Articolul care a schimbat o națiune pentru totdeauna. “J’accuse” și afacerea Dreyfus

Pe 13 ianuarie 1899, un micuț ziar de opinie din Franța intitulat “L’Aurore” publica pe prima pagină un editorial semnat de Emile Zola, în care marele om de litere acuza întreaga conducere administrativă a țării, de la președinte la lideri militari și judecători, de antisemitism și nedreptate.

E cea mai faimoasă deschidere a vreunui ziar din toate timpurile.

Consecințele publicării textului aveau să cutremure întreaga societate franceză. Protestul lui Zola prin care acesta repudia sistemul de justiție și de conducere al statului a însemnat un nou început pentru poporul francez și conștientizarea reală a forței pe care o poate avea mass-media.

Motivul ? Încarcerearea unui ofițer francez, Alfred Dreyfus pentru spionaj în favoarea Imperiului German. În fond, acesta era total nevinovat, dar asta se va recunoaște mulți ani mai târziu. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, un evreu de origine alsaciană, e acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei și e condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare. E deportat în Guyneea Franceză, pe Insula Diavolului,  și stigamtizat de întreaga țară. “Un trădător împuțit, să moară!”. Opinia publică e siderată , iar ziarele încep o campanie denigratoare la adresa acestuia și a familiei sale. Pedeapsa capitală fusese abolită , dar acum se făceau petiții ca aceasta să fie reintrodusă. Poporul cere sânge, conducerea țării vrea să dea un exemplu!
În acest noian de acuzații ia naștere și prima mare mișcare antisemită din Europa, care va fi urmată, decenii mai târziu, de teroarea nazistă și Holocaustul celui de-al Treilea Reich.

Cazul Dreyfus a început cu o anchetă inexactă, când a fost găsit un borderou care conținea date confidențiale miliatere ce urmau să fie vândute Germaniei. Fără nici o probă , mergând doar pe presupuneri și o asemănare a scrisului de mână de pe borderou, cu cel al căpitanului Dreyfus, șeful securății franceze, un anti-semit declarat, anunță anchetarea acestuia, apoi spune public că un evreu francez a vândut secrete de stat Germaniei. Dreyfus e condamnat și la apel, dar familia , alături de câțiva intelectuali, continuă să-i apere cazul. Georges Picquart, noul șef al serviciilor secrete franceze își dă seama în 1896, în urma unei anchete făcută pe ascuns, că adevăratul autor al borderoului nu este Alfred Dreyfus, ci Ferdinand Walsin Esterházy, comandant de infanterie, înglodat în datorii. Acesta trimite vorba șefilor magistraturii, solicită reanalizarea cazului, dar adevăratul vinovat este achitat.

Aici intervine în caz Emile Zola, aflat la apogeul carierei sale literare. Astfel , pe 13
ianuarie 1899 (la o zi după achitarea adevăratului vinovat), romancierul deschide ziarul L’Aurore – o publicație mică de opinie – cu textul său “J’Accuse” (acuz -n.r.) , o scrisoare deschisă adresată președintelui Franței Félix Faure prin care acuză guvernul de antisemitism și de încarcerarea ilegală Zola denunță erorile judiciare și lipsa unor dovezi serioase. Scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului și a cauzat un scandal public în Franța și peste hotare. Zola a fost acuzat și găsit vinovat de calomnie la 23 februarie 1898. Pentru a evita încarcerarea, s-a exilat temporar în Anglia, de unde s-a întors în iunie 1899. Ca rezultat al popularității scrisorii, chiar și în lumea anglofonă, J’accuse! a devenit o expresie generică a indignării și a acuzării unei persoane puternice.

În mod obișnuit, „L’Aurore” avea un tiraj de 20.000-30.000 de exemplare zilnic, dar în 13 ianuarie s-au vândut între 200.000 și 300.000 de exemplare. „J’Accuse” a provocat un seism în societatea franceză, divizând țara.

Emile Zola

Scrisoarea mea deschisă a ieșit ca un strigăt. Totul a fost calculat de mine, cunoșteam litera legii, știam ce riscam. 

Implicarea lui Zola a convins și alți intelectuali să i se alăture, publicând un „Protest” în favoarea revizuirii procesului a doua zi după apariția J’Accuse…!. A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia s-au numărat Anatole France, Claude Monet, Charles Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost strânse de studenți sau de tineri scriitori, ca Marcel Proust. Au venit petiții din partea oamenilor de știință de marcă, cum ar fi Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur.

Conducerea statului francez ia foc și pornește o adevărată campanie de denigrare împotriva lui Zola. E acuzat de calomnie și e judecat și condamnat, dar se refugiază în Anglia. În toată această perioadă apar în ziarele vremii , cele aservite statului, sute de caricaturi, e calomniat și atacat din toate părțile, dar scriitorul nu renunță la cauza sa, la cauza Dreyfus. Cazul se prelungește până la sfârșitul secolului. Izbucnesc revolte antisemite în peste douăzeci de orașe franceze, iar la Alger ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul.

Alfred Dreyfus

În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar apoi a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906 (după moartea lui Emil Zola), a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial.
Această afacere este adesea considerată simbolul modern și universal al nedreptății în numele interesului Statului, și rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă.
Nu în ultimul rând , tot atunci s-au născut principiile pe care e construită Franța de astăzi. Libertatea a învins represiunea, iar Franța și-a recâștigat încrederea în fața celora ce s-au îndoit de valorile libertății, egalității și fraternității.
Afacerea Dreyfus a însemnat nașterea republicii Fracenze de astăzi.

Deschiderea „L’Aurore” din 13 ianuarie 1898

Surse de informare

http://www.affairedreyfus.com/

wikipedia

http://www.newworldencyclopedia.org/

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.