Închide

Cine este omul care a dus în spate proiectul „Cluj Napoca – 2015, Capitală Europeană a Tineretului”

ActualitateEducaţieSocialTop News by Cosmina Fernoaga - oct. 22, 2015 0 1802

Este absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul UTCN, are doar 27 de ani și a fost/este principalul coordonator al celui mai important proiect care a pus municipiul Cluj Napoca pe harta marilor evenimente ale Europei: Cluj Napoca – 2015, Capitală Europeană a Tineretului. Vlad Pop – liderul Federației Share, structura care înglobează peste 35 de organizații studențești – s-a aflat în spatele întregului conglomerat de festivaluri și evenimente ce au fost programate anul acesta în Cluj Napoca, în virtutea titlului de capitală europeană a tineretului.   Vlad „the saint”, cum l-au botezat colegii din Organizație, a acceptat invitația Actualdecluj.ro de a vorbi nu doar despre responsabilitățile și grijile aflate în spatele acestui proiect de anvergură al Clujului, ci și despre evoluția sa ca om, ca tânăr absolvent al unei facultăți prestigioase, ca lider al unei organizații de tineret, despre cum se vede viitorul prin ochii unui tânăr antrenat să-și asume sarcini și obligații în cadrul comunității în care trăiește. Nu a ezitat, de asemenea, să exprime un punct de vedere cu privire la campania de denigrare la care a fost supusă Federația Share, în special cu țintă spre Festivalul Untold.

11391342_1142027445824125_5387368811120556895_n

Cine este Vlad Pop ?

Spune că a început să lucreze de pe când avea 13 ani, asumându-și mici roluri de responsabilitate într-un shop pe care-l deținea familia lui. Pentru că a dat dovadă de seriozitate, treptat, i s-au atribuit tot mai multe sarcini, iar de atunci și până în prezent a tot lucrat. Ajuns în Cluj Napoca, a început, în regim de voluntariat, să se implice în organizația studențească a Universității Tehnice (OSUT). Implicarea și capacitatea sa de a gestiona evenimente și proiecte de dezvoltare pentru tineri l-au propulsat în vârful Confederației studențești, loc din care a devenit mai apoi liderul oficial al Share. În afara proiectului Cluj Napoca – 2015, Capitală Europeană a Tineretului, Vlad Pop mai coordonează și alte proiecte de amploare, împreună cu alți colegi de-ai săi. Demn de menționat este proiectul Leader’s Academy, care are ca obiectiv sprijinirea tinerilor din societatea civilă pentru a-și dezvolta competențele de lideri.

10157251_554383184677894_552961998_n

Reporter: Cum se împacă tinerețea cu responsabilități de anvergura unui proiect precum Cluj Napoca 2015 – Capitala europeană a tineretului?

Vlad Pop: La 27 de ani nici nu cred că mai sunt așa de tânăr (râde). De fapt, ce spun, ne aflăm în Cluj Napoca, anul 2015 – capitala europeană a tineretului – evident că toți suntem tineri! Cu toții trebuie să ne simțim astfel! Și apoi, eu nici nu cred că vârsta este indicatorul care să ateste că respiram aerul acestui pământ. Am avut de-a face cu tineri de 22 de ani care s-au dovedit mult mai închiși la minte decât oameni de 50-60 de ani care se presupune că nu au cine știe ce acces la informație. Și, desigur, și viceversa e valabilă, nu neapărat existența mai îndelungată poate face o persoană mai înțeleaptă. Cel mai relevant și mai important este ceea ce îl definește pe un om, ceea ce face el, ca persoană, acolo unde se află.

Rep. Și pe tine ce crezi că te definește?

V.P. De când eram copil am fost educat să nu mă mulțumesc să fac lucrurile numai pentru că trebuie făcute, să-mi doresc să fac mai mult, să mă implic și să-mi asum responsabilități. Am început să devin responsabil încă de când aveam 13 ani.

Rep.  Ce făceai, mai exact, la 13 ani?

