Ce legătură e între o piesă Beatles și un Fiat-„bijuterie”? Lecții de spus povești, la Cluj

Partea I

„Ah, look at all the lonely people! Where do they all come from?”. Aşa începe povestea. Apoi vedem personajele. Eleanor Rigby, în biserică şi la fereastră. Părintele Mckenzie, scriind o predică pe care nu o va citi nimeni nimeni. „Uită-te la toţi aceşti oameni singuri!”. Finalul: Eleanor e înmormântată, iar părintele e cel care stă lângă mormânt. Două personaje, două vieţi care se intersectează (la final), o temă (singurătatea), un început, un mijloc şi un final. „O poveste perfectă”. Spusă în 2,16 minute.

„Eleanor Rigby”, una dintre piesele mai puţin cunoscute ale cunoscuţilor The Beatles, este de fapt modelul de poveste pe care îl propune publicului de la Cluj Jacqui Banaszynski, câştigătoare de Pulitzer, la o conferinţă despre poveşti. The Power of Storytelling, eveniment pus la cale de DoR, a adunat lumea interesată de scris şi transmis poveşti, miercuri seara la Cluj. Evenimentul e extensia din capitala Transilvaniei a evenimentului pe care cei de la Decât o Revistă îl organizează și în București.

Prima dintre vorbitoarele care a sosit să povestească la Cluj este Jacqui Banaszynski, care o experiență de peste 30 de ani ca reporter și editor în presa americană – a scris de pe toate cele șapte continente, inclusiv Antarctica. Cu seria „AIDS in the Heartland”, povestea unui cuplu de fermieri gay bolnavi de SIDA, a câștigat în 1988 premiul Pulitzer. În prezent, predă la Missouri School of Journalism, e editor la Poynter Institute și trainer pentru jurnaliști din toată lumea.

Cu Jacqui în sală, există un răspuns chiar şi la întrebarea „cum câștigi un Pulitzer?”. Scriind câte un paragraf după altul, zice ea, simplu. Tot incerci! „Scrisul e o abilitate pe care poți să ți-o îmbunătățești. Iubeam munca de reporter, dar nu și partea în care trebuie să scriu. Nu credeam că sunt destul de bună, așa că m-am tot luptat cu asta. Până când am devenit editor și profesor”, spune Jacqui. Atunci a apărut clarificarea care a făcut ca tot procesul să devină ceva mai uşor de abordat: scrisul e asemeni şantierelor. Înseamnă să construiești ceva din componente. „Scrisul e construcție; dar construim cu idei și cuvinte, nu cu materiale. Şi, privind aşa, lucrurile au început să capete sens. Nu trebuia să spun toată povestea o dată. Ea se constuieşte. Da, scrisul poate fi magic; atunci când e bine făcut, te duce în alte lume, te face să cunoști oameni și idei și lumi. Dar lucrul nu e magic. Am învățat să văd care sunt instrumentele de care am nevoie. Să chem muza. Nu să aștepți să vină ea, după termenul-limită de predat materialul”, arată Jacqui.

Cum clădeşti catedrale şi poveşti? Cunoscând paşii şi având materialele şi uneltele. Şi aici intervin Eleanor şi The Beatles. „E o poveste completă şi perfectă. Studiați acest cântec, studiaţi multe cântece, studiaţi cărți de copii! Acestea au toate elemenetele de storytelling. Au personaje care te atrag, fiecare cu viaţa sa. Sunt scene puternice, cum e cea de la cimitir, din cântec. Povestea e spusă în trei scene, are început, mijloc, sfârşit. Are structură. Are detalii revelatoare. Deci are personaje, scene, detalii, acțiune, structură, temă și semnificaţie – tema e singurătate. Acestea sunt materialele brute”, descifrează laureata Pulitzer cântectul beatleşilor.

Sfaturile aduse de Jacqui Banaszynski la Cluj

• Găseşte personaje! Indivizi unici, dar reprezentativi, aşa încât cititorii să poată să empatizeze şi să stabilească conexiuni! Poveste-exemplu: articolul care îi urmăreşte pe cei doi bolnavi de SIDA, urmăriți de la diagnosticare până la moarte.
• Fii atent la momentele care îți deschid ușa spre poveste! O banală notificare despre un accident de maşină ascunde, spre final, elementul de la care se poate construi totul: echipele de intervenţie au fost alertate de o fetiţă de 11 ani, care, pentru a-şi ajuta familia, a fost nevoită să se deplaseze câţiva kilometri, singură, noaptea, spre un telefon salvator. „E o temă care se ridică deasupra incidentului. Ne arată ce putem face de fapt pentru familie, pentru cei dragi”, punctează Jacqui.
• Gândește cinematic! Găseşte detaliile, momentele „de zoom”, detaliile cruciale. „Trebuie să vânezi detaliile, să le cauţi”.
• Cu cât e mai complicată povestea, cu atât structura trebuie să fie mai simplă. „Cred în structură. Muzica, filmul, poezia au structură. O dată ce știi cum să construieşti, ce vrei de la casă, decizi cum decorezi, ce mobilă aşezi şi unde, poți decora cum vrei”.
• Ascultă poveștile! Ele îți vor spune cum vor să fie spuse.

