Bunica și concubinul mamei copilului din Dej lăsat să agonizeze și să moară au fost condamnați la ani grei de închisoare

Bunica și concubinul mamei copilului din Dej lăsat să agonizeze și să moară au fost condamnați la ani grei de închisoare, după ce mama acestuia a fost la rândul său condamnată la închisoare.

Tribunalul Cluj a dispus în urmă cu câteva zile condamnarea bunicii copilului, și a concubinului mamei acestuia, la ani grei de închisoare – bunica la 18 ani și patru luni de închisoare în regim de detenție, iar concubinul – 19 ani, două luni și zece zile de închisoare, în același regim. Hotărârea, pronunțată în 10 ianuarie, poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

Din motivarea instanței:

Rezultatul infracțiunii, decesul minorului la data de 9 august 2020 este în directă legătură de cauzalitate cu inacțiunea inculpatei Füleki E. care, pe lângă faptul că avea obligația de a acționa, a și creat o stare de pericol suplimentară și idonee, prin lezarea integrității fizice a minorului, urmată de continuarea neîndeplinirii obligației de a acorda îngriji și a asigura aportul alimentar și hidric într-o manieră corespunzătorare, dublată de nesolicitarea intervenției serviciului medical de urgență, deși minorul avea pierderi repetate ale stării de conștiență.

Din perspectivă subiectivă inculpata a acționat cu vinovăție în forma intenției indirecte. Observăm că într-o anumită măsură a intervenit direct, încercând să curețe minorul și să îl hrănească, ținând totodată legătura cu medicul de familie și medicul psihiatru. De asemenea, a solicitat mamei să apeleze serviciile medicale.

În pofida acestor conduite, care evidențiază că inculpata nu a urmărit uciderea minorului, instanța reține că inculpata a omis să contacteze serviciul medical de urgență, deși starea minorului a fost critică începând cu data de 29 iunie 2020 și că acesta trăia în condiții inumane, respectiv că peste jumătate din corpul minorului era brăzdat de leziuni cauzate de larvele de muște. Inculpata a ascuns plaga cauzată minorului prin utilizarea neglijentă a unui obiect tăietor (neanunțând medicul psihiatru  sau medicul de familie
cu privire la rănirea copilului), deși cunoștea și înțelegea că riscurile pentru viața copilului sunt deosebit de ridicate dacă rămânea în același pat plin de fecale și nu era îngrijit și hrănit corespunzător.

Așadar, instanța nu poate să nu conchidă că inculpata prin conduita ei omisivă a acceptat producerea rezultatului, decesul minorului.

Alte aspecte reținute de instanță:

Inculpata Füleki E. a susținut că în camera în care dormea copilul mirosea, astfel că în ultima perioadă a dormit în bucatărie pe un scaun.

Întrebată explicit dacă concubinul fiicei a încurajat-o să nu anunțe medicul cu privire la copil, a afirmat “Nu mi-a zis să nu sun la medic sau să nu merg la spital, dar știa că nu sunt în stare să merg la spital cu copilul. Mi-a zis că ce spital îmi trebuie mie pentru că fiica mea trebuie să meargă la serviciu, nu la spital” – acest comportament al inculpatului susținut și de declarația martorei Füleki E. (fiica, martoră în acest dosar dar condamnată deja în altul-n.red.) constituie în fapt o conduită activă de descurajare a acțiunii contrare pasivității periculoase pentru viața copilului.

Inculpata Füleki E. a precizat că atât fiica ei, cât și concubinul îi reproșeau faptul că minorul nu se ridica din pat, afirmând că nu era bolnav și că se prefăcea ca să obțină ce dorea de la bunica lui – acest comportament constituie o altă conduită activă de încurajare a pasivității inculpate.

Pentru a justifica inacțiunea constând în neîngrijirea copilului, inculpata a susținut că are probleme de sănătate care au împiedicat-o să se ocupe de copil, iar în casă locuiau doi oameni tineri ce se puteau ocupa de el.

Întrebată fiind, a precizat că i-a solicitat mamei copilului să îl ducă la spital în mod repetat, dar aceasta i-a spus că o înnebunește „cu spitalul si a zis că este epuizată” – ca atare, Füleki E. înțelegea gravitatea stării de sănătate a minorului și cu toate că s-a lovit de indiferența mamei de a contacta serviciile medicale specializate, nici aceasta nu a făcut acest demers. Bolile de care ar fi suferit la acel moment nu o împiedicau să apeleze un post telefonic pentru intervenția ambulanței.

Inculpata a mai precizat că medicul a recomandat internarea copilului la începutul lunii iulie – ca atare, este inexplicabilă pasivitatea inculpatei timp de o lună.

Din declarația inculpatului  reiese că a locuit în locuința familiei Füleki și în preajma minorului decedat, în perioada decembrie 2019 – 30 iulie 2020 (în realitate și după această dată a locuit în imobil). A susținut că nu avea cunoștință de problemele de sănătate ale minorului, aflând doar la momentul la care procurorul i-a prezentat documentele în cadrul anchtetei. Cu toate acestea, audiat ca suspect în cursul urmăririi penale a precizat că încă de la debutul relației cu Füleki E.  a aflat că aceasta avea un copil dintr-o relație anterioară și că ar fi avut anumite probleme de sănătate.

A precizat că minorul era în grija bunicii pentru că inculpatul și mama minorului aveam locuri de muncă, context în care stătea foarte mult timp pe laptop sau pe telefon.

În timpul pandemiei minorul stătea tot timpul în locuință. Copilul era îngrijit corespunzător, iar bunica sa îi făcea mâncare indiferent de oră. A susținut că nu a observat ca minorul să fi fost deranjat de prezența sa (aspect contrazis de celelalte declarații menționate anterior).

De altfel, inculpatul  a precizat că a însoțit și el minorul la „doctorița de familie, în luna februarie”, iar „pentru probleme psihice nu mai știu cine s-a dus cu minorul la psihiatru” (ca atare, cunoștea și de prezența acestor probleme).

Inculpatul a susținut că aproximativ 14 zile a durat perioada în care minorul a fost într-o stare de sănătate precară (în realitate așa cum am arătat anterior perioada a fost de cca. 1 lună), iar ultimele 4 -5 zile până să vină ambulanța au fost critice. A susținut că a dorit să se implice, dar s-a lovit de refuzul mamei și al bunicii – aspect contrazis de declarațiile date de acestea.

Inculpatul,  care a fost prezent zilnic în apartament și a trecut prin camera copilului de mai multe ori pe zi, susține că cel putin patru zile minorul nu s-a ridicat din pat, respectiv că înainte de cele patru zile de sosirea ambulanței, bunica l-ar fi însoțit pe minor la toaletă – afirmația este contrazisă de martorele care au primit informația că minorul nu se ridică din pat de la finele lunii iunie 2020, precum și de declarațiile mamei și ale bunicii copilului.

Inculpatul a precizat că l-a auzit pe copil că se plângea bunicii că îl doare capul. Totuși, instanța are convingerea că inculpatul nu a auzit doar aceste aspecte, ci și gemetele necontenite ale copilului cauzate de durerile certe provocate de larvele de muște prezente pe pomare suprafață a corpului copilului care au cauzat răni multiple, respectiv de plaga adâncă de mari dimensiuni (15 cm), infectată, prezentă în partea fesieră a corpului copilului.
Observăm că în perioada finalul lunii iunie – 24 iulie 2020, doar inculpata Füleki E. a realizat anumite încercări de a curăța copilul și s-a apropiat de el. În plus, a utilizat un obiect tăietior pentru a îndepărta hainele îmbibate în urină și ticsite de fecale. Aceasta este singura explicație pentru prezența plăgii de la nivel fesier, descoperite de asistenta medicală și atestată prin raportul medico-legal, leziune produsă prin corp tăietor, cu margini regulate, leziune care avea o vechime de mai multe zile (în raport cu data de 24 iulie 2020).

De altfel, acest aspect conturează și motivul pentru care inculpata Füleki E., singura care a fost constant în apropierea copilului în perioada relevantă, a amânat de mai multe ori să contacteze serviciul de ambulanță pentru a acorda ajutor copilului, iar la momentul sosirii echipajului medical a distras atenția acestora invocând propriile probleme de sănătate.

eși această leziune a fost produsă cel mai sigur dintr-o manipulare greșită a obiectului tăietor, totuși, amânarea apelării la serviciile medicale asigurate de Serviciul de ambulanță pentru a nu fi descoperită leziunea (pentru că alt considerent nu putem reține), reflectă că inculpata s-a aflat în poziție de garant și prin producerea acestei leziuni dublată de condițiile mizerabile în care era lăsat să supraviețuiască minorul plin de răni (nu doar din existența obligației de întreținere a minorului decurgând din calitatea de bunică – obligația fiind legală, nu doar convențională).

Declarațiile martorei Füleki E. și ale inculpatei Füleki E. (fiica și respectiv mama-n.red.) indică faptul că minorul a început să aibă halucinații și își pierdea stare de conștiență cu cel puțin o săptămână înainte de sosirea ambulanței. Cu toate acestea, Füleki E. care s-a aflat constant în proximitatea minorului nu a contactat serviciul de ambulanță pentru a interveni. Nici măcar în dimineața zilei de 24.07.2020, după ce inculpata și fiica sa au încercat să trezească minorul și nu au reușit, inculpata Füleki E. nu a procedat la solicitarea ambulanței, aceasta fiind contactată de mamă decât după mai multe ore.

Justificarea acestui comportament al inculpatei Füleki E. nu rezidă doar în indiferență și lipsă de empatie, ci și în teama de a nu se afla de existența plăgii profunde de mare dimensiune la nivel subfesier cauzată din mânuirea neglijentă a unui obiect tăietor pentru a tăia hainele copilului.

Citește și:

Femeia din Dej care a șocat o țară întreagă după ce și-a lăsat copilul să moară acoperit de larve a fost condamnată definitiv la 23 de ani și două luni de închisoare, după ce instanța i-a respins apelul

Instanța care a condamnat o femeie din Dej la 18 ani de închisoare după ce aceasta și-a lăsat copilul să moară mâncat de viermi și-a motivat decizia. ”Motivul săvârșirii infracțiunii a fost lipsa crasă a oricărei empatii pentru propriul copil”

Nici un comentariu

Actual de Cluj