V.P. Pur și simplu atunci am început să lucrez. Nașii mei aveau un magazin de electronice și instrumente de pescuit. În weekend-uri, în timpul vacanțelor, câteodată chiar și după ore, eram la magazin. Încă îmi mai aduc aminte cum stăteam la schimbat de casete. Eram plătit cu 2 lei pe zi. După perioada de inițiere, ca să-i zic așa, am ajuns să-mi asum mai multe sarcini: pe partea de vânzări, logistică și așa mai departe. Prin urmare, am lucrat într-un mediu cu oameni mari, am avut responsabilități pentru marfă și nu numai, m-am format așa, să-mi asum sarcini. Odată ce te-ai obișnuit să fii activ, în weekend-uri, în vacanțe, e cât se poate de firesc să vrei să te implici tot timpul. Așa a fost și când am venit la facultate. Nici nu concepeam să stau degeaba sau să mă mulțumesc doar cu orele de curs.

Rep. Zici că Facultatea nu te solicita suficient. Știu că să înveți să faci programări nu e chiar o nimica toată…

V.P. Sigur, Facultatea a avut cel mai important rol, dar pentru mine nu a fost suficient. Cred că până la urmă ține de valorile pe care le are fiecare. Știm cu toții că avem de parcurs un drum în viață, adică: te duci la facultate, apoi te duci să lucrezi, probabil că-ți întemeiezi și o familie și așa mai departe, depinde de fiecare. Eu mi-am spus, ok, am ajuns la facultate și acum ce? Stau pur și simplu să-mi termin facultatea, iar la final mă trezezc alături de alți 300 de oameni cu aceleași cunoștințe de progamare, în postura de a căuta un loc de muncă? Prin ce și cum mă voi diferenția de ei? Dacă vrei să fii bun, trebuie să înveți să te dezvolți permanent, nu te poți mulțumi cu puțin, e necesar să te implici în activități care să-ți deschidă și alte orizonturi.

Rep. Și așa ai ajuns să activezi în OSUT. Acum ceva timp exista așa o părere, oarecum generalizată, că în organizațiile studențești se cam taie frunze la câini, că ele există mai mult pentru metehnele unor studenți cu pile…

V.P. Depinde din ce perpsectivă sunt privite lucrurile. Dacă mergem pe această ipoteză, consider că mai degrabă se poate vorbi despre lipsa unei comunicări eficiente. Nu întotdeauna organizațiile studențești au pus accent pe comunicare, pe relaționarea cu mass-media, și cred că din acest motiv au avut de pierdut, în sensul că se putea interpreta și așa, că pe zona lor de activitate nu se întâmplă cine știe ce. Dar este o falsă impresie, pentru că noi în OSUT chiar am pus bazele unor evenimente de anvergură, care au căpătat notorietate și care s-au dovedit extrem de benefice pentru tineri. Ca să nu mai vorbesc de parteneriatele solide cu companii private și cu instituții publice, în vederea derulării unor proiecte de dezvoltare benefice pentru comunitate. Târgul de cariere, de pildă, este un eveniment la dezvoltarea căruia noi am contribuit enorm. Acesta a devenit un brand național și în fiecare an se bucură de mare succes. Am contribuit, de asemenea, la organizarea unor competiții pe diferite domenii, campanii de sănătate sau acțiuni culturale. Noi am fost cei care am inventat conceputul Zilelor Universității Tehnice, eveniment extrem de popular, astăzi, în rândul studenților și al cadrelor universitare.

Rep. Și totul prin muncă de voluntarit. Cum ți se pare că se raportează tinerii de astăzi la conceptul de voluntariat?

V.P.  Depinde, cum am mai spus, de valorile pe care le are fiecare, de principii, de stil de viață. Tinerii care au fost educați să fie niște persoane active, nu se vor putea mulțumi să stea pe loc. Și sunt foarte mulți care gândesc așa, asta e sigur. Mai ales cei care-și doresc să ajungă în funcții de răspundere, în poziții de coordonare sunt conștienți că au nevoie să învețe, să experimenteze, să-și testeze abilitățile și să se dezvolte permenant. Aș spune că voluntariatul e ca un microb. Dacă ți-a intrat în sânge este greu să mai scapi de el. Iar organizațiile studențești sunt cele mai potrivite pentru a-ți începe activitatea de voluntariat. Aici poți să ai inițiative pe care să le pui în aplicare și astfel să-ți testezi limitele, să înveți să devii un bun coordonator, să te descurci cu deciziile pe care ți le-ai asumat. Cel mai important este că reușitele sunt răsplătite cu perspective și mai antrenante. Eu, de pildă, la începuturi am pornit în Organizația noastră cu o ideea organizării unui concurs de pescuit. Și acum mai râd cu foștii colegi când ne amintim. Treptat am ajuns să-mi asum responsabilități în proiecte tot mai mari, pentru ca mai apoi să coordonez singur Târgul de cariere. Mă ocupam de întreg evenimentul, tot ce ținea de servicii, număr de participanți, amplasamentul standurilor și așa mai departe. Firme de anvergură contribuie și astăzi cu sume importante ca să participe la acest târg, să aibă vizbilitate și să recruteze personal de specialitate, iar pentru studenți este o oportunitate extraordinară de a-și căuta job-uri potrivite.

