INTERVIU Rarița, efervescenta susținătoare a mișcării culturale din Cluj: “Clujul are una dintre cele mai interesante și promițătoare scene culturale din Europa de Est”

Când Rarița Zbranca începea să conceapă proiecte și să vină în sprijinul artiștilor din Cluj , Fabrica de pensule era în paragină.

În 2009 Fabrica de Pensule era un spațiu industrial neutilizat, degradat și anost. Criza a venit, dar, ca un paradox, odată cu ea a început să înflorească și fabrica. Și-a devenit, în timp, un loc de pelerinaj. Aici s-au mutat zeci de chiriași, artiști și producători culturali, aici se creează, se pictează. Aici s-au zămislit și câteva dintre creațiile lui Adrian Ghenie, de exemplu. Ghenie, unul dintre cei mai bine cotați artiști români pe piața internațională. În spatele acestui proiect unic – Fabrica de Pensule – se află și Rarița Zbranca, o tânără care promovează peste tot cultura.
Reporter: – Spune-ne, pentru început, cum a luat naștere Fabrica de Pensule, când și de ce.

Rarița Zbranca: – Eram în primăvara anului 2009, o vreme în care era nevoie, poate mai mult ca niciodată, de un spațiu pentru artă contemporană. Am aflat că Galeria Sabot găsise un spațiu în fosta Fabrică de Pensule, iar noi, cu Fundația AltArt și Galeria Plan B eram în căutarea unui spațiu, de închiriat, pentru activitățile noastre. În zona centrală prețurile erau inaccesibile. Ne imaginasem deja posibilitatea de a ne muta într-un spațiu mai puțin central, dar care să ne permită să creăm un nucleu suficient de puternic pentru a atrage publicul. Cu cât mai mulți artiști și organizații ni se alătură, cu atât mai puternic devine acest nucleu. Așa că am început să răspândim ideea de a crea o comunitate artistică la Fabrica de Pensule și să ne întâlnim pentru a planifica acest lucru. Prima întâlnire a fost găzduită de Centrul Cultural German, eram deja 14. Apoi din vorbă în vorbă, s-a dus vestea și ni s-au alăturat și alții. Dintr-o dată s-au strâns vreo 20 de oameni cu inițiativă. Fabrica de Pensule a apărut dintr-o nevoie; din nevoia de a exista un spațiu destinat artiștilor, un spațiu de creație și prezentare, cu deschidere către public.

„Cultură pentru o viață mai bună”
– Cât de important a fost acest pas pentru mișcarea culturală din Cluj?

– Până acum câțiva ani cultura era un spațiu rezervat artiștilor, un spațiu izolat, exclusivist. Acum începe să pătrundă în toate ariile societății, în toate domeniile, de la urbanism, la educație și integrare socială. Într-o societate interdependentă avem nevoie să ne cultivăm noi moduri de relaționare, iar cultura ne ajută în acest sens. Iar pentru aceasta o scenă culturală activă, stimulatoare, provocatoare chiar, este esențială. Fabrica de Pensule, cred, are o contribuție majoră la conturarea și coagularea unei scene culturale vibrante la Cluj.

Fabrica de Pensule oferă evenimente care sunt sincronizate, ca valoare artistică și preocupare tematică, scenei artistice internaționale. A devenit unul dintre spațiile independente de artă contemporană cele mai apreciate la nivel european, iar acest lucru e confirmat de artiștii care sunt expuși aici, de oamenii care vin aici să ne viziteze.

– E greșit să spunem că Adrian Ghenie s-a lansat, practic, cu ajutorul Fabricii de Pensule, unde are un atelier?

.- Adi Ghenie era deja cunoscut la nivel internațional în momentul în care s-a alăturat Fabricii. Nu fabrica l-a făcut celebru pe Ghenie, ci el și alți artiști care creează aici i-au adus Fabricii de Pensule prestigiul pe care îl are astăzi. El trăiește acum în principal la Berlin, dar rămâne unul dintre marii susținători ai Fabricii de Pensule, și prin activitatea lui și prin donațiile generoase pe care le-a făcut. Adrian Ghenie este și membru al Consiliului Director al Federației Fabrica de Pensule.

– Ești implicată în foarte multe proiecte de promovare prin organizația AltArt, de asemenea, parte a Fabricii de Pensule. Căutați și sponsori. Ne poți spune dacă există deschidere din partea oamenilor de afaceri din Cluj pentru cultură?

