Cum a evoluat Clujul prin ochii unor străini, absolvenți ai UMF. Ar vrea să profeseze aici
ActualitateDezvoltareEducaţieTop News by Cosmina Fernoaga - oct. 15, 2017 0 2061
Despre cât de strălucit e Clujul auzim în fiecare zi, de la liderii din administrația locală, de pe la diverși analiști, specialiști, de la localnici, mari patrioți locali, etc. Prea puțin este evidențiată, însă, percepția celor care vin din afară, a celor care ajung în Cluj – prin diferite circumstanțe – și care reușesc, sau nu, să se integreze și să participe la viața orașului. Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) numără cei mai mulți studenți străini, care cheltuiesc la Cluj bani grei pentru a deveni medici. Peste 1400 de studenți din țări europene dar și din țări precum Tunisia, Algeria și nu numai, achită o taxă școlară anuală de 5.000 de euro (la care se adaugă alte taxe pentru eventuale examene restante). Acești tineri mai cheltuiesc lunar la Cluj sute de euro pentru a se întreține. Sigur, pentru majoritatea dintre ei perioada școlară deloc scurtă – șase ani durează facultatea, plus alți patru, cinci – după caz – rezidențiatul, reprezintă doar o etapă de tranzit. Există însă și tineri absolvenți care se văd profesând în România, la Cluj Napoca, precum sunt Mehdi Bergaoui (Tunisia) și Rafik Derridj (Franța).
Mehdi Bergaoui (Tunisia)
Rafik Derridj (Franța)
De ce ar rămâne la Cluj Napoca?
Mulți dintre străinii care aleg să studieze la UMF Cluj nu reușesc să se adapteze, să stăpânească limba română sau să-și încheie studiile cu succes. Cu atât mai puțin se întâmplă ca ei să devină interesați de posibilitatea de a profesa medicina în România, iar motivul se subînțelege, dacă ne raportăm la condițiile precare din sistemul medical românesc care-i îndepărtează chiar și pe români. Mai sunt însă și excepții, o confirmă pentru Actual de Cluj Mehdi Bergaoui și Rafik Derridj, absolvenți ai UMF Cluj, promoția 2017, primul la Medicină Internă, iar cel de-al doilea la Stomatologie.
În România există și avantaje, printre multele neajunsuri pe care le știm cu toții, spun la unison Mehdi și Rafik. Posibilitățile de dezvoltare pe plan profesional reprezintă cel mai important argument pentru Mehdi de a răspunde răspicat că s-a decis să rămână medic reumatolog în România, în Cluj, mai exact, orașul care l-a găzduit în ultimii șase ani, și care o va face și în următorii 4, cât va dura rezidențiatul. „România mi-a dat această șansă, să devin ceea ce mi-am propus de la bun început, medic reumatolog. Îmi doresc să continui să mă dezvolt și să profesez aici. Nu a fost deloc ușor să ajung în acest punct, dar să fiți siguri că sistemul din România nu este nici pe departe la fel de complicat și de prost precum e cel din Franța, de exemplu, sau de la mine de acasă, din Tunisia”, și-a motivat, Mehdi, opțiunea de a rămâne în România. Și Rafik e convins că trebuie să facă rezidențiatul în cadrul UMF Cluj, dar se arată destul de sceptic în privința a ceea ce va urma după ce-l va încheia: „Piața Clujului e deja sufocată de cabinete de stomatologie. Nu cred că ar mai fi nevoie să mai vin și eu. Dar îmi place enorm Clujul, sunt ani importanți din viața mea pe care i-am petrecut aici, m-am atașat mult de oraș și nu prea știu cum o să procedez. Am hotărât să continuu cu rezidențiatul aici, mă specializez ca medic ortodont, apoi o să văd dacă mă întorc în Franța”. Pentru că pare indecis, Mehdi îl ironizează pe amicul său: „Chiar sunt curios să te văd cum o să poți să te rupi chiar tu de Cluj..”. Tot el îl descire pe Rafik ca fiind unul dintre puținii studenți străini care s-au integrat profund în viața socială a orașului: „Rafik este peste tot, implicat în dezbateri, acțiuni de voluntariat, petreceri, nimic nu i-a scăpat până în prezent”.