Rep. Cum ați ajuns – de la munca de voluntariat – să dezvoltați proiecte împreună cu Primăria și cu alte instituții publice?

V. P. După ce am trecut de la stadiul de Organizație de Studenți la cel de Federație, am conștientizat că se poate și că e chiar necesar să implementăm proiecte care să ajute și comunitatea. Sunt de părere că ONG-urile au un rol deosebit în dezvoltarea societății, așa că între timp am constituit mai multe asociații cu scopul de-a implementa proiecte de dezvoltare, dedicate în mare parte tinerilor. Noi ne vedeam de proiectele noastre și a apărut inițiativa Grupului Pont, privind candidatura Clujului la titlul de capitală europeană a tineretului.

Rep. Chiar așa, inițiativa a aparținut Grupului Pont, mai exact lui Andras Farkas, cum de s-a ajuns ca tu să fii coordonatorul acestui proiect?

V.P. Așa este, el a venit cu inițiativa, însă meritul punerii pe picioare a acestui proiect aparține mai multor oameni. Foarte pe scurt, cei de la Grupul Pont s-au dus și au discutat cu Primăria privind candidatura Clujului la titlul de capitală europeană a tineretului. Dar ca să fie o capitală a tineretului era nevoie de tineret, așa că reprezentanții Pont au apelat la mine și la Bogdan Buta (directorul Festivalului Untold). Eu pe atunci eram președintele Consorțiului Studenților.  Am adunat toate ONG-urile pe care le aveam noi. S-au purtat discuții, s-au făcut primele propuneri. Apoi totul a început să stagneze. Atunci s-a văzut diferența dintre tinerii care erau formați în ONG-urile noastre de studenți și cei care veneau dintr-o asociație externă. Practic, ei nu erau pregătiți să treacă la nivelul următor. Nu știau cum ar trebui să acționeze. Au tot stagnat în discuții până când lumea a început să se plictisească. Mai erau doar patru luni până la depunerea documentației pentru obținerea titlului de capitală a tineretului și nu exista încă un proiect conturat. Ca atare, au apelat din nou la mine și la Bogdan, să încercăm să facem ceva. M-am înțeles cu Bogdan, ne-am întâlnit și cu reprezentanții Primăriei. Am venit cu suport din toată țara, am cerut scrisori de recomandare de la Universități, Asociații Naționale și Internaționale. Ne-am organizat și am reușit să punem pe hârtie primul draft de candidatură. Mai departe știți, proiectul nostru a câștigat. Așa s-a constituit Federația Share care înglobează toate organizațiile de tineret și care a devenit principalul coordonator al proiectului de capitală europeană a tineretului. Sigur, pentru că Festivalul Untold cerea o atenție deosebită și efort multiplu, Bogdan Buta și echipa sa s-au ocupt strict de acest eveniment.

Rep. Ce a fost cel mai greu în toată această perioadă?

V.P.  Noi am fost de bună credință, am vrut să facem proiecte pentru tineri, iar faptul că unii au crezut/insinuat altceva despre noi, faptul că ne-au atacat de nenumărate ori, absolut cu rea credință, admit, treaba aceasta m-a cam descurajat. Uneori chiar sunt tentat să spun că n-aș mai lua-o de la capăt. Noi nu suntem oameni politici, e greu să înțelegem astfel de atacuri care de cele mai multe ori au în spate mize meschine. Insinuau că noi am avea bani iliciți în conturi, când noi aveam datoria să devenim credibili și să găsim surse de finanțare pentru derularea acestui proiect. La început de 2013, avem zero lei în conturi. Nimeni nu ne dădea bani la mijloc de an. Așa că organizațiile studențești și cei din grupul Pont ne-am sacrificat bugetele pentru a ne începe activitățile.

