Închide

AUDIO 10 ani de UE. Care sunt cele mai mari avantaje și de ce tragem după noi 3 handicapuri mari: ce spune clujeanul care a negociat cu UE să avem și noi un loc la masă

ActualitateDezvoltareEconomieInternaționalRecomandarea redacției by Mihai Prodan - ian. 06, 2017 0 2749


Îți cumperi biet de avion spre Paris ori Viena, te urci în avion și ai plecat. Ori suni un prieten în Londra la aproape aceiași bani ca în Constanța. Sau îți găsești un loc de muncă în Munchen sau Berlin – sunt doar câteva dintre avantajele pe care le au românii după integrarea în Uniunea Europeană.

Era 1 ianuarie 2007 când România devenea, alături de Bulgaria, membru cu drepturi aproape-depline al Uniunii Europene. Aproape-depline căci Comisia Europeană a păstrat și încă păstrează după zece ani câteva pârghii prin care să țină din scurt cele două țări în cazul în care acestea nu performează democratic și pentru că doar după șase ani cele două țări au câștigat drepturi depline și pe piața muncii.

Au trecut zece ani de la aderare și românii s-au obișnuit ca statutul de membri UE să fie starea de fapt normală, deși până în 2007 ca să zbori din Cluj spre Paris aveai nevoie în prealabil de exemplu de o vizită la ambasadă în București, pentru viză. Sau că a munci în străinătate era până acum zece ani un mare privilegiu, nu un drept al unui cetățean membru UE.

vasilepuscasAșa că am vorbit cu fostul negociator-șef al României cu Uniunea Europeană, clujeanul Vasile Pușcaș (foto), ca să facă un bilanț al primilor zece ani și al celor mai mari avantaje ale românilor în UE.

Cele mai importante avantaje ale românilor în UE, spune el, sunt libertățile fundamentale câștigate – de exemplu cea de circulație și de mișcare, precum și convergența cu piața internă a Uniunii Europene. „Și, cred eu, foarte importantă este percepția siguranței individului la noi în țară, cetățeanul se simte mult mai sigur fiind într-o comunitate care are mai multe mijloace de a sprijini cetățeanul”, spune el.

Cât privește dezavantajele, fostul negociator-șef acuză decidenții politici interni de incapacitatea de a gestiona eficient avantajele aderării la UE și spune – aceasta e o teză a sa de mulți ani – că România a aderat la UE, dar nu s-a integrat. „Dezavantajele sunt create de propria noastră politică neadecvată integrării, pentru că noi doar am aderat și nu am mers mai departe spre integrare, de aici apar oportunități pierdute, de la oportunități economice și sociale până la oportunități culturale și politice”, spune el, și exemplifică: „de exemplu în situația în care noi am fi intrat în politicile de coeziune economică și socială teritorială, politicile de dezvoltare regională ar fi dus la o diminuare a discrepanțelor între regiuni și nu la o extindere a acestor discrepanțe, ceea ce s-a întâmplat”.

Să mai spunem, totuși, că politic România e considerată în UE în multe privințe o țară de rang inferior – acesta e motivul pentru care la aderarea din 2007 pentru România și Bulgaria a fost inventat un instrument special, faimosul-deja MCV, „Mecanismul de Cooperare și Verificare” prin care UE a păstrat o serie de pârghii cu care să țină din scurt cele două țări. L-am întrebat pe Pușcaș de ce n-a fost dizolvat încă acest instrument. Click pe declarație pentru audio: În România chiar autoritățile nu au dorit lucrul acesta, s-a dorit instrumentarea politică a MCV-ului, și dinăuntru și din afară”, spune Pușcaș. Totodată Marea Britanie a cerut și obținut restricții pe piața locală a forței de muncă, blocând accesul românilor și bulgarilor la piața sa până în 2015 de teama că va deveni ciorchine de emigranți.

Un alt handicap – România nu e nici acum parte a acordului Schengen, deși teoretic dispune de toată infrastructura necesară. Un mare handicap pentru cetățeni, care la intrarea în acest spațiu – de exemplu la intrarea în Ungaria – sunt legitimați de vameși. Click pe declarație pentru audio: „Nu am intrat în Schengen tot datorită faptului că autoritățile române nu au construit o încredere partenerială cu ceilalți membri ai acordului Schengen și nici datorită faptului că nu au dovedit capacitate în durată lungă, să aplice aquis-ul Schengen”, spune fostul negociator.

Bine, dar România e pregătită să adere la acest spațiu, inclusiv aeroportul din Cluj-Napoca, ce a fost primul din țară dotat la aceste standarde. Nu e suficient, spune însă Pușcaș (click pe declarație pentru audio): „una e pregătirea tehnică, la asta fac ei referire, și alta e felul în care aplici. Una e să ai tehnlogia să zicem, de apărare a graniței, și alta e să oprești de-adevăratelea crima organizată și celelalte infracțiuni”.

În fine, un al treilea handicap major e faptul că în România multe produse, cum sunt imobiliarele, se vând în moneda euro, dar încă plătești cu leu și nu cu moneda europeană, deși s-a sperat în numeroase rânduri că această conversie se va realiza – ba, spune Pușcaș, au existat și premise bune, dar aceasta doar acum 12 ani, după care lucrurile s-au stricat. Click pe declarație pentru audio: „E în momentul de față dificil să intri în zona euro, nu se mai solicită doar convergența nominală, ci trebuie să o avem și pe cea reală, iar România e încă departe de cea reală. Ca atare, e rău că nu am fost capabili să intrăm. Depinde cum privești, dacă eram capabili să intrăm în 2011-2012, cum se spera, atunci în mod sigur România ar fi avut o altă posibilitate de ancorare în economia globală. Să vă dau un exemplu, în octombrie 2004 România a obținut calificativul de economie de piață funcțională, ca în ianuarie 2005 să fie modificate tocmai aceste politici economice care au dus la acest calificativ; trageți dumneavoastră singur concluzia”, spune el, adăugând că toate acestea s-au întâmplat imediat după ce a renunțat la funcția de negociator-șef.

Scurt istoric al relației RO cu UE:
România a trimis solicitarea de a deveni stat-membru al UE încă din 22 iunie 1995. Doi ani mai târziu, în iulie 1997, Comisia Europeană începea să includă România în rapoartele sale, pentru ca în 1999 să recomande începerea negocierilor de aderare, cu anumite condiții. Negocierile au început în 15 februarie 2000. Negocierile de aderare s-au încheiat în aprilie 2005 iar tratatul de aderare a fost semnat în 25 aprilie 2005 la Luxemburg.

Vasile Pușcaș e cel care a fost mandatat în decembrie 2000 de Guvernul Năstase să negocieze condițiile de aderare ale României la UE, până în decembrie 2004. Una dintre realizări e că România a obținut de la UE cele mai multe perioade de tranziție pentru implementarea de reforme, 50 – dar la mică distanță de Polonia, Malta sau Ungaria, de exemplu, cu 48, 47 și respectiv 35.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

Articole similare