Cum s-au adaptat?
Celor doi tineri străini nu le-a fost greu să se adapteze în Cluj dar recunosc că majoritatea conaționalilor lor nu au aceeași părere. ”Prima barieră este limba. Chiar dacă programa impune să învățăm la facultate limba română, de regulă sunt memorați doar termenii de specialitate. Prin urmare, pentru un student străin care nu se descurcă foarte bine cu limba română, care nu a interacționat prea mult în afara facultății, e cam imposibil să-și dorească să rămână la Cluj”, explică Mehdi. Sunt două secții străine la Medicină Internă: franceza (care-i include pe francezi, tunisieni, algerieni, marocani) și engleza (ocupată de studenții europenei: britanici, suedezi, nemți etc). Cei care învață aici obișnuiesc să socializeze mai mult între ei, evitând grupurile de studenți români. ”Ies împreună, locuiesc împreună, foarte puțini au contact cu studenții români, cu orașul, de aceea nici nu apucă să învețe limba, și oricum, cred că nici nu sunt interesați să o facă, pentru că nu au în plan să rămână în România”, relatează Mehdi. El se numără printre puținii absolvenți ai promoției 2017 care vorbesc frumos și cursiv limba română, recunoscând că un merit în această direcție l-a avut o fostă iubită româncă. „O perioadă am locuit cu iubita mea și știți cum e, când relaționezi la nivelul acesta, e mai simplu să înveți”. În afară de asta, Mehdi și-a dorit foarte mult să profeseze ca medic reumatolog în România, și n-a precupețit niciun efort pentru a stăpâni cât mai bine limba română. De cealaltă parte, francezul Rafik – și el un bun vorbitor de limba română – arată că stomatolgia le oferă condiții mai practice conaționalilor săi, în primul rând pentru că se poate profesa și fără un rezidențiat. „Dacă după facultate poți să pleci acasă în Franța sau oriunde să profesezi ca medic stomatolog, normal că nimeni nu mai vrea să rămână la rezidențiat în România. Eu mi-am propus, totuși, să rămân, chiar dacă e foarte mare concurența. Iar dacă nu intrăm pe locurile disponibile la buget, trebuie să plătim în continuare 5000 de euro pe an”, explică Rafik. La Stomatologie, studenții străini sunt amestecați cu românii, au în orar curs de limba română, 4 ore pe săptămână, motiv pentru care lui Rafik nu i-a fost foarte greu să învețe să vorbească românește. El rămâne, totuși, unul dintre studenții străini atipici, pentru că s-a integrat foarte bine în atmosfera Clujului, participnd la diferite acțiuni de voluntariat, la evenimente culturale, sociale, e un consumator înrăit de presă și e la curent cu toate problemele din oraș și din țară.
