Credit din 2007, urmărit în instanță în 2025: judecătorii clujeni au respins cererea ca prescrisă / Baza legală, un decret din 1958
Actualitate by Mihai Prodan - apr. 01, 2026 0 69
Judecătoria Cluj-Napoca a respins ieri, 31 martie, o cerere de valoare redusă formulată de o firmă cesionară de creanțe, constatând că dreptul material la acțiune era prescris de aproape 17 ani.
Hotărârea ilustrează o practică frecventă pe piața recuperărilor de creanțe, prin care portofolii de credite neperformante sunt cumpărate și valorificate judiciar la distanță mare în timp față de momentul nașterii datoriei – dar în acst caz se încearcă recuperarea unei creanțe de aproape două decenii.
Litigiul a pornit de la un contract de credit încheiat în noiembrie 2007 între un client și o bancă, pentru un împrumut de 18.000 de lei pe o durată de trei ani. Debitorul a încetat să mai achite ratele, iar în decembrie 2008 CEC a emis o avizare de daună către asigurătorul contractului, comunicând oficial neplata. Creanța a fost ulterior cedată, prin contract de cesiune, către o societate succesoare în drepturi, care la rândul ei a cedat-o firmei reclamante, aceasta înscriind cesiunea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și notificând debitorul.
La 18 septembrie 2025, firma cesionară a formulat o cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 18.105,99 lei cu titlu de debit principal, plus cheltuieli de judecată. Cererea a fost întemeiată pe forța obligatorie a contractului și pe dispozițiile Codului civil privind răspunderea contractuală și dreptul creditorului la executarea integrală și la timp a obligației.
Pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că prescripția a început să curgă cel târziu în decembrie 2008, odată cu emiterea avizării de daună.
Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția. Instanța a reținut că, întrucât contractul de credit a fost încheiat în 2007, raportului juridic îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, actul normativ în vigoare la momentul nașterii obligației, și nu Codul civil actual. Potrivit acestui act normativ, termenul general de prescripție este de trei ani. Instanța a stabilit că termenul a început să curgă la 5 decembrie 2008, data avizării de daună, și s-a împlinit cu mult înainte de introducerea cererii de chemare în judecată în septembrie 2025, la un interval de aproape 17 ani față de momentul de început al prescripției.
Prescripția extinctivă este mecanismul legal prin care dreptul de a acționa în justiție (dreptul material la acțiune) pentru a obliga o persoană să-și îndeplinească o obligație se stinge dacă nu este exercitat într-un termen stabilit de lege, de regulă 3 ani. Aceasta sancționează pasivitatea titularului dreptului. În 2008 era prevăzută de decretul-lege amintit, ulterior, în 2009, fiind acoperită de noul Cod Civil – dar și în acest caz prescripția a fost păstrată la o perioadă de trei ani.
Instanța a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada niciunui caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, deși sarcina acestei probe îi aparținea. În absența unor astfel de dovezi, cererea a fost respinsă ca prescrisă.
Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând să fie depusă tot la Judecătoria Cluj-Napoca.