Partea II

Chris Jones, reînvierea Fiat S76 şi un trailer despre asta: The beast of turin

Duncan lucrează 10 ani ca să readucă la viaţă o maşină. E pasiunea lui şi munceşte pentru ea. Şi munceşte. Şi mai munceşte. Ani la rând. Uneori e singur, alteori are câte un ajutor, uneori are momente de îndoială, dar, până la urmă, e convins că va reuşi. Duncan e atent la fiecare detaliu. Vopseşte perfect chiar şi părţi ale maşinăriei pe care nu le va vedea nimeni. Duncan îşi respectă munca. Poartă cravată şi e distins în garajul său. Duncan ştie că mereu poate îmbunătăţi ceva. Când, după 10 ani de muncă, motorul porneşte în sfârşit, cu gălăgie şi public, momentul de glorie durează câteva minute. Imediat, Duncan se repede să mai ajusteze ceva la maşină. Duncan e modelul. Modelul pe care îl aduce celălalt vorbitor premiat: Chris Jones la The Power of Storytelling.

Chris Jones scrie pentru Esquire US și ESPN The Magazine și e unul dintre vârfurile jurnalismului narativ. A câștigat două premii la National Magazine Awards: pentru „Home”, povestea a doi astronauți blocați în spațiu, și „The Things that Carried Him”, care reconstruiește călătoria trupului unui soldat ucis în Iraq.

„Oamenii văd motoroul aprinzându-se! Dar, până acolo, există procesul şi munca”, spune ş Jones. Dar asta numai după ce întreaga audienţă apucă să se amuze de poveştile sale inspirate de vizita de România.

Chris Jones a pregătit lista cu reguli:

• Prima precizare: Există reguli! „Aici e momentul când ar trebui să zic că nu sunt reguli. Asta e o prostie! Sunt multe reguli și trebuie să el respecți pe toate. Aşa cum, pentru a face un motor să meargă, ai nevoie de părți indispensabile. Ai nevoie de unelte. Trebuie să știi reguli, ca să le poți încălca și mai trebuie să ştii că sunt unele pe care nu poți să le încalci”
• Trebuie să știi ce e posibil, ce e fezabil şi trebuie să îi cunoşti pe cei care sunt buni în lumea ta. Nu există scriitori (buni) care nu citesc! „Iei lucrurile pe care le iubești cel mai mult și le păstrezi. Le faci talismane. Nu furi de la cei pe care îi consideri modele, dar ești influențat de ei”.
• Nu există un proces „corect” pentru creație. „Eu scriu noaptea, cu muzică, scriu încet. Revăd paragrafele. Încerc să spun povestea cât de bine pot, uneori încep cu sfârşitul. Toate astea nu contează pt voi! Voi trebuie să vă găsiți propriul proces”, punctează Jones.
• Trebuie să fii disciplinat. Să dedici timp în fiecare zi muncii, să respecți deadline. „Nu e magie, dar se poate să fie magic”
• Concentrează-te!
• Ai răbdare! Duncan a avut nevoie de 10 ani de muncă la mașina aia, aminteşte Chris. „Inspiraţia vine în bucăți, tu creezi întregul. E nevoie de timp”, spune Jones.
• Trebuie să fii cinstit cu tine și să iubești ceea ce faci. „E important să iubești lucrul pe care încerci să îl creezi”, crede Chris. Şi aici intervine din nou Duncan şi grija lui pentru fiecare lucru. „Vospește bucățica pe care nu o va vedea nimeni. Cred că știe tot ce e de știut despre mașini”.
• Trebuie să fii pregătit să accepți că e posibil ca, deşi tu iubeşti munca, ea să nu îţi „răspundă” în același fel. De fapt, se poate ca ea să nu te iubească deloc! „Poți oricând să mai îmbunătățești ceva. Vei fi uneori dezamăgit. Dacă îți pui speranțele în felul în care va fi receptat produsul muncii tale, vei fi dezamăgit. Nu poți lăsa exteriorul să dicteze ceea ce simți tu despre ceva de care ești mândru”.
• Dacă ești o persoană creativă, vei fi singur. „Vor fi nopți în care te simți singur. Uneori simți că ești singurul căruia îi pasă de un anumit subiect”. Amendament la regula precedentă: vei fi singur, dar… uneori e plăcut să fii singur.
• „Duncan a avut momente de îndoială, a avut momente când a fost singur, au fost probabil momente când familia sa era supărată. Dar el a crezut că mașina poate porni”, descifrează Chris. Şi aşa mai apare o regulă: „Believe! Vei face ceva bun!”

Povestea lui Eleanor se interesectează cu cea a părintelui McKenzie şi tema e singurătatea.

Povestea lui Jacqui se intersectează cu cea a lui Chris. Dar tema e povestea.

Sfârşit.

Sau nu! Va urma…

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.