Instanța care a condamnat o femeie din Dej la 18 ani de închisoare după ce aceasta și-a lăsat copilul să moară mâncat de viermi și-a motivat decizia. ”Motivul săvârșirii infracțiunii a fost lipsa crasă a oricărei empatii pentru propriul copil”

Instanța care a condamnat o femeie din Dej la închisoare după ce aceasta și-a lăsat copilul să moară mâncat de viermi și-a motivat decizia.

Tribunalul Cluj a decis vineri să o condamne pe femeie la închisoare cu executare după ce, după cum a arătat instanța citând din actul de sesizare, între 29 iunie 2020 și 24 iulie 2020 prin omisiunea de aducere la îndeplinire a obligațiilor legale  de creștere, îngrijire și întreținere și în special prin privarea de tratament și îngrijiri medicale a fiului ei minor învârstă de 9 ani, diagnosticat anterior cu sindrom hiperkinetic, tulburare de conduită, tulburări emoționale și dislalie polimorfă, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică și intelectuală a acestuia.

Mai exact, a arătat instanța, în acea perioadă femeia, ”prin conduita sa pasivă, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a fiului său”,  datorită vârstei și stării de sănătate, a condus la apariția progresivă pe corpul minorului a unor leziuni tegumentare multiple care majoritatea s-au suprainfectat, însă cu tot tratamentul medical de specialitate aplicat, acesta din urmă a decedat în 9 august în același an, ”cauzându-i astfel suferințe prelungite, mărindu-i chinurile, moartea fiind violentă, datorându-se insuficienței multiple de organe și sisteme consecutive sepsisului cu punct de plecare cutanat pe fondul leziunilor tegumentare multiple neglijate, suprainfectate și colonizate microbian și cu larve aflate în diferite stadii evolutive extinse pe întreaga suprafață a corpului, consecința directă a neacordării unor minime îngrijiri în ceea ce privește toaletarea tegumentelor și mucoaselor, starea generală fiind agravată și de lipsa aportului de bază nutritiv și hidric, evoluția profund nefavorabilă fiind determinată de privarea minorului de șansa primirii unor îngrijiri medicale necesare și adecvate, din cauza anunțării tardive a cazului într-un moment când se afla în comă și practic resursele terapeutice erau depășite”. Între acțiunile sau inacțiunile femeii și decesul copilului a existat o legătură directă de cauzate, conform raportului de expertiză legală întocmit în cauză.

În instanță femeia s-a prevalat de dreptul la tăcere, astfel că singura sa declarație procesată a fost cea din faza de urmărire penală. Mama inculpatei a făcut același lucru. Să precizăm însă că mama copilului a declarat că tatăl copilului a decedat anterior nașterii copilului său, dar declarația nu a fost susținută de evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor. Ulterior, în 2018, femeia a început o relație cu un alt bărbat, cu care se certa frecvent, astfel că băiatul i-a cerut bunicii sale să-i dea pe amândoi afară din casă. Pentru că femeia nu a luat nicio poziție față de cererea copilului, minorul ” a ales să nu doarmă, să se joace excesiv pe calculator, refuzând să le asculte”.
Potrivit referatului de evaluare dispus în cauză de instanță, abaterile de conduită ale minorului s-au agravat de la vârsta de 7 ani, moment care coincide cu debutul relației inculpatei cu concubinul, ”când a refuzat participarea la orele școlare, a consumat coca-cola în exces, a petrecut nopțile la calculator și a devenit violent verbal și fizic inițial asupra mamei, iar în ultimele săptămâni și asupra bunicii. Comportamentul minorului a escaladat începând cu finalul lunii iunie 2020, de când a refuzat să se ridice din pat, inclusiv pentru uzul toaletei, pentru satisfacerea necesităților fiziologice și efectuarea igienei corporale minime”, după cum arată documentele instanței.

Astfel cum rezultă din declarația bunicii copilului, de la jumătatea lunii iunie 2020 copilul, pentru a nu-și întrerupe jocul la laptop, i-a cerut să-i servească masa la pat. La finele lunii iunie minorul a refuzat să se mai ridice și își făcea necesitățile fiziologice în pat, refuzând și efectuarea igienei personale.

După ce starea copilului s-a agravat și familia a sunat la numărul de urgență 112, echipajul de ambulanță sosit la fața locului, audiat în proces, a declarat că au găsit corpul minorului acoperit de muște și larve, iar așternuturile erau pline cu materii fecale și urină. Un membru al echipajului a declarat că mama nu era preocupată de starea propriului fiu, ”a stat doar și a privit, fără a le acorda vreun ajutor”.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a arătat că moartea copilului a fost violentă, ”datorându-se insuficienței multiple de organe și sisteme consecutive sepsisului cu punct de plecare cutanat pe fondul leziunilor tegumentare multiple neglijate, suprainfectate și colonizate microbian și cu larve aflate în diferite stadii evolutive extinse pe întreaga suprafață a corpului, consecința directă a neacordării unor minime îngrijiri în ceea ce privește toaletarea tegumentelor și mucoaselor, starea generală fiind agravată și de lipsa aportului de bază nutritiv și hidric, evoluția profund nefavorabilă fiind determinată de privarea minorului de șansa primirii unor îngrijiri medicale necesare și adecvate, din cauza anunțării tardive a cazului într-un moment când se afla în comă și practic resursele terapeutice erau depășite, între acțiuni/inacțiuni și deces existând legătură directă de cauzalitate”.

Din motivarea instanței:

Raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, din care rezultă că de la sfârșitul lunii iunie 2020 minorul Füleki BV nu s-a mai ridicat, și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în pat și a refuzat efectuarea igienei personale – doar martora Füleki E. fiind cea care în acest interval de timp a încercat toaletarea nepotului ei, inculpata alegând să nu se implice pentru că „nu aveam spațiu suficient” sau „pentru că îmi era foarte greață”, precum și poziția de garant a inculpatei Füleki E. față de propriul fiu, instanța constată, în acord cu procurorul de caz, că inculpata și-a încălcat obligațiile legale care vizează creșterea, îngrijirea și întreținerea minorului.

În contextul în care la data de 29 iunie 2020 martora DD a prescris tratament medicamentos, dar inculpata a refuzat achiziționarea acestuia, iar ulterior datei de 3 iulie 2020 nu a urmat indicațiile martorei EES  în sensul de a-l prezenta pe fiul ei pentru efectuarea examenelor de laborator și a unor investigații de specialitate, fiind evident că starea acestuia devenea critică, aspect pe care inculpata l-a perceput personal și i s-a recomandat explicit, inițial de martora Füleki E., iar apoi de martorele DD și EES să-l interneze pe fiul ei, dar a refuzat sub diferite pretexte, alegând să solicite sprijin – tardiv, în momentul în care minorul era în comă, l-a privat de șansa primirii unor îngrijiri medicale necesare și adecvate. Încălcând obligațiile legale ce vizau creșterea, îngrijirea și întreținerea propriului său fiu și privându-l de tratament medical, respectiv de șansa primirii unor îngrijiri calificate, chiar dacă conform propriei susțineri, nu i-a dorit moartea, inculpata Füleki E. a prevăzut acest fapt și a acceptat posibilitatea producerii morții fiului ei”, a arătat instanța.

Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului este o infracțiune de pericol, care în prezenta cauză s-a consumat la momentul la care dezvoltarea fizică și psihică a minorului a fost pusă în primejdie gravă, adică la momentul la care, deși minorul a refuzat să își facă necesitățile la baie, preferând să și le facă în pat, să mănânce la locul de luat masa, preferând să mănânce în pat, să coboare din pat, să se hidrateze corespunzător, etc. inculpata, în loc să intervină prompt și, dacă nu se descurca cu ajutorul concubinului ori al mamei, să ceară ajutor de specialitate, s-a complăcut în situație, sperând fără nici un temei că situația se va rezolva de la sine, „ca prin farmec”, fără să necesite nici un fel de intervenție a ei. S-a complăcut în ideea că singura ei atribuție ca mamă este aceea de a da bani pentru nevoile curente ale minorului, constând în principal în mâncare, sucuri, haine și echipamente electronice pentru ca minorul să se poată juca pe laptop, tabletă, telefon, etc., transferând întreaga responsabilitate a acoperirii propriu-zise a acestor necesități mamei sale, uitând cu desăvârșire că acel copil avea nevoie și de afecțiune și atenție din partea mamei. Referatul de evaluare este deosebit de util în a ajuta pe oricine îl citește să înțeleagă cum a ajuns inculpata într-o astfel de situație și cum a putut să își neglijeze în asemenea măsură copilul încât să contribuie la decesul acestuia.

În opinia instanței, rezultă din acest referat, chiar dacă nu în mod expres, că la rândul ei, inculpata a fost lipsită de afecțiunea părinților, de altfel ea o acuză pe mama ei că l-a iubit mai mult pe minor decât pe ea, de aceea răsfățându-l peste măsură. Rezultă că este o persoană extrem de interiorizată, care a pus mare preț pe relația avută cu martorul O_____, crezând că primește vreun fel de afecțiune de la acesta, cu privire la care a făcut afirmații negative doar după ce a aflat ce fel de declarații a dat în faza de urmărire penală la adresa ei.

Astfel, în declarația de suspect din 24.07.2020 nu există nimic negativ la adresa lui, ca apoi, după schimbarea încadrării juridice de către procuror, la aflarea declarațiilor pe care le-au dat concubinul și mama, inculpata să facă diverse afirmații denigratoare la adresa primului pentru a afecta credibilitatea lui și, implicit, fiabilitatea declarației date de acesta.

