Armistițiul mai puțin cunoscut. Momentul în care soldații ruși au ignorat ordinele superiorilor și au depus armele

Rusia a refuzat Armistițiul de Paște propus, a continuat și continuă să bombardeze multiple localități din Ucraina, uitând că, într-un punct al istoriei, unii soldați ai săi au reușit ceva ce pare azi neverosimil.

Una dintre poveștile care vizează armata rusă vine din 1916, de pe frontul de Est, chiar din perioada sărbătorilor pascale, când forțele rusești și austro-ungare se luptau în condiții oribile. Friedrich Kohn servea ca ofițer medical într-un regiment maghiar din Galiția. Avea să supraviețuiască războiului, iar mai apoi și celui De-al doilea Război Mondial. În 1981, într-o scrisoare adresată lui Malcolm Brown și Shirley Seaton, în timp ce aceștia lucrau la materialul pentru cartea și programul de televiziune „Peace in No Man’s Land”, Kohn a rememorat evenimentele din ziua de Paște 1916.

Ce spune ofițerul pare cu atât mai neverosimil în prezent. Iată ce își amintea Friedrich Kohn:

„Iarna din 1915-16 a fost foarte grea, iar când m-am alăturat regimentului meu, la sfârșitul lui februarie, țara era acoperită de zăpadă. Nicio acțiune militară nu a fost posibilă […] S-a instalat dezghețul și au început duelurile de artilerie între armatele austriacă și rusă, uneori ziua, dar mai frecvent pe timp de noapte. Apoi, brusc, în duminica Paștelui, pe la ora 5 dimineața, aproximativ douăzeci de ruși au ieșit din tranșee, fluturând steaguri albe, fără arme, ci cu coșuri și sticle. Unul dintre ei s-a apropiat destul de mult, iar unul dintre soldații noștri a ieșit în întâmpinarea lui și l-a întrebat ce dorește. Ne-a întrebat dacă nu am fi de acord să oprim războiul pentru o zi sau două și, în vederea Paștelui, să ne întâlnim între linii și să luăm masa împreună. I-am spus că mai întâi va trebui să întrebăm autoritățile militare dacă o astfel de întâlnire este posibilă. Comandantul diviziei a refuzat permisiunea. Cu toate acestea, la ora 12.00, rușii au ieșit din tranșee și au adus cu ei fanfara lor militară, care a venit să cânte la capacitate maximă, au adus coșuri cu mâncare și sticle de vin și vodcă, iar noi am ieșit și noi și am luat masa cu ei. Am avut și noi mâncare și vin de oferit. În timpul întâlnirii, ambele părți păreau stânjenite, dar ambele părți au fost politicoase una cu cealaltă și au consumat mâncarea și băuturile pe care ni le-am oferit reciproc. După câteva ore, ne-am întors cu toții în liniște în tranșeele noastre. Am vorbit cu un colonel care vorbea perfect germana și mi-a spus că a trăit mai mulți ani la Viena. Când l-am întrebat de ce trăgea mereu cu șrapnel în postul meu de prim ajutor, mi-a spus că știa exact unde se află – mi-a promis că mă va lăsa în pace. În următoarele paisprezece zile am fost lăsat fără să fiu deranjat. „

Kohn a supraviețuit ofensivei Brusilov care a urmat în luna iunie a aceluiași an. Ca un paradox, luptele s-au desfășurat pe teritoriul Ucrainei de azi, în regiunile orașelor Lemberg, Kovel și Luțk. Ofensiva Brusilov a fost cea mai importantă victorie a armatei Imperiului Rus din timpul Primului Război Mondial și una dintre bătăliile cu cele mai multe victime din timpul primei conflagrații mondiale. Profesorul Graydon A. Tunstall de la University of South Florida a numit Ofensiva Brusilov din 1916 cea mai mare criză a Austro-Ungariei și cea mai mare victorie a Antantei din Primul Război Mondial. Tot în scrisoarea trimisă, ofițerul Friedrich Kohn concluziona:

„Am văzut demonstrat în fața ochilor mei că, dintr-o dată, oameni care încearcă să se omoare între ei și care vor încerca să se omoare din nou când ziua se va sfârși, sunt încă capabili să stea împreună și să vorbească unii cu alții.” Scrisoarea lui Friedrich Kohn a fost publicată de Malcolm Brown și Shirley Seaton și a apărut în Peace in No Man’s Land (Pan, 1984). Alte mărtirii despre armistițiile de de Paște au apărut și în publicația franceză Le Pépère, în anii războiului sau în Wiper Times, un ziar englezesc destinat frontului și în special relatărilor de pe front.

foto – history.com

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.