Cercetător clujean premiat de Academia Română după ce descoperă fosile noi în sudul bazinului transilvănean, acoperit de ape acum milioane de ani

Un geolog clujean, premiat de Academia Română pentru un studiu despre sudul bazinului transilvănean.

E vorba de Lóránd Silye, lector universitar în cadrul Departamentului de Geologie de la Facultatea de Biologie și Geologie a universității „Babeș-Bolyai”, a fost distins cu premiul „Gheorghe Munteanu-Murgoci”, oferit de Secția de Științe Geonomice a Academiei Române pentru studiul intitulat „Sarmatian foraminiferal assemblages from southern Transylvanian Basin and their significance for the reconstruction of depositional environments”.

Volumul premiat cuprinde primul studiu în care cercetătorul analizează, cu ajutorul micropaleontologiei, mediile depoziționale ale anumitor corpuri de rocă sedimentară din sudul bazinului Transilvaniei, care au însemnătate și în domeniul cercetării gazelor naturale. Studiul reprezintă de asemenea prima descriere completă din punct de vedere paleontologic a mineralelor fosile din ceea ce era, în această zonă, Marea Sarmatică, în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani. „Prin aceasta, Lóránd Silye a contribuit cu date prețioase la cartografierea detaliată a dezvoltării geologice din sudul Bazinului Transilvaniei, și astfel la deschiderea noilor căi în cercetarea geologică pentru hidrocarburi în sudul Transilvaniei”, explică universitatea.

Secția de Științe Geonomice a Academiei Române oferă premiul Gheorghe Munteanu-Murgoci cercetătorilor care în lucrările lor științifice tratează geologia României sau vreunei regiuni din țară. În acest an au fost premiate publicațiile apărute în anul 2015. Publicația reprezintă teza de doctorat a lui Silye, susținută în 2010; în aceasta, cercetătorul a analizat 30 de probe dintre cele 180 colectate din aflorimentele sarmaţiene situate în sudul Transilvaniei şi interpretate din punct de vedere sedimentologic.

actualdecluj.ro a vorbit cu cercetătorul premiat de Academia Română și l-am întrebat care e concluzia studiului său.  „Sedimentul cercetat de mine are vechime de vreo 12 milioane de ani. Din el poți scoate niște microfosile, care arată în ce au fost depuse aceste sedimente – gresii, nisipuri, argile. Întrebarea e ce era: mare? Dacă da, ce fel – adâncă sau puțin adâncă, zonă de coastă, adâncă sau foarte adâncă?”.

„În acest mod am putut să reconstituim paleomediul: dacă ne întrebăm unde și cum putem găsi hidrocarburi în anumite condiții trebuie să știm care erau condițiile acum 12 milioane de ani”, explică el – deci studiul are o aplicație practică în prospectarea de petrol și gaze pe teritoriul Transilvaniei de sud. „Gazele sunt cantonate în aceste gresii; întrebarea e cât de mari sunt rezervoarele”, detaliază el.

Studiul a identificat două grupuri de foraminifere interesante şi necunoscute până acum în Sarmaţianul din Bazinul Transilvaniei. Este vorba despre foraminifere aglutinate (Ammodiscus aff. gullmarensis) asociate de medii deltaice particulare şi de rare foraminifere planctonice biseriate (Streptochilus) sau trochospirale microperforate (Tenuitella, Tenuitellinata) asociate evenimentelor transgresive. Cele din urmă demonstrează existenţa unor conexiuni spre mediile marine deschise ale Bazinului Transilvaniei care au persistat până la finele Sarmaţianului aşa cum a fost demonstrat pe bază de diatomee fosile.

Dacă n-ați înțeles nimic din paragraful de mai sus, cercetătorul vine cu explicații: “sunt elemente scheletale ale unor foste protiste, adică viețuitoare unicelulare. Ammodiscusul are un diametru de aproximativ 300 de micrometri (un micrometru e a mia parte dintr-un milimetru, deci în acest caz ammodiscusul avea o lungime de doar 0,3 mm-n.red.) și scheletul este alcătuit dintr-un tub înrulat acătutuit din niște particule de nisip foarte mici. Acest organism unicelular trăia pe fundul mării. Al doilea grup important identificat în straturile studiate de mine sunt tot elemente scheletice ale unor protiste, dar au schelet helicoidal compus din carbonat de calciu cu dimensiuni de pana la 200 de micrometri. Ele pluteau aproape de suprafața mării și erau aduse de curenții de suprafață dinspre zona Oceanului Indian”.

În perioada cercetată, sarmațianul târziu, marea ce acoperea Transilvania începea să devină mai puțin salină și să-și reducă semnificativ dimensiunile: în anumite perioade era conectată la oceanul planetar, în alte perioade – nu. „Era un mediu marin care începea să devină tot mai puțin salmastru. La sfârșitul perioadei conexiunile erau tot mai slabe. când era conectat la oceanul planetar, când era deconectat”, explică el. „Eu am găsit de la plajă, mare puțin adânc[, până la zone adânci de aproximativ 1000 de metri, lejer, pe o suprafață a Transilvaniei de sud, prin Mediaș, undeera cel mai adânc, peste 500 metri, iar înspre sibiu, mai la sud, acolo era plaja”. Pe teritoriul actualului Cluj, precizează acesta, adâncimea era una mică, de până la 50 de metri.

Decernarea premiului e programată în 15 decembrie în ședința festivă a Academiei Române.

Aici rezumatul lucrării

Citește și:

Când Clujul era acoperit de mare: marmura roz din Săvădisla pavează stație de metrou din București cu scoici, alge, melci și corali

Actual de Cluj