Închide

#Colectiv, ziua 3 de Protest la Cluj: traseu prin sondaj, condus de un timişorean, urcarea în Haşdeu şi coloana „ruptă” în două

ActualitateTop NewsUncategorized by Actual de Cluj - nov. 07, 2015 0 1354

Un protest #Colectiv altfel vineri seară, la Cluj, la o săptămână de la tragedia din clubul bucureştean care a lăsat în urmă 32 de morţi şi zeci de răniţi arşi. S-a scandat, din nou, anti-(sistem, clasă politică), au apărut, pe ici-colo, unele revendicări legate de sistemul politic şi s-au votat trasee. A fost prima oară în ultimul an de când Clujul iese din când în când în stradă când protestul a ajuns în cartierul general al studenţilor, în Haşdeu. Asta după ce, la îndemnul liderului timişorean al protestului, mulţimea de protestatari a fost chemată să voteze pentru a-şi alege traseul dorit. Cu mici incidente de parcurs, într-un protest în care cei cu portavoce au ajuns să aibă discuţii în contradictoriu. S-a mai marcat o premieră: protestul s-a împărţit la un moment dat în două proteste: unii au luat-o spre Mănăştur, să mai sensibilzeze şi oameni din cartiere, alţii s-au întors spre centru. Nu a fost foarte clar ce am vrut, ce am transmis sau ce putem face, dar a fost din nou #Colectiv în strada care acum un an schimba soarta unui preşedinte şi în noiembrie 2015 a dat jos un guvern.

Atenţie: ASCULTAŢI, FILTRAŢI şi doar mai apoi ADOPTAŢI! Adoptaţi lozincile cu care sunteţi de acord şi care au legătură cu acest eveniment. Spuneţi NU celor care instigă la violenţă verbală sau fizică”. Acesta a fost mesajul care s-a împărţit, pe hârtiuţe, printre cei adunaţi vineri seara în Piaţa Unirii, lângă lumânările aprinse pentru victimele Colectiv. În ziua în care preşedintele i-a adunat pe „reprezentanţii societăţii civile” la Cotroceni, „societatea civilă” din stradă nu are un mesaj închegat sau unic de dat mai departe. Dar oameni au venit şi au venit cu câte un mesaj al lor sau al grupului lor: „Sistem public de sănătate, siguranţă şi dreptate”, „Vrem legi clare, nu interpretări locale”, „100 de guverne pot să se schimbe degeaba, dacă nu te schimbi şi TU”, „Nu există schimbare fără autoorganizare”, „Nu DA şpagă, nu LUA şpagă”, „Impozitarea BOR. Abrogarea legii Big Brother” – sunt câteva dintre mesajele pe care tinerii participanţi le-au adus cu ei, în scris (da, din nou au fost mai ales tineri participanţi). „Uită-te la aia! E cea mai mişto. E un carton gol, probabil o să-l completeze acuma”, atrage atenţia cineva. Cam o oră de la ora anunţată de începere a protestului de vineri s-a stat în Piaţa Uniri, cu mici încercări de scandări unitare. Nu prea s-a reuşit. Cineva lansează câte o lozincă, vocile o preiau câteva secunde, după care mesajul se stinge în mulţime. Se aud clasicele „Cine nu sare, nu vrea schimbare”, „Toate partidele, aceeaşi mizerie” sau mai nou apărutul „Vrem reformă, nu anticipate / vrem dreptate, nu imunitate”.

 

 

În jurul orei 20.00 mulţimea porneşte spre Bulevardul Eroilor şi traversează artera pe jumătate pietonală. Cu o lecţie pe drum. Sărind peste o bancă de pe pietonală, un tânăr dă jos o bârnă de lemn desprinsă. O lasă acolo şi merge mai departe. E rechemat. „Când dai jos, repari! Acum am pus noi la loc, dar nu aşa se face. De-aia ne-am adunat aici, să fim cool”, îi atrage atenţia o tânără tânărului adolescent. „Repară primăria!”, îi răspunde el rapid. „Nu! Nu primăria! Noi”!. Mesajul unora dintre cei care au ieşit în stradă e clar. Mai reparăm şi noi.

Trecem Bulevardul Eroilor şi ne oprim din nou în Piaţa Avram Iancu, în faţa catedralei. „A scris presa străină că e o mişcare comandată împotriva bisericii de fapt toată treaba asta”, zice îngrijorată o voce din mulţime, rezervată în faţa mesajelor anti-biserică. O mămică îşi duce de mână fiul de câţiva ani şi se pregăteşte să se retragă din mulţime. „Părinţii mei vor ca eu să cresc într-o Românie normală”, scrie pe o hârtie purtată de micuţ. De ce a venit mama cu fiul? „Pentru ca el să rămână în ţară şi pentru ca taică-său să se întoarcă din Anglia şi să rămână în ţară. Am venit pentru că vreau să se schimbe ceva în bine”, ne explică tânăra mămică.