Cum trăiește și cât cheltuiește un student străin la Cluj
Tânărul tunisian Mehdi Bergaoui vine dintr-o familie de medici, tatăl reumatolog, frații de asemenea au terminat Medicina în Tunisia, iar în opinia sa, singura problemă pe care o are România este nivelul scăzut de trai: „Chiar și în Tunisia, salariile sunt cu 30% mai mari decât în România, iar produsele de bază sunt mult mai iefine la noi în țară”. Mehdi se bucură de noile majorări salariale aprobate de Guvernul României, apreciind că dacă va intra la rezidențiat, ar putea începe cu un salariu acceptabil. „Altă problemă decât salariul – care mă aștept să crească de acum înainte – nu găsesc la sistemul medical din România, cel puțin aceasta e părere mea”, spune Mehdi. Francezul Rafik Derridj vine și el dintr-o familie de medici și arată că deși și-a permis să cheltuiască atât cât a avut nevoie, a constatat totuși că inflația în Cluj a crescut de la an la an: „Noi, studenții străini, venim cu bani, cheltuim mult la Cluj, prin urmare prețurile sunt într-o continuă creștere, doar veniturile oamenilor au rămas la fel, iar asta nu este bine. Nu este bine nici chiar pentru noi, pentru că e aiurea să aruncăm cu banii în mod nejustificat, plus că nu toți colegii mei își permit cheltuieli atât de mari”. Atât Mehdi cât și Rafik și-au permis luxul de a locui singuri în câte un apartament, în zone bune din Cluj Napoca, în ciuda chiriilor piperate. Povestesc că au avut și colegi mai puțin norocoși, care au fost nevoiți să locuiască în Florești, sau în zone mai periferice ale Clujului. „Unii colegi cu bani mai puțini s-au mutat și prin Florești, alții s-au unit mai mulți într-un apartament, au făcut diverse compromisuri pentru a se putea întreține. În ce mă privește, am preferat să locuiesc singur, pentru că mi-am dorit să învăț și să am liniște. Am preferat să plătesc o chirie de 500 de euro și să economisesc la capitolul mâncare. Nu prea obișnuiesc să mănânc în oraș. Îmi place să-mi gătesc singur și o fac destul de des, așa că nu mai trebuie să cheltuiesc foarte mult în oraș”, a arătat Mehdi. Un student străin obișnuit cheltuiește la Cluj în medie cam 700-800 de euro pe lună (costurile pentru chirie și întreținere, la care se adaugă alte cheltuieli de zi cu zi) – spune Rafik.
De ce vin străinii să studieze la Cluj ?
Taxa de școlarizare de 5000 de euro se adaugă la toate costurile de întreținere, pentru fiecare student străin în parte. Numai că, ceea ce încasează UMF Cluj e foarte puțin, în comparație cu tarifele de la universități similare din Franța sau din Anglia. Acesta ar fi primul argument care-i determină pe tineri să aleagă să studieze medicina în România. Al doilea argument, la fel de important, este sistemul de învățământ. ”În Tunisia, de exemplu, cel mai important examen din viața unui om este examenul de bacalaureat. Dacă nu ieși cu o anumită medie din acest examen, nu poți intra la Medicină. Iar partea proastă e că nu ai voie să repeți examenul. Deci trebuie să te mulțumești cu nota pe care ai luat-o și să accepți că nu poți să mergi la facultatea pe care ai ales-o, ceea ce e absurd. Eu am avut 16,26 la bacalaureat, iar la medicină se putea intra cu 16.30. Am fost foarte, forte aproape și mi s-a părut total incorect să accept situația” – spune Mehdi. Tot el mai arată că cei care reușesc să intre la medicină în Tunisia au parte de o programă draconică, căreia cu greu o persoană îi poate face față. Cireașa de pe tort, după finalizarea studiilor, absolvenții sunt plimbați prin toate secțiile medicale timp de doi, trei ani, și de abia apoi, în urma unui examen, pot opta pentru o specializare. „În România, ăn schimb, se intră în contact cu pacientul încă din anul trei de facultate, un avantaj pe care nu îl au nici studenții din Tunisia, nici cei din Franța. Acolo totul se bazează pe teorie, pe tot parcursul facultății. E foarte complicat. Am un frate și o soră, amândoi au terminat medicină în Tunisia și chiar pot să spun că ei nu au avut viață personală pe toată durata facultății. Apoi, la final de studii nu poți urma o specializare, cum se întâmpla aici. Trebuie să rămâi medic intern, doi, trei ani. Practic te plimbi prin toate secțiile medicale ca medic intern”. Nici la UMF Cluj nu este ușor să termini studiile – spune și Rafik – mai ales că a avut destui colegi care au abandonat pe parcurs. El este sigur însă că nimic din sistemul nostru nu poate fi comparat cu ceea ce se întâmplă în Franța, unde un număr extrem de mic de absolvenți ajung în pragul unei specializări, mai ales din pricina nivelului teoretic extrem de ridicat, dar și al taxelor.
