Dolce Vita. Celebrul monument al capitalei italiene Fontana di Trevi e în lucrări de restaurare. Iar „salvatorul” de lux şi-a pus, pe un colţ de sticlă, celebrul nume-brand: Fendi. Fendi ştim cine e. E parte a gigantului LVMH, cel mai mare jucător din industria bunurilor de lux (care include branduri ca Louis Vuitton, Dior, Celine, Bvlgari, Moet&Chandon, Tag Heuer) şi contribuie la restaurarea celebrei Fontana di Trevi. LVMH e condus de unul dintre cei mai activi colecţionari de artă din lume, milionarul francez Bernard Arnault, iar directorul de creaţie al Fendi este Karl Lagerfeld. Amintesc toate datele acestea doar ca să arat cam care e scara la care se lucrează.

Să sintetizez: un brand de sub umbrela unui grup gigant, condus de unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Europei pune la bătaie milioane de euro pentru renovarea unui monument celebru într-o capitală europeană. Cum îşi anunţă prezenţa:

Un „FENDI” mic, pe o bucată de sticlă, deci… Îl vezi doar dacă te apropii.

Şi în Roma şantierele de restaurare sunt mai răspândite (nu e de mirare, Cetatea Eternă are nevoie de intervenţii – dacă eşti etern sigur ţi-au îmbătrânit clădirile). Palatele care suferă ori care sunt în curs de vindecare se acoperă cu desenele lor de altă dată. De exemplu, cam aşa arată un şantier de restaurare:

Sau, uneori, se îmbină publicitatea cu desenul, când se ascund şantiere şi schele:

Am dat exemplele acestea doar fiindcă Roma e cel mai recent caz de unde pot să vă dau exemple. Şi fiindcă zilele acestea acasă la noi parcă simţi mai apăsător ca oricând în ce fel e agresat spaţiul public. Cuburi, prisme şi alte forme geometrice pe care le pot identifica iubitorii de matematică au fost trântite pe jumătatea pietonală a Bulevardului doar pe jumătate pietonal Eroilor. Pentru reclamă. A mai existat varianta că ele ar anunţa evenimente de interes public. Mai uitaţi-vă o dată la ele, ca să analizaţi câte anunţă evenimente publice! (oricum nu puteţi să le evitaţi, aşa că sigur le-aţi remarcat deja). Mi-am amintit că cineva mi-a povestit de mult tare despre un savant care gândea în forme geometrice colorate (aşa îi veneau lui ideile!). Şi mi-am dat seama că asta poate fi o apărare bună pentru administraţia care a permis asaltul de publicitate stradală: Eroilor e vis de savant! Scuzaţi ironia sau zîmbiţi acestei alăturări, cum preferaţi…

O companie privată a împodobit un brad, cum fac şi alte companii private, ceea ce e, desigur, un gest frumos. Numai că a decis să îşi anunţe binefacerea instalând alături de brad un însemn-logo cu numele firmei care umbreşte nu doar simbolul verde al Crăciunului, ci ocupă şi puţinul pietonal pe care îl are oraşul în centru. Amintim: printre prisme, cuburi şi alte cele.

Tot pe Bulevardul semi-pietonal (acum chiar pseudo-semi-pietonal), s-au instalat pe la shaormării diverşi moşi şi oameni de zăpadă umflaţi. Nu, nu fac bancuri discriminatorii, ci amintesc doar de mascotele apărute ca să semnalizeze sendviciul. Şi sărbătoarea.

Clădirea hotelului Melody din centrul istoric e ornată cu un minunat neon în n culori: maaare, vizibil, luminos. Nu ai cum să îl ratezi!

Iar Conti… minunata clădire monument istoric fost hotel New York/Continental, martor de dezbateri intelectuale şi martor de Revoluţie în Cluj, e lăsat de izbelişte. Se degradează, se stinge şi îmbătrâneşte în fiecare zi, cu un proprietar implicat în scandal de corupţie şi arestat în acest an şi prea scump pentru ca vreo instituţie a statului să îşi fi exercitat dreptul de preemţiune la achiziţie. Şi acum, de ceva vreme, cineva a decis să îi acopere rănile şi viitorul tulbure cu nişte bannere uriaşe. Trebuie să te străduieşti şi să faci exerciţii de imaginaţie ca să revezi clădirea monument istoric, cum îţi închipui că era cândva. Cred că a zis-o cineva înaintea mea, dar nu îmi mai amintesc cine, că l-aş cita: Conti a fost transformat în stâlp de afişaj. Şi afişele NU acoperă un şantier. Nu, la Conti nu se aude mişcare de şantier, sunt doar afişe care acoperă imobilul clasificat ca monument istoric. E prea mult să aştepţi pentru Conti un mogul francez discret şi cu istoric în lumea rafinamentului? Da, ştiu, e prea mult.

Despre publicitatea stradală şi nevoia de reguli citiţi şi aici:

Cum ești atacat cu forme geometrice la tine în centru: abuz, agresiune și haos în publicitatea stradală. Primarul dă avizele

Şi totul e şi mai vizibil agresiv în decorul “feeric” de iarnă de la Cluj, printre luminiţele de albastru ţipător (şi vă spune asta cineva care chiar iubeşte luminiţele), printre “atelele” care înconjoară tot albastru copăceii plăpânzi de pe Eroilor şi alături de figurinele uşor sinistre care reconstituie o Scenă a Naşterii, în Piaţa Uniri, cu tot cu nişte biete oi vii aduse să stea în centrul Clujului. Şi în acest an a “strigat” tot Facebook-ul cerând concept, idei şi implicarea unor oameni care se pricep când se mai pregăteşte decorul festiv al oraşului. Poate în 2015?

Şi după atâtea poze – argument mai scriu doar atât: măcar ca semn de bunăvoinţă la început tare mi-aş dori nişte intervenţii pentru care nici măcar nu e nevoie de cine ştie ce eforturi (cum ar fi necesarele milioane de euro pentru restaurări). E nevoie de nişte bun simţ, de respect şi de instaurarea unor reguli. Şi de puţină discreţie. Cum ar fi de exemplu fără: fără publicitate care ocupă agresiv spaţiul public, fără uriaşe semnale neonice luminoase care colorează monumentele istorice, fără bannere pe monumentele istorice, fără instalaţii de sezon fără noimă, concept şi poveste? Oare e prea mult să aştepţi nişte reguli decente, civilizate, cu respect pentru clădirile din centrul istoric şi pentru oamenii care îl traversează? Da, e nevoie de milioane de euro pentru restaurări şi reabilitări, dar până la milioanele de euro poate e posibil un regulament clar, deştept, onest, egal aplicabil pentru afişaj, ca început de demers pentru redesenarea şi recuperarea Oraşului. Să primim puţină discreţie, ca să ne vedem mai bine locul…

În aşa fel încât măcar o dată când reuşesc să trec printr-un oraş european să pot să zic: ăştia sunt cam în urmă la subiectul ăsta (la UN subiect măcar), la noi acasă s-a făcut mai frumos. Mai deştept… Măcar o dată…

Sursa foto: gqitalia.it

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.