„Trebuie să decidem”, se aude de undeva din faţă, de la o portavoce din preajma treptelor catedralei. Avem trei variante de trasee, trei propuneri. „Eu nu ştiu Clujul”, precizează vocea din faţă. „Trebuie mers în cartiere, în Timişoara am mers prin complexul studenţesc şi au venit mii de studenţi, trebuie să vedem pe unde mergem să adunăm oameni”, continuă vocea din faţă. Avem trei propuneri din faţă. Spre Mărăşti? Spre Mănăştur? Spre Grigorescu? „Publicul” trebuie să îşi exprime vocal părerea în faţa propunerii dorite. Sau ne întoarcem în Unirii? Rezultatul nu e foarte concludent… Mai încercăm o dată. Se pare că rămâne totuşi varianta Mănăştur „Vom face grupuri de lucru, vom sintetiza ideile, vom lua iniţiativă”, mai zice timişoreanul. Pornim mai departe, deocamdată pe traseul clasic, şi ne oprim în faţa prefecturii.

Nu e de ajuns o demisie. E nevoie de schimbări mai profunde în sistem, iar faza anchetelor ar trebui să se lase cu puşcărie pentru vinovaţi – sunt câteva dintre aşteptările pe care ni le împărtăşeşte un participant, în timp ce ajungem la prefectură. Dar avem speranţe de mai bine: e, poate, un început de responsabilizare, autoreglaj şi autosesizare, în sistem, dar şi pentru noi, fiecare.

„Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!”, se strigă în stradă, în timp ce mergem mai departe, pe Bulevardul pe care îl cheamă chiar 21 Decembrie 1989.

Îl zărim undeva în faţă pe timişoreanul care în urmă cu câteva minute luase iniţiativa sondajului ad-hoc. De ce ai venit la Cluj? „Am venit pentru iubire. Am o iubită cu care am o relaţie la distanţă, am venit să mă văd cu ea şi între timp protestele au luat amploare. Am fost şi la Timişoara, miercuri, joi. Şi la Timişoara a fost haos, şi aici am înţeles că e haos, a trebuit să iasă oameni să ia atitudine şi să se facă ceva”, ne spune noul lider de protest. Reprezinţi un ONG? „Reprezint Homo Sapiens, Omul, Specia Umană, care trebuie să trăiască, să se iubească şi să aibă grijă unul de altul şi de el”. Te consideri lider de protest? „Mă consider Bogdan şi dacă oamenilor li se pare că pot să aibă încrede în mine – bine, dacă nu, oricine poate să iasă în faţă şi să ia atitudine”, ne explică, în drum de protest, Bogdan care reprezintă „Omul”.

Mergem mai departe. Pe Memo, oamenii din staţia de autobuz sunt chemaţi de mulţime să se alăture protestului. Oamenii îşi aşteaptă în continuare autobuzele. La Gigi se vând covrigi.

Mergem mai departe. În faţa primăriei, oprim din nou. Iar e moment de „sondaj”. Unde mergem mai departe? Timişoreanul Bogdan ia din nou portavocea. Unde mergem? În faţa coloanei de protestatari, părerile sunt împărţite. Unii ar zice să mergem spre cel mai mare cartier al oraşului, unii să ne întoarcem în Piaţa Unirii, unii cred că ar trebui să o luăm la deal, spre Haşdeu. Cei din faţă îşi dau cu părerea, se discută, se întreabă „publicul”. Apoi, cumva (nu e foarte clar cum) se decide: spre Haşdeu! Mergem la studenţi, aşadar. „Studenţii sunt deja aici”, remarcă cineva. Mergem totuşi spre căminele studenţilor.

Urcăm spre Haşdeu şi trecem pe lângă intersecţia cu strada care duce spre UPU (nu, nu mergem acolo, zic protestatarii), apoi pe străduţă în sus, spre cămine. Pe strada Victor Babeş trecem pe lângă un fost club care, acum 5 ani, a luat foc. Mergem mai departe. Trece o ambulanţă prin mulţime şi imediat strigătul protestului se adaptează: „Cinste lor, cinste lor! Cinste salvatorilor!”, „Hoţii afară / Medicii în ţară!”.

Mergem mai departe. Am ajuns în zona căminelor, cafenele şi crâşmele din Haşdeu sunt populate, luminile de pe la geamurile studenţeşti – unele aprinse. „În cămine dacă staţi / Ţara înapoi n-o luaţi!”, strigă strada către studenţii care încă nu i s-au alăturat. „o dorinţă sinceră – România liberă”, „Solidaritate”, „Colectiv”, „Haideţi cu noi!”, „Uniţi, salvăm toată România!”.

„Aşa, pozaţi-i! Nu ies afară, sunt laşi”, zice un domn, în timp ce camera e îndreptată spre ferestrele cu lumină (şi oameni) ale unui cămin. Pozăm.

Şi mergem mai departe. Am ajuns din nou pe calea Moţilor-Floreşti şi, din grupa de oameni care se îndreaptă din nou spre centru îţi dai seama, la un telefon, că alt cunoscut a luat-o în altă direcţie. „Păi protestul e în Mănănştur”. În Mănăştur?! Da, în Mănăştur. Păi… dar… e protest şi în drum spre centru… De fapt, protestul s-a rupt în două. Unii am mers într-un sens, ceilalţi în altul. În timp ce câteva sute de oameni mărşăluiesc spre Mănăştur, până să facă şi ei cale întoarsă o dată ajunşi la intersecţia cu strada Câmpului, altă grupare a pornit spre centru.

Mergem mai departe. „Am venit să văd dacă ce e aici e în concordanţă cu ce vreau eu”, ne zice un protestatar din jumătatea de protest care a luat-o spre centru. Şi e în concordanţă? „Păi nu ştiu. E marşul tăcerii aici”. Şi, într-adevăr, în grupul nostru nu se mai scandează nimic o bună bucată de vreme. „Să fie Cinste! Cinste aş vrea. Dacă ar fi cinste în toate domeniile, lucrurile ar merge bine”, e un răspuns la „Ce ţi-ai dori să se întâmple de aici încolo?”.

 

 

Mergem mai departe. În Piaţa Unirii ne mai adunăm câţiva. Din grupul care s-a întors din Haşdeu, unii au luat deja calea Pieţei Muzeului şi s-au îndreptat spre o crâşmă cu ceva cald. „Să protestăm la Mama Manu!”, glumeşte cineva cu gândul la o shaormărie. Suntem tot mai puţini în Piaţa Unirii. E şi celebrul domn cu iepurele, personajul care plimbă animalul urecheat prin oraş şi care a ajuns acum la protest, cu tot cu patrupedul după el. I se fac, din nou, poze. Un grup de tineri încă dezbate. „Am tot citit zilele astea, nu am înţeles nimic la final. Singurul lucru clar e că ne pare tutoror rău de cei care au murit”, „Am fost ieri aici, se scanda pentru Roşia Montană, pentru Monarhie. M-am dus acasă, să fac curat”. Cine confiscă protestele? Tinerii pleacă.

După ceva vreme, dinspre Memo se vede venind cealaltă parte a protestului, cea care a colindat şi spre Mănăştur. Între timp, din Piaţa Unirii a cam plecat toată lumea. Dar acum iarăşi ne-am adunat câţiva. Nu mai mergem mai departe. În Piaţa Unirii se îngenunchează şi se spune „Tatăl nostru”, cum am văzut deja că făcuseră înainte bucureştenii. Ne ridicăm. Timişorenul mai facem un apel. „Mergeţi să donaţi sânge! Chemaţi-vă prietenii să doneze sânge! Va fi mare nevoie de sânge în zilele care urmează. Pe cei care au murit nu îi putem aduce înapoi, dar poate salvăm victimele care încă sunt în spital”. Aplauze! „ne vom aduna şi mâine!, să găsim soluţii paşnic, ne adunăm, discutăm”, spune Bogdan. „Clujenii! Nu timişorenii!”, intervine o voce agitatoare din mulţime. Intoleranţa e însă taxată. „Lasă-l să vorbească! A venit kilometri întregi să ne organizeze”, îi ia apărarea altcineva. Agitatorii continuă. „Haideţi să comunicăm, nu să ţipăm!”, revine timişoreanul. „Nepotul lui Oleleu de la PSD vorbeşte la televizor, a dat interviu în numele mitingului”, revine vocea agitatoare. „Aici e Cluj. This is Cluj”, continuă el. Agitatorul e Horia Cristea, cel pe care participanţii la alte proteste de la Cluj îl caracterizau drept „diversionist”. „Nu vă mai certaţi unul cu altul, ascultaţi-vă cu respect! Dacă ne certăm, pierdem lupta pe care o ducem de 20 de ani. Nu vă mai certaţi, oameni dragi! Haideţi să ne iubim şi să ne ascultăm unul pe celălalt, să vedem ce putem face împreună pentru toţi. Haideţi să ne felicităm unii pe alţii că am făcut chestia asta, chiar dacă nu a ieşit cum speram”, îndeamnă, din nou, Bogdan.

Se pregătesc liste de revendicări.

Mergem mai departe. Va urma…

copiii la protest

 Text şi Foto: Kristina REŞTEA, Luminiţa SILEA

Vezi şi:

“Singura soluție, încă o revoluție!”, “O dorință sinceră, România liberă!”Post Colectiv: protest în centrul Clujului

FOTO/VIDEO Generaţia Facebook a scos hashtagul Colectiv în stradă. Cu ce am rămas după protestul de miercuri

 

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare