Închide

Tedy Ursuleanu, supravieţuitoare a tragediei Colectiv, susţine campania Beard Brothers pentru Secţia de Arşi de la Cluj. “Să nu rămâneţi indiferenţi la actele de corupţie pe care le vedeţi!”

ActualitateSocialTop News by Kristina Reştea - Nov 27, 2017 0 404

 

„În primul spital, unde am ajus în seara accidentului, din lipsa de pături termice, am fost acoperită cu o pătură de lână, peste arsuri