Astăzi, despre cei cu mintea foarte odihnită
Opinie by Cosmina Fernoaga - sept. 01, 2014 1 1953
Zicala „nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită” se înscrie, cu siguranță, în categoria de top a celor mai înțelepte raționamente emise de-a lungul timpului în societatea românească. Fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat cel puțin o dată în viață, fie la serviciu, pe stradă, la școală, sau chiar în familie, să fie nevoit – pentru a-și asigura liniștea și confortul psihic – să lase de la el, să-l încuviințeze pe prost prin tăcere, sau să-l ignore pur și simplu. E greu cu proștii, e imposibil, ne-am spus adesea, în diverse situații, iar atât cât ne-a stat în putere, am ignorat ori am strâns din dinți străduindu-ne să depășim în liniște momentele neplăcute.
Dar cum vremurile se schimbă, constat că nu proștii sunt cei mai nocivi, ci acei proști care n-au ocupație. Avem de-a face tot mai mult cu astfel de oameni, care sunt și leneși pe deasupra, și a căror unică deprindere este aceea de a se cățăra, precum maimuțele, pe unde apucă și pe cine apucă, pentru a ajunge cât mai sus. Existența lor înseamnă să simuleze preocupare, să mimeze munca și implicarea. În traducere, „preocupare” la ei înseamnă bârfă, invidie, răutate, iar „munca” lor presupune indemnizație de stat, ori ciubuc de la acoliți. Pentru ei, „implicarea” e sinonimă cu intriga, cu căratul de vorbe în stânga, dreapta, potrivit conjuncturii.
Pentru a le face față proștilor cu mintea foarte odihnită, în mod cert, doza de răbdare de care poate dispune un om normal este prea mică. Iar dacă aveți nenorocul să dati peste vreunul care să aibă impresia că este deținătorul unor „adevăruri” numai de el știute, devine cum nu se poate mai rău, cei care v-ați confruntat cu situații de genul înțelegeți perfect ce vreau să spun. Însă nu vă scriu aici pentru a-mi deplânge neputința de a ignora proștii. Vă asigur că până acum m-am descurcat cum nu se pate mai bine în ceea ce-i privește. Mă tem, însă, de mulțimea lor, de amploarea fenomenului. Sunt parcă peste tot, mai mulți, mai odihniți, mai tăietori de frunze la câini. Elene, seplecani, bilzi etc., îi găsim în toate domeniile. A devenit la modă să-și expună cât mai mult prostia, să-și aloce tot timpul copleșindu-i pe cei din jur cu nemernicia lor. Și gravă nici măcar nu e existența lor, ci faptul că începe să li se acorde un rol în circuitul nostru, al celorlalți. Indiferent de domeniu, că e media, afaceri, instituții de stat, și mai ales politică, cei cu mintea odihnită au început să aibă locul lor. Sigur, ei nu se mulțumesc niciodată cu atât, întotdeauna strigă mai tare, cer mai mult, pentru că, nu-i așa, au tot timpul la dispoziție pentru a face asta. Au căutat atenție cu orice preț, iar acum au ajuns să se și bucure de ea. Da, proștilor li se acordă acum importanță mai mult decât oricând, au ajuns să conteze, să facă rating. Un prost care nu demult era luat în derâdere peste tot și nu trecea de stadiul de șofer (a nu se înțelege aici că șoferii ar avea vreun handicap), ajunge astăzi să conducă o instituție care gestionează interesele a zeci de mii de persoane. Un altul care nu reușea să treacă de eticheta de analfabet, pozează acum în mare specialist în Drept Constituțional. O rușine, aș spune, să citesc în presă cum un neica nimeni, care n-a realizat nimic pe cont propriu, e lăudat pentru că se plimbă mult, pentru că îndrugă vrute și nevrute, pentru că se duce chiar și pe la DNA să ducă delațiuni – o face tot așa cum s-ar duce la el acasa, când obosește după o zi de făcut nimic, să se odihnească. Ce să mai fie de spus? Când proștii vor ajunge să ne acapareze complet viețile, să nu-mi spuneți că nu m-am plâns!
Da este adevarat dar si de ziaristii de teapa ei mi-e plin podul , sunt foarte buni la santaj la imprastiat ura la dezinformat la indoit adevarul si la mancat ca porcii pe la sindrofii . Pentru ca urmaresc presa asta mizerabila care nu se descurca fiind corecta si integra tin sa te anunt ca sunt dirijati pe exact aceleasi principii ca dragii nostrii politicieni corupti manjiti si fara o pregatire solida in ceea ce fac.