Afirmațiile de genul că i-a cerut să plece din casă, dar acesta nu a făcut-o apelând la șantaj emoțional se contrazic cu cele ale concubinului că de fapt el nu avea nici un drept în casa respectivă, că a încercat să o igienizeze dar s-a lovit de refuzul inculpatei de genul „e casa mea, copilul meu, fac ce vreau”.

În opinia instanței, inculpata era dependentă de relația cu inculpatul, deși conștientiza că aceasta este extrem de toxică datorită multiplelor forme de abuz – agresivitate fizică, dependență de sex, consum de alcool – și datorită acestui aspect abandonându-și în fapt copilul. Ea s-a axat pe nevoia imperioasă de a-i urmări concubinului orice mișcare, copilul preferând să meargă singur la școală că „mama oricum doar scrie mesaje pe telefon când merge cu mine..”; potrivit declarației mamei inculpatei aceasta era geloasă „avea boala geloziei, fiica mea, în ultimul timp…nu mă auzea, nu mai răspundea la întrebări, se uita în gol. Avea o singură preocupare… să urmărească activitatea pe facebook a lui O”.

În ceea ce privește infracțiunea de violență în familie în modalitatea omorului calificat, aceasta a fost comisă cu intenție indirectă. Potrivit art. 16 alin. 3 lit. b din Codul penal fapta este săvârșită cu intenție (indirectă) când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Inculpata nu a urmărit să-și ucidă fiul, dar este dincolo de orice dubiu rezonabil că a conștientizat că acesta nu mai coopera de nici un fel cu ea ori cu mama ei, că își făcea necesitățile și mânca în pat, fără să le lase să îl spele ori să îl atingă, că la un moment dat copilul avea halucinații, că mirosea înfiorător ori de câte ori trecea prin camera unde acesta era inert și somnolent în ultima perioadă, neavând cum să nu vadă roiul de muște negre aflate în încăpere și neavând cum să nu înțeleagă, raportat la capacitatea ei intelectuală pretinsă și, de altfel, reală, că patul în care zăcea copilul ei nu se va curăța de unul singur de materii fecale, că pielea copilului nu se va autoigieniza, că fără mâncare și apă un om nu are cum să supraviețuiască, mai ales dacă nu se poate îngriji singur, fiind bolnav.

(…)

Motivul săvârșirii infracțiunii a fost lipsa crasă a oricărei empatii pentru propriul copil și suferința fizică (generată de lipsa îngrijirilor) și psihică (generată și de lipsa de afecțiune și atenție din partea mamei) a acestuia. Periculozitatea inculpatei, strict raportat la acuzațiile care i se aduc în prezenta cauză, deoarece nu considerăm că în rest este predispusă la săvârșirea unor fapte antisociale, este una ridicată.

Instanța constată că inculpata nu și-a asumat niciodată propria vinovăție pentru starea în care a ajuns minorul, respectiv decesul acestuia. A fost, pe rând, vina medicului psihiatru că a prescris un medicament inutil și ineficace pentru boala psihică a minorului – deși inculpata a negat la nivel mental inițial existența vreunei tulburări psihice a minorului, apoi a mamei sale – martora H_____ H________, că a răsfățat copilul, în condițiile în care inculpata nu s-a ocupat deloc de el – cu excepția asigurării părții materiale a unei întrețineri, preferând să muncească epuizant de mult ori să plece în străinătate, apoi a concubinului că o epuiza fizic și psihic prin abuzurile sale, solicitându-i atunci când ea ar fi trebuit să se odihnească să întrețină relații sexuale, și îi abătea atenția de la copil, în condițiile în care inculpata era preocupată să îi controleze acestuia orice mișcare suspicionând (de altfel întemeiat) că este infidel, apoi a medicilor de la spital pentru că nu au îngrijit corespunzător copilul în condițiile în care inculpata a alertat personalul medical la un moment când nu se mai putea face nimic, minorul fiind în comă.

(…)

Inculpata a considerat că dacă îi oferă copilului ei bunuri materiale, acesta are acoperite toate nevoile specifice unui copil. Ea a avut de oferit din punct de vedere emoțional victimei doar ceea ce i s-a oferit ei în copilărie, prin urmare a considerat că dacă ea s-a dezvoltat armonios din punctul ei de vedere, la fel va face și propriul ei copil. A omis însă că acesta suferea de afecțiunile psihice mai sus descrise, având deci nevoi speciale, precum și faptul că ea a avut doi părinți, iar minorul doar mamă – și aceea absentă deoarece prefera să muncească în loc să echilibreze volumul de muncă cu îngrijirile acordate copilului.

Femeia a fost condamnată vineri la 18 ani și 2 luni de închisoare cu executare, de către Tribunalul Cluj. Sentința poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

sursa foto dejeanul.ro

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.