Închide

Ce a spus Curtea Constituțională despre abuzul în serviciu. Explicația clujencei de la șefia Uniunii Judecătorilor

ActualitateTop News by Kristina Reştea - feb. 07, 2017 0 821

S-a discutat mult zilele acestea despre „abuz în serviciu”, despre celebrul de acum prag de 200.000 de lei la care s-a renunțat în noua ordonanță, despre „dezincriminarea hoției” și Curtea Constituțională. Președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, clujeanca Dana Gîrbovan, explică necesitatea punerii în acord a abuzului în serviciu cu decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 405/15 iunie 2016.

Aceasta arată, printre altele, că CCR a impus legiuitorului stabilirea unui prag peste care dispozițiile penale sa devină aplicabile. „Pentru ca legea să fie clară, predictibilă și previzibilă, un astfel de prag nu poate fi decât valoric, revenind legislativului obligația de a-l stabil”, susține judecătoarea.

Precizăm şi că, de fapt, conţinutul ordonanţei promovate de guvern nu a preluat doar deciziile Curţii, ci a introdus şi alte măsuri – ceea ce a determinat o serie de reacţii negative în spaţiul public. De asemenea, pragul care a apărut în controversata ordonanță – cel de 200.000 de lei – a atras numeroase critici și controverse.

 

Vă redăm în continuare precizările Danei Gîrbovan, postate pe rețeaua de socializare Facebook:

„Un stat de drept presupune, prin definitie, respectul față de lege. Iar legea fundamentală, Constituția adica, spune că deciziile CCR sunt obligatorii, ceea ce înseamna că legile neconstituționale – chiar partial – trebuie puse în acord cu Constitutia, exact prin prisma considerentelor reținute de Curtea Constituțională.

Prin Decizia 405 /15 iunie 2016, CCR a motivat cum trebuie definita infractiunea de abuz in serviciu pentru a fi in acord cu Constitutia.

În decizia CCR se identifică trei puncte distincte ce trebuie avute în vedere de legiuitor în redefinirea acestei infractiuni:
– încălcarea unei dispoziții exprese din lege,
– necesitatea stabilirii unei vătămari grave produse prin infractiune si
– definirea noțiunii de act, atunci când vorbim de act al puterii judecătorești sau legislative.

1. Incalcarea legii

Primul dintre ele este si cel mai evident: „Curtea constată că sintagma ‘îndeplineşte în mod defectuos’ din cuprinsul dispoziţiilor 25 art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează ‘prin încălcarea legii’”. „Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului.”

Trebuie prevederea legala sa fie expresa?

Raspunde tot Curtea: „Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (…) neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice” – par.61 din decizie.

Cu alte cuvinte, incalcarea legii trebuie sa fie flagranta – legea iti interzice sau, deopotriva, iti impune sa faci ceva; nefiind permis ca intelesul unei norme sa poată fi clarificat prin decizia judecatorului, „deoarece, intr-un asemenea caz, judecatorul ar deveni legiuitor”.

2. Nevoia stabilirii intensitatii vatamarii produse prin infractiune pentru a se justifica aplicarea unei sanctiuni penale.

Paragraful 69: „Curtea reţine că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală”.

Paragraful 71: „Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice ş.a.m.d.”.

Paragraful 76. Plecând de la cele expuse anterior, „Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.

Altfel spus Curtea Constitutionala, dupa o analiza ampla a notiunii de “ultima ratio”, a retinut ca exista parghii extrapenale pentru recuperarea unor eventuale prejudicii cauzate de functionarii publici si a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispozitiile penale sa devina aplicabile.

Or, pentru ca legea sa fie clara, predictibila si previzibila, un astfel de prag nu poate fi decat valoric, revenind legislativului obligatia de a-l stabili.

CCR sublinieaza ca „responsabilitatea de a reglementa (…), în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu”, ţine (…) de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern)”.

3. Definirea notiunii de act

„Curtea observă că noţiunea de ‘act’, folosită de legiuitor în cuprinsul reglementării infracţiunii de abuz în serviciu, nu este circumstanţiată la o anumită natură a acestuia. Astfel, Curtea observă că această noţiune poate fi interpretată fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie de act juridic normativ, definit ca izvorul de drept creat de organe ale autorităţii publice, învestite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), fie ca act al puterii judecătoreşti. Din această perspectivă, Curtea observă că modalitatea de interpretare a noţiunii de ‘act’ poate determina o aplicare a legii care, într-o anumită măsură, interferează cu proceduri judiciare reglementate de legiuitor în mod expres printr-o legislaţie distinctă celei penale, cum ar fi procedura excepţiei de nelegalitate sau procedura căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.” – par 79

Acest paragraf este foarte important, pentru ca, desi nu o spune expres – in conditiile in care nu a fost sesizata cu aceasta – Curtea Constitutionala lasa se se inteleaga ca extinderea raspunderii penale pentru acte ce apartin exclusiv altor puteri – cea judecatoreasca si cea legislativa – pune si ea o problema de constitutionalitate. Tema este de actualitate si merita o atentie sporita”, arată Dana Gîrbovan.

In final, invită la citirea deciziei Curții Constitutionale, „pentru a trage singuri propriile concluzii”.

Poți citi aici Decizia 405 /15 iunie 2016

 

Printre numele celor care au ridicat excepția de neconstituționalitate se află Alina Bica sau Nicușor Constantinescu.

Menționăm că fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului din Codul Penal care incriminează abuzul în serviciu. Bica a ridicat, în faţa unui complet al Instanţei Supreme, excepţia de neconstituţionalitate a două prevederi legale prin care este incriminat abuzul în serviciu, principala acuzaţie ce i se aduce în dosarul ANRP.

 

Poziţia Uniunii Judecătorilor faţă de ordonanţe
Mai amintim că după apariţia semnalelor că urmează aceste ordonanţe, Uniunea Națională a Judecătorilor din România a solicitat Guvernului Grindeanu să nu adopte nici o ordonanță de urgență care vizează activitatea autorității judecătorești, cum ar fi modificarea Codurilor, fără ca aceasta să fi fost pusă în dezbatere publică și fără să fi fost transmisă spre avizare Consiliului Superior al Magistraturii.

„Magistratii inteleg necesitatea punerii in acord a legislatiei actuale cu deciziile Curtii Constitutionale, insa sublinieaza ca acest proces trebuie facut in mod pe deplin transparent, cu respectarea normelor constitutionale si legale de procedura legislativa, incluzand solicitarea avizului prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii, conform prevederilor legale.

UNJR atrage atentia Guvernului Grindeanu ca adoptarea in secret a unei ordonante de urgenta ce priveste activitatea autoritatii judecatoresti ar constitui un derapaj constitutional extrem de grav. O asemenea practica ar ignora cu desavarsire CSM-ul, adica institutia abilitata sa analizeze, în conditiile avizului consultativ, atat continutul actului normativ, cat si consecintele adoptarii sale”, arăta UNJR într-un comunicat de presă de luna trecută.

 

Alte explicaţii

La rândul său, judecătorul Cristi Danileţ sublinia după apariţia ordonanţei care viza şi reglementarea abuzului în serviciu că s-au depăşit cerinţele CCR.

Reglementarea [privind abuzul în serviciu] este modificată aproape în întregime, depășindu-se cerințele unei decizii a CCR (405/2016) care atrăgea atenția asupra unei singure neclarități. Sunt mai multe aspecte aici. De acum, fapta va fi infracțiune numai atunci când se încalcă normele dintr-o lege, OG sau OUG și se produce o pagubă de peste 200.000 lei sau o vătămare a drepturilor ori intereselor unei persoane. Asta înseamnă că, de pe data de 11 februarie 2017 faptele de abuz cu prejudiciu de cel mult 200.000 lei nu vor mai fi infracțiuni: dosarele penale în curs de soluționare vor trebui închise, iar prejudiciul va putea fi recuperat de cei interesați numai pe calea unui proces civil (reclamantul trebuie să plătească taxă de timbru, să plătească expertize etc, ceea ce nu se întâmpla în cursul procesului penal). Persoanele condamnate definitiv pentru asemenea fapte vor trebui puse în libertate și condamnarea ștearsă din cazier. Încă o precizare: pragul de 200.000 lei este ales în mod arbitrar”, spunea Cristi Danileţ. Textul integral şi mai multe explicaţii AICI

În acest context, vă redăm şi poziţiile transmise de alte insituţii pe tema ordonanţelor cu efecte în Justiţie, imediat după apariţia discuţiilor în spaţiul public, în ianuarie.

Avertisment de la Parchet

Ca urmare a recentelor proiecte, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut publice câteva precizări, printr-un comunicat de presă din 18 ianuarie. “Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prin stabilirea în mod arbitrar a unui prag minim de 200.000 lei al prejudiciului cauzat prin infracțiune, “s-ar produce practic o dezincriminare cu consecințe grave, care ar scoate din sfera ilicitului penal o multitudine de încălcări ale legii”.

Poziția DIICOT:  „A condiționa însăși existența unei infracțiuni de o pagubă este o eroare legislativă prin ea însăși”

Un răspuns la măsurile promovate de noul guvern a lansat și Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizat şi Terorism. Explicațiile au vizat aspectele prevăzute în proiect, inclusiv schimbările în ceea ce privește încadrarea abuzului în serviciu. “Se observă o înjumătățire a limitelor de pedeapsă și condiționarea existenței faptei de crearea unei ”pagube” mai mari de 200.000 de lei. Conform Notei de fundamentare temeiul modificării art. 297 s-ar regăsi în decizia CCR. Studiind însă textul deciziei, se observă că ceea ce au criticat judecătorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislației încălcate de presupusul făptuitor, fără a face în acest context vreo legătură cu un anume cuantum, ținând cont de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu nu este una eminamente legată de o pagubă, ca furtul sau înșelăciunea. Valorile sociale apărate de art. 297 și următoarele din Codul penal sunt cele referitoare la relațiile de serviciu, iar nu cele referitoare la patrimoniul unei persoane. A condiționa însăși existența unei infracțiuni de o pagubă (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infracțional, nu interese legale vătămate) este, în opinia noastră, o eroare legislativă prin ea însăși”, se arată în comunicatul DIICOT. Integral AICI

Vezi și:

Clujeanca de la șefia asociației judecătorilor din România: referendumul pe tema continuării luptei anticorupție discreditează și “relativizează legea”

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.