– Nu am mare experiență în atragerea de sponsorizări. Activitatea AltArt este uneori prea abstractă sau politică – în sensul problematizării unor teme sociale și politice – pentru a fi de interes pentru companiile care văd în sponsorizare un alt instrument de marketing. În cele câteva ocazii când am încercat să colaborăm cu companii nu am avut experiențe încurajatoare.
Însă sunt văd că sunt organizații care reușesc să construiască parteneriate solide cu mediul de afaceri. În special cele care organizează festivaluri sau activități destinate unui public larg.
Chiar dacă încă văd că implicarea companiilor în cultură este încă redusă la Cluj, am speranțe. În ultimii ani, lucrând la strategia culturală și la candidatura pentru Cluj-Napoca 2021 Capitală Europeană a Culturii am cunoscut oameni de afaceri cu viziune, interesați de bunăstarea orașului. Cred că mai e nevoie doar de puțin efort ca legătura dintre cultură și bunăstare să fie recunoscută.

– Statul se implică? Bugetul alocat culturii pe 2015 este undeva la 580 de milioane de lei, potrivit Ministerului Finanțelor. Asta înseamnă sub 1% din Pib-ul României.

– Pentru mine, faptul că sectorul cultural oferă servicii de interes public se traduce în datoria statului de a finanța activitățile culturale. De aceea, chiar dacă apreciez implicarea companiilor și activități de tip crowdfunding, pentru mine e o misiune să ”instig” acel tip de politici care susțin finanțarea publică a artiștilor și a producătorilor de cultură. Din păcate în ultimii ani la nivel național au scăzut drastic bugetele alocate culturii, ceea ce a dus la o și mai mare precarizare a sectorului și chiar la dispariția unor inițiative culturale – festivaluri, cursuri, spații artistice. La Cluj stăm mai bine, aici fondurile alocate pentru cultură de la bugetul local s-a dublat în doi ani. Direcția e bună, mai e doar de lucru la o distribuție a fondurilor cât mai bine sincronizată cu nevoile și prioritățile scenei locale. În multe țări bugetele pentru cultură sunt în jur de 1%. Semnificative sunt însă datele din spatele cifrelor – ce tip de cheltuieli sunt incluse în acest buget: bugetele instituțiilor publice, ale cultelor, ale proiectelor de restaurare a patrimoniului. E de văzut cât din sumele alocate sunt investite în activitățile artistice propriu-zise. De exemplu, peste 99% din acest buget este destinat instituțiilor publice, ceea ce înseamnă că inițiativele independente din România, cele ca Fabrica de Pensule, au acces la mai puțin de 1% din acest deja limitat 1% alocat culturii.

„Dacă sunt prezentă la o discuție, în special între politicieni, sunt adesea considerată ”asistenta” cuiva.”

– Revenind la activitatea ta de promovare, te-ai lovit în viața de zi cu zi de așazisele stereotipuri? Ai avut probleme în relaționare din cauză că ești femeie?

– Au fost situații. Nu am fost discriminată pentru că sunt femeie, însă prejudecățile sunt foarte prezente și se manifestă mai subtil – de la observații legate de vestimentație sau viața personală, la faptul că unii bărbați strâng doar mâna bărbaților dintr-un cerc. Dacă sunt prezentă la o discuție, în special între politicieni, sunt adesea considerată ”asistenta” cuiva. În sectorul cultural în activitățile ”de birou” și producție cele mai multe angajate sunt femei, însă la nivel de conducere, în special în instituțiile publice, domină bărbații. Asta nu doar în România. Adesea la conferințe internaționale în care se discută despre politici și strategii pentru cultură prezența masculină este dominantă. Acesta pentru că la acest tip de evenimente instituțiile sunt reprezentate de directori generali sau directori artistici, iar aceste posturi sunt ocupate preponderent de bărbați. Mediul artistic este și el prea puțin tolerant cu arta feministă sau cu evenimentele exclusive pentru artistele femei. Aceste manifestări sunt percepute ca fiind dușmănoase față de bărbați. Eu cred că ele se nasc din nevoia unei reparații, pe de o parte, și din nevoia de a crea spații emoționale sigure, neinhibante, pe de altă parte.

“ E atât de uman să încerci și să nu-ți iasă, să încerci și să nu-ți iasă, să încerci și să-ți iasă”

-Ce înseamnă pentru tine “succesul”?

– Succesul e supravalorizat de societatea actuală. Prin succes înțelegem mai mult recunoașterea exterioară, din partea altora, a realizărilor cuiva. Media este dominată de imaginile vedetelor, ale ”oamenilor de succes”. Succesul acestora este prezentat însă în imagini statice, în sensul că surpind doar un cadru dintr-un film mult mai lung. Nu este prezentat tot efortul și munca din spatele unui moment de succes. Părerea mea este că astfel, mistificăm succesul. Credem că e ușor de realizat sau că ține de a avea noroc.
Eu văd succesul ca pe o traiectorie personală, ca pe o cale a transformării și creșterii interioare. Și din acest punct de vedere oricine are potențialul de a fi un om de succes, chiar dacă nu apare în ziare.

– Apetența pentru cultură te ajută să înțelegi mult mai ușor această noțiune de succes…

– E interesant să ne uităm la oamenii de succes și să vedem lucurile sau momentele în care nu au reușit. Ce mi se pare cu adevărat de valoare este energia care i-a făcut să meargă mai departe. Pentru mine e interesantă mai degrabă istoria încercărilor eșuate și a momentelor provocatoare, de criză, decât cea a succesului. Dacă înțelegem ce ne-a făcut să ne împiedicăm, ne îmbăgățim strategiile de viață și poate chiar descoperim căi nebătute de alții până acum. E atât de uman să încerci și să nu-ți iasă, să încerci și să nu-ți iasă, să încerci și să-ți iasă. E foarte important să existe loc pentru acest tip de căutare, să existe spațiul mental în care încercările nereușite să fie valorizate, alături de încercările reușite. Și aici mă întorc la cultură și la ce tip de artă trebuie să fie sprjinită – există o preferință pentru a susține arta sau artiștii de succes. Cred că e important să înțelegem că dacă e ca arta să-și împlinească potențialul pentru societate, e nevoie să investim și în educație și experiment. Iar experimentul înseamnă și posibilitatea eșecului.

– E Clujul un centru cultural de nivelul Bucureștiului?

– În ceea ce privește arta contemporană România e un loc cu potențial și mare parte a inițiativelor care definesc acest potențial sunt concentrate la Cluj și în București. Dacă e să comparăm cele două scene, la București sunt mai mulți artiști, mai multe spații, mai multe organizații, mai multe resurse.

– Clujul are una dintre cele mai interesante și promițătoare scene culturale din Europa de Est. E absolut unic și fantastic că la Cluj există o energie socială vibrantă, foarte multe inițiative, mai mici sau mai mari, care dau viață orașului. Și toate acestea au o dimensiune culturală, fie că vocația lor este legată de protecția mediului, democrație participativă sau trai urban sustenabil. Scena artistică în sine este foarte interesantă, bine ancorată la nivel european. Au loc peste 2000 de evenimente culturale anual. Este un mediu colaborativ și experimental. Clujul e un oraș fericit care nu și-a atins potențialul. Acesta este potențialul pe care mizăm prin candidatura pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Rarița Zbranca este facilitator cultural, directoare și co-fondatoare a organizației culturale AltArt. Este implicată în dezvoltarea de politici culturale, contribuind la elaborarea strategiei culturale a orașului Cluj-Napoca și la diferite inițiative europene. Face parte din echipa de coordonare a candidaturii pentru programul Cluj-Napoca 2021 Capitală Europeană a Culturii. E membră în grupul strategic “A Soul for Europe” și în Consiliul Director al rețelei “Balkan Express”. De asemenea, este co-fondatoare și membră în Consilul de Director al Fabricii de Pensule. Domeniul său principal de interes și activitate este cultura ca factor de dezvoltare urbană și transformare socială. A lucrat în organizaţii neguvernamentale în domeniile culturii, democraţiei și media: Fundaţia AltArt, Stiftung Zukunft Berlin, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă. A absolvit Secţia Foto-Video-Procesare Computerizată a Imaginii a Universităţii de Artă din Cluj (2003) şi Facultatea de Jurnalism a Universităţii Babes Bolyai Cluj (1998).

Acest material de presă este conceput și publicat în cadrul proiectului „Femeia în viziunea mass-media – factor de echilibru și egalitate”, susținut cu fonduri europene prin POS DRU și derulat de Consiliul Județean Cluj în parteneriat cu SIVECO și Asociația Profesioniștilor din Presă – Cluj (APPC). Proiectul urmărește promovarea poveștilor de succes ale 60 de femei din Cluj – găsiți pe site-ul proiectului interviuri și reportaje despre clujence care au reușit în cariera lor ori au depășit prejudecăți de gen.

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.