Cum s-a lansat Aferim! la Cluj, cu Ursul de Argint pe scenă de cinema. Declaraţia de intenţie a autorilor: un film despre trecut „care să ne doară azi”

„PR-ul filmului”, Cătălin Anchidin, apare înainte de începerea proiecţiei şi pune pe scena de la Cinema Florin Piersic Ursul de Argint. Aşa că, dacă cumva nu ştiam ori am uitat, ni se spune de la început: e Aferim!, filmul pentru care Radu Jude a luat Ursul de Argint, pentru regie, la Festivalul Internațional de la Berlin. Filmul a avut vineri seara proiecţia de gală şi la Cluj, în prezenţa unei părţi din echipă: co-scenaristului Florin Lăzărescu, actorii Teodor Corban, Mihai Comănoiu şi Alberto Dinache, interpretul de doar 12 ani al unuia dintre personaje. Din cinema s-a ieşit vineri seara cu concluzii de toate felurile, împărtăşite de spectatorii de Cluj pe „scară” generoasă: între „m-am plictisit foarte tare” şi „un film foarte bun”.

Pe scurt, povestea: zapciul Constandin (Teodor Corban) şi fiul Ioniţă (Mihai Comănoiu) pornesc în căutarea unui ţigan rob (Cuzin Toma), fugit de la boier, într-un „road trip” alb/negru prin Ţara Românească a începutului de secol XIX. E cu sclavagism, abuz, exploatare, violenţă, cu oameni cu putere de viaţă şi de moarte asupra altor oameni, într-o lume unde orice se negociază şi totul se plăteşte. Dacă la ieşirea de la film s-ar fi dat un tabel ca cele de completat acum la proiectele europene, cu listă de „categorii vulnerabile” de persoane, pentru Aferim!-ul lui Radu Jude ai fi putut să bifezi în serie discriminările/abuzurile din vremurile de atunci (/de acum?) trecute în revistă în film: impotriva ţiganilor (romilor?), evreilor, femeilor, copiilor, homosexualilor.

Co-scenaristul vine pe scena de la Cluj, la final de film, să răspundă, să explice, să sublinieze. „Nu am gândit filmul nicio clipă ca o comedie. El, fundamental, e o dramă. Umorul pe care îl obţinem îl obţinem din cinism şi autoironie”, face Lăzărescu precizarea, amintind de contextul unor discuţii despre comedie. Chiar dacă în sală, din când în când, se râde, nu ai cum să îl contrazici pe co-scenarist. Pentru că, într-adevăr, nu râzi bucuros nici la lecţia despre cum se bate (şi cum nu) nevasta, nici atunci când copilul Ţintiric se auto-promovează în târgul de oameni, ca să fie cumpărat, urlând că e „rob cuminte şi harnic” (doar ca să nu ajungă înapoi la stăpânul de ale cărui bătăi fugise). Nu râzi ca la comedie nici când zapciul aruncă un „fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă”, părăsind în galop o scenă din pădure, cu urme de după prădatul haiducilor, lăsând în urmă un supravieţuitor. Nu râzi ca la comedie nici când un preot explică, din căruţă, de ce evreii nu sunt oameni, nici la apariţiile împodobiţilor boieri în jurul cărora toţi sunt umili şi nici măcar în faţa negocierilor de şpăgi şi rezolvări „la mica înţelegere”. Da, râzi la unele replici (/zâmbeşti), dar nu ca la comedie…

Şi apoi, în fiecare moment poţi să ai senzaţia că ceva rău (şi mai rău) urmează să se întâmple.

Filmul de 1,3 milioane şi public de festival

„Nu e documentar, e o parabolă, e un film făcut pentru publicul din România, publicul străin pierde jumătate din frumuseţea limbii române”, spune Lăzărescu. Cu toate acestea, filmul a prins şi la publicul de la Berlin, spune partenerul de proiect al lui Jude. „S-au priceput foarte multe lucruri la Berlin. Am văzut într-o cronică chiar tradusă fraza „să mai trăieşti 3 zile, cu cea de alaltăieri”, deci chestiuni de subtilitate. Am vorbit cu nemţi, polonezi. Era o sală de 1600 de oameni, care au râs. Sigur, erau momente când râdeau doar unii dintre ei – ştiam că aceia erau români. Am văzut cronici nu călduţe, ci elogioase. În spatele filmului sunt o grămadă de profesionişti”, a mai spus, după proiecţia de la Cluj, co-scenaristul Aferim. Filmul, realizat cu un buget de 1,3 milioane de dolari (un sfert din sumă adunată în România, restul de afară), a avut momente cu 300 de oameni pe patoul de filmare, au povestit reprezentanţii echipei. Aferim a fost filmat în mai puţin de o lună (28 de zile), dar scenariul a fost scris în doi ani, cu „imensă documentare” în spate, a precizat co-scenaristul.

Etapa cu „Ce a vrut să spună autorul”. Mentalităţile, atunci şi acum

Filmul a pornit cu ideea lui Jude de a ieşi “din apartament” cu filmul românesc (locul unde se petrec cele mai multe dintre poveştile, urbane, ale „Noului Val” din Cinema), a explicat Lăzărescu. „Am pornit cu altă idee, cea a domniţei din final, dar povestea a evoluat. Apucându-ne să ne documentăm despre epocă ne-a atins drama romilor, am aflat tot felul de lucruri. Sunt convins că nu toată lumea de aici ştia că Biserica Ortodoxă avea sclavi. Povestea a evoluat rapid. Am zis – hai să facem un road movie, a apărut povestea cu fuga robului”, a povesit Lăzărescu. „Am vorbit după premieră cu lideri de asociaţii (ai reprezentanţilor de etnie romă) care erau foare încântaţi. Spuneau că povestea filmului, prin umanitatea ei, poate avea mai mult impact, poate schimba mentalităţi mai eficient decât o face lupta instituţională şi discursurile”, a spus co-scenaristul, răspunzând unei întrebări din public privind ecourile în rândul publicului de etnie romă. „Scena cu romii liberi care se vând a fost inspirată din realitate, astfel de lucruri chiar s-au întâmplat, lucruri care sunt dramatice. Filmul nu vrea să fie un mesaj pentru corectitudine politică, ci aduce ideea de a ne asuma ce suntem noi, românii. Cu etniile care există aici. Radu a spus că doreşte să stârneasc întrebări românilor despre identitatea lor, că vrea un film care să ne pună pe gânduri, care să aducă mentalităţile de atunci, care să ne facă să ne gândim câte mai sunt valabile în ziua de azi. Ideea era să facem un film din trecut, dar care să ne doară azi. Chiar şi scenele cu şpăgile vorbesc despre o realitate a prezentului”, a completat Lăzărescu.

De la apartament la „road movie”. Călare

Cu poveşti despre primul cal din Aferim, care a murit în timpul filmărilor, cascadori, trasee prin mlaştină şi replici în limbi necunoscute ale trecutului din Ţara Românească, interpretul zapciului a admis, pe scena de la Cluj: a fost un film greu. “La vârsta părului alb, să te apropii de un cal, să călăreşti… Al doilea cal avea toate „setările”, ca o marcă de BMW ultimul tip, ştia mai multe ca mine, trebuia să dau comenzile exacte. A trebuit să învăţ foarte mult text care nu e în limba română. Mi-a fost greu cu textul şi filmul a fost greu. Eram actor minimalist. Efortul de a merge din bucătărie în sufragerie era covârşitor. Mă bucur că am făcut un film „maximalist”. Aştept să fac un film de război”, a spus actorul Teodor Corban (zapciul), în aplauzele şi râsetele publicului din cinema. Sala în sine a fost de altfel apreciată de echipa Aferim de la Bucureşti: Clujul are un „Florin Piersic”, care nu e multiplex.

Sursa foto: Aferim

Echipa

Scenariul filmului este scris de Radu Jude și Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul Cătălin Cristuțiu, sound design-ul este semnat de Dana Lucreția Bunescu. Costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, iar scenografia de Augustina Stanciu, consilier istoric Constanța Vintilă-Ghițulescu, producător Ada Solomon. Din distribuție fac parte: Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, Alexandru Dabija, Luminița Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sîrbu, Adina Cristescu, Șerban Pavlu, Gabriel Spahiu, Dan Nicolaescu.

.

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.