Cum se vede Clujul din Zurich. Versiunea cu legende a unui pictor elvețian

Regele Matei scrutează hotărât Piața Unirii, negru pe calul său la fel de negru, cu fundal de Catedrală. A văzut multe regele, inclusiv filme de TIFF și târguri de înghețată, dar de data asta are o cu totul altă perspectivă: de sală de muzeu, fiindcă e imortalizat, cu cer albastru și, pe alocuri, argintiu, într-un tablou pictat de un elvețian. Tabloul face parte din colecția privată a unui clujean și e zilele acestea expus la Muzeul de Artă, iar elvețianul e Albert Weber. Artistul are soție din capitala transilvăneană și, din muzeul monument istoric îmbătrânit și în descompunere, ne compară Clujul cu Budapesta ori Viena. Tabloul și artistul sunt la Muzeul de Artă din palatul Banffy cu scop: expoziția de pictură sub tema „Legende” a fost vernisată ieri și stă deschisă pentru amatorii de culori, paralele și povești până în 19 iulie.

Dacă îl întrebi de vreo strategie, asociere și plan, artistul elvețian are, desigur, o explicație de dat, dar preferă să îți spună ceea ce știi deja: pictorul îți oferă perspectiva lui și, de-acolo, ce vezi ține de tine. Ori de cei cu care împarți tabloul.

Așa că, poftiți în galerie…

Un erou deloc triumfător se chinuie să își scoată „carul alegoric” din mocirla complicată în care pare să se fi împotmolit. Statuia reinterpretată are ca fundal de „luptă” celebrul bulevard parizian Champs Elysees, sufocat de mașinile contemporane, și ceva triumfător: Arcul. Arcul de Triumf francez. La câțiva pași distanță, cel care ni l-a lăsat pe Bătrân și Marea și ne-a făcut să ne gândim cum e să ne luăm Adio de la Arme, adică un grav (și albastru) Hemingway stă alături de figura răsturnată a activistului și liderului Martin Luther King Jr. Două feluri de regi. Și, alături, două feluri de regine: una recunoscută în Anglia monarhistă și cealaltă în „monarhia” cinematografică (Brigitte Bardot) împart o altă imagine pictată. O fantomă cu mască aurie pare înspăimântată, o Barbie plasticizată e răsturnată alături, iar pe fruntea unei figuri Anonymous (activiștii și hackerii zilelor noastre) strălucește o bucată de Univers. Porcul corupției, cu literele care formează acronimul (acum de scandal) FIFA ascuns printre lentile de ochelari de soare ne zâmbește arogant de pe ultima pagină de catalog (e o instalație-tablou care nu a venit și la Cluj). Ce să înțelegi din toate astea? Orice vrei, ți-ar zice artistul… 

Mai întâi, ne introduce în temă Lucian Nastasă-Kovacs, directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, care ne salută de lângă „creațiile interesante” ale cetățeanului elvețian din Zurich, care are, spune directorul, „oarecare anvergură internațională”. “A expus în Statele Unite, în Elveția, Austria, în Germania. Faptul că și Clujul și Muzeul de Artă se înscriu în galeria instituțiilor care expun asemenea opere de artă mă face pe mine să mă simt oarecum confortabil, față de dumneavoastră ca spectatori, ca vizitatori”, spune oficialul.

„E o datorie de onoare a oricărui personaj ajuns în Cluj în anumită funcție de conducere sau cvasiconducere de a sprijini orice înseamnă artă. Și această perlă pe care o avem în centrul Clujului lăsată de înaintașul Banffy o dorim în continuare oază de cultură”, încearcă să convingă Vakar Istvan, vicepreședintele instituției de care depinde soarta muzeului, Consiliul Județean. „Perla lui Banffy”, palatul monument istoric din centrul orașului poartă însă pe fiecare metru pătrat de zid urme de degradare, în așteptarea unor restaurări care întârzie să apară, în blocajul istoric al proceselor de retrocedare și a neclarităților în ceea ce privește proprietatea. Vakar sintetizează altfel: ne-am încurcat în „hățișul legislației”, zice vicepreședintele, lângă simezele cu imagini „debordante” ale artistului elvețian. De altfel, oaspetele străin încântat de Cluj și de palatul în care expune a remarcat și el, printre coloanele clădirii monument istoric, că spațiul minunat contribuie la atmosfera decorului de artă, dar că bătrânul palat are nevoie de renovări.

Din hățișurile cu legi, retrocedări, proprietari și restaurări pentru clădirea-legendă revenim la celelalte legende. Și nu degeaba, ci ca să interpretăm și să ne povestim interpretările, între tablouri cu imagini de artă pop (parcă uneori îți reamintești de Andy Warhol) amestecate cu imagini realiste.

„Lucrările acestea comunică cu noi. Nu sunt lucrările realizate de dragul estetismului, nu sunt doar lucrări atent meșteșugite. Asta e ceva foarte specific artei contemporane: ea devine sistem de comunicare”, spune curatorul expoziției, Dan Breaz, care pune „weberismul” între ghilimele. Și poți să și testezi explicația, mai ales că tocmai ai fost de acord cu părerea unui alt vizitator care ți-a împărtășit viziunea lui în fața tabloului cu Fantoma de la Operă: e Eminescu!. Și după aceea ați mai dezbătut pe o temă majoră: dacă forma care iese în basorelief dintr-un tablou e fluture diafan sau scoică magică.

Și, în mod firesc, de aici ajungem la nevroze. „Un fel umoristic de a face istoria artei este acela de a trece în revistă marile nevroze care îi bântuie pe marii artiști. Și dacă artistul renascentist era bântuit de nevroza măsurării spațiului, de însușirea spațiului prin măsurarea sa, artistul modern a devenit tot mai mult bântuit de nevoia de a găsi resurse în el însuși. Și atunci imaginea celui care stă singur în fața pânzei albe și nu acceptă alte sugestii decât pe cele din partea propriei sale imaginații este prin definiție tipul de presiune pe care îl pune arta modernă și dezideratul originalității. Artistul contemporan, ca Albert Weber, trece printr-un alt spasm al creației: încearcă să regândească, să originalizeze, să reasambleze cât mai multe dintre referințele pe care le avem în jurul nostru, în imediata contemporaneitate, dar și în universul de referință pe care ni-l oferă istoria artei, mai mult sau mai puțin îndepărtată de noi”, sintetizează curatorul, printre imaginile cu „legendele” de altă dată aduse alături de „legendele” zilelor noastre, ironic, critic sau amuzant, care te lasă să te întrebi cine și de ce e erou sau cine și de ce reușește să își păstreze un astfel de statut, în timp.

Weber nu vorbește la microfon, dar e printre spectatorii din public și încearcă, din fața câte unui tablou, să explice nelămuririle și petele albe. Cu orașul despre care îți spune, ori de câte ori are ocazia, că îl admiră are mai multe legături: a vândut două tablouri aici, are prieteni și cunoștințe și aici a locuit o vreme și soția lui. „Poți trăi în Cluj”, e de părere elvețianul din Zurich, care admiră clădirile vechi din centrul istoric, pe care îl compară cu Viena ori Budapesta.

Și, cu vedere la ploaie, mai împărtășește cu cei interesați și cu artiștii locali din secretele industriei artei internaționale: cum lucrezi cu galeriile, cum organizezi expoziții (pentru tablouri care se vând cu câteva mii de euro) și cum vinzi pe piața globală. Iar să privești tablouri ori să asculți păreri nu poate să fie rău, mai ales într-o lume în care arta contemporană vine la pachet cu semne de întrebare și nu e foarte clar dacă un craniu ori un balon sunt sau nu de expus cu mândrie.

Cu cine stă alături Muzeul de Cluj

Albert Weber trăieşte şi lucrează la Zurich şi a realizat expoziţii în muzee şi galerii internaţionale cum sunt Museum of Young Art (MOYA, Viena), Southern Nevada Museum of Fine Art (Las Vegas), Svenska Konstgalleriet (Malmö), Ward-Nasse Gallery (New York) sau „Galerie Böhner” (Mannheim). Creaţia lui Albert Weber se concentrează pe parcursul ultimei decade asupra dialogului figurativ-abstract, realizând cicluri, cum sunt periodicele şi arta, cultura şi animalele. Artistul s-a remarcat şi prin utilizarea unor tehnici diverse, caracteristice picturii în ulei, vopselelor acrilice, instalaţiilor sau specifice sculpturii în diferite materiale: metal, beton, diamant, marmură şi granit.

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.