Barajele de la Mărișel și Tarnița în 1973
Actualitate by Actual de Cluj - ian. 18, 2025 0 118

Barajul Tarnița, situat pe râul Someșul Cald în județul Cluj, România, este una dintre cele mai importante lucrări hidrotehnice din regiune. Construcția sa a început în anii 1970, în contextul unei nevoi tot mai mari de a dezvolta capacitatea energetică a țării și de a gestiona resursele hidrologice. Finalizat în 1974, barajul este de tip arc-gravitațional, având o înălțime de 97 de metri și o lungime de coronament de 237 de metri. Lacul de acumulare format în urma barajului are o capacitate de peste 70 de milioane de metri cubi și joacă un rol esențial în controlul debitelor râului și în prevenirea inundațiilor.
Rolul barajului în sistemul energetic național este semnificativ, Tarnița fiind parte a unui sistem hidroenergetic complex. Acesta include o centrală hidroelectrică cu o capacitate instalată de aproximativ 45 MW, care contribuie la asigurarea unei părți din energia electrică necesară regiunii. Energia produsă este regenerabilă și sustenabilă, ceea ce face din barajul Tarnița un element strategic în mixul energetic al României. În plus, există planuri de extindere a capacității hidroenergetice prin proiectul Tarnița-Lăpuștești, care ar integra un sistem de tip pompaj turbinaj, menit să echilibreze fluctuațiile de consum și producție din rețeaua națională.
Pe lângă funcțiile energetice, barajul Tarnița are un impact pozitiv asupra mediului și comunității locale. Lacul Tarnița este o sursă importantă de apă pentru alimentarea localităților învecinate și un punct de atracție pentru turism și agrement. Regiunea a devenit populară pentru activități precum pescuitul, plimbările cu barca și drumețiile, contribuind astfel la dezvoltarea economică locală. În același timp, barajul și lacul sunt monitorizate pentru a preveni orice impact negativ asupra ecosistemului din zonă.
Colonia de muncitori care a contribuit la construcția barajului Tarnița a fost o așezare temporară creată în anii 1970 pentru a găzdui echipele de specialiști, muncitori și familiile acestora implicate în acest proiect hidrotehnic. Aceasta a fost activă între 1970 și 1974, perioada principală de construcție a barajului. La apogeu, colonia găzduia aproximativ 800-1.000 de persoane, incluzând atât personalul tehnic, cât și lucrători necalificați veniți din diverse zone ale țării.
Colonia era concepută pentru a asigura condiții de trai și de lucru adecvate, având o infrastructură bine organizată. Printre facilitățile disponibile se numărau barăci și cămine pentru muncitori, locuințe provizorii pentru familii, cantine, un dispensar medical, și chiar spații pentru activități sociale. Cantinele ofereau mese calde, în timp ce dispensarul asigura asistența medicală de bază pentru muncitori și familiile lor. De asemenea, existau spații pentru depozitarea materialelor de construcție, precum și ateliere unde erau reparate utilajele folosite pe șantier.
Viața în colonie era organizată strict, iar programul de lucru era intens, având în vedere dimensiunea și complexitatea proiectului. ”Ziua începea la 6, îmi beam cafeaua, la 7 fără un sfert eram la locul de muncă, șeful de echipă făcea apelul de dimineață, se făcea pontajul și la sfârșitul zilei erai pontat cu 8, 10 ore. Se lucra în trei schimburi, începea ziua de muncă la 7, de la 12 la 13 era pauză de masă, se mergea la cantină în colonie. Vara, ziua de lucru se termina și la ora 20, dacă era de lucru. Dacă era gata de betonare, se turna noaptea. Dormeam nopțile pe cofraje, când nu ieșea planșeul; erau ploturi care se turnau în șah, de o înălțime de doi metri”, spunea recent pentru publicația PressOne inginerul Constantin Toma. ”Noi stăteam într-o colonie. Există și acum rămășițele coloniei, ultimele barăci se mai văd. Acolo am stat – aveam cantină, erau muncitorii, partea tehnică, mai erau și navetiști de la Cluj, veneau autobuze care ajungeau dimineața la 7 fără un sfert. Cei cu rang mai mare aveau și locuință, dar stăteau la Cluj. Exista încălzire centrală, apă curentă caldă și rece, cantină de trei ori pe zi. Unul din principalele avantaje era aprovizionarea – celor de pe șantier nu le lipseau carnea, untul, și alte alimente care în oraș erau obținute cu pile sau după ore întregi de stat la coadă”.
După finalizarea lucrărilor în 1974, colonia a fost dezafectată treptat, majoritatea muncitorilor revenind în localitățile de origine sau fiind transferați către alte proiecte similare. Astăzi, colonia rămâne o parte importantă din istoria barajului Tarnița, simbolizând efortul colectiv și sacrificiile făcute pentru modernizarea infrastructurii energetice a României.
Centrala Hidroelectrică Mărișelu face parte din Amenajarea Hidroenergetică Someș-Mărișelu, care care constituie prima treaptă din cascada de hidrocentrale construite pe râul Someșul Mic și cuprinde în principal barajul și lacul de acumulare Fântânele și Centrală Hidroelectrică Mărișelu.
Barajul Fântânele, amplasat pe râul Someșu Cald, este un baraj din materiale locale (anrocamente) cu o mască de beton pe paramentul amonte, având înălțimea de 92 m și lungimea la coronament de 410 metri.
Lacul de acumulare Fântânele, realizat în urma barării răului Someșul Cald, are un volum total de cca. 213 milioane mc, care permite regularizarea multianuală a unui debit mediu de cca.12 mc/s, producerea de energie electrică, oferind totodată și funcția de protecție contra viiturilor.
Aducțiunea principală Fântânele-Mărișelu, cu o lungime totală de 8,7 km, dirijează apa spre Centrala Hidroelectrică Mărișelu, o centrală subterană, care prin puterea instalată de 220 MW, prin producerea unei energii anuale de 390 GWh și prin serviciile de sistem oferite se situează printre cele mai importante centrale ale Sistemului Energetic Național.
Centrala Hidroelectrică Mărișelu s-a pus în funcțiune în anul 1977 și este o centrală subterană cu o putere instalată de 220 MW, echipată cu 3 hidroagregate verticale de 73.5 MW. Centrala uzinează apa din lacul de acumulare Fântânele cu un volum de cca 213 milioane mc. Generatoarele sincrone și turbinele FRANCIS care le acționează sunt de fabricație românească (U.C.M Reșița).
Nici un comentariu
Scrie un comentariu
Articole similare
-
Raport: zeci de răniți grav și opt morți anul trecut în accidente rutiere grave doar în Cluj-Napoca și localitățile limitrofe, sute de șoferi au rămas cu permisul anulat, zeci de mii amendați, dar indisciplina pietonilor e o cauză majoră a accidentelor
feb. 12, 2025 0
-
Grav accident la ieșirea din Gilău spre Huedin, un minor a fost lovit de o mașină
feb. 12, 2025 0