Rep. Bun, dar cred că nici nu te așteptai numai la laude, e normal să primești și critici…

V.P. Chiar nu vreau să fiu înțeles greșit. Eu pot să admit să fiu criticat, dar acest lucru trebuie să se întâmple într-un mod constructiv.

Rep. Totuși, de ce crezi că Federația Share a fost atacată în mod constant de o anumiă parte a presei, ce crezi că n-ați făcut, ce crezi că mai putea fi făcut ca să nu ajungeți în acest punct?

V.P. Tot ce pot să spun este că noi am lucrat intens la programul Cluj-Capitala Europeană a Tineretului, în fiecare zi, de dimineață până noaptea, de cele mai multe ori. Nu vreau să mă plâng, dar să nu vă imaginați că ne-a fost ușor. Eu chiar sunt deschis la minte și înțeleg pe deplin și această latură critică pe care o are Clujul, pe care orice comunitate trebuie s-o aibă, de altfel. Eu am mai spus că orice critică e binevenită, până la urmă, pentru că te poate ajuta să te perfecționezi. La începutul proiectului s-au auzit voci care spuneau: „bine, dar nu suntem de acord cu asta, sau nu ne place asta, sau faceți altfel”. Am avut un singur mesaj pentru ei: haideți alături de noi, ca să facem împreună lucrurile mai bine. Iar astăzi, oameni care altădată ne criticau, muncesc alături de noi, cot la cot cu noi. Iar acesta este un lucru bun, evident, pentru că putem demonstra împreună că vrem să construim ceva. Dar nu-mi cere să înțeleg sau să justific eu interesele meschine ale unor așa ziși jurnaliști, pentru că este evident că ei se ghideză după cu totul alte reguli.

Rep. Insist, totuși, la final, să justifici unele lucruri. Se spune că Federația Share a fost avantajată de către municipalitate, având în vedere sumele mari pe care le-ați primit din bugetul local pentru acest proiect.

V.P. Păi tocmai, că sunt bani care au venit pentru un proiect. Un proiect al Clujului, al României: Capitala Europeană a Tineretului. Era firesc ca municipalitatea să se implice, să sprijine, că doar inițiativa de a participa la competiția pentru câștigarea titlului de capitală europeană i-a aparținut. Însă nici pe departe nu se poate spune că banii au fost mulți sau că noi am fost avantajați. Dimpotrivă, noi aveam sarcina să atragem bani și din alte părți, să ne multiplicăm sursele de finanțare, să apelăm și la parteneri privați. Și apoi, Primăria a contribuit inițial cu 300.000 de lei, bani pentru care trebuia mai întâi să desfășurăm activități, ca mai apoi să putem apela la decontare. Ca atare, noi am fost nevoiți să atragem alți 500.000 de lei, din alte surse. Și apoi, cred că era mai important ca cei care critică să semnaleze și sumele, considerabil mai mari, care s-au întors în comunitate mai ales datorită Festivalului Untold. Puțini au fost cei care au fost dispuși să relateze despre beneficiile pe care acest proiect le-a adus Clujului, din păcate. Am avut, însă, și parteneri de nădejde, și susținători de bună credință, recunosc, iar acest lucru a fost, pentru mine, un bun argument că ne îndreptăm în direcția bună.

48072_471622356224333_1928177952_n1505377_750521698334396_5710103119557333642_n10685556_10152886918362640_3448684502383383713_n


author photo two

Cosmina Fernoaga

Este redactorul-șef al site-ului actualdecluj.ro, din aprilie 2014. A fost reporter pentru cotidianul Ziua de Cluj din martie 2005 până în aprilie 2014 şi redactor la Realitatea FM Cluj din martie 2012, timp de un an. Lucrează în presă din iulie 2003, când a debutat la cotidianul "Bună ziua, Ardeal". A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj în 2004 şi Facultatea de Drept a Universităţii „Dimitrie Cantemir” în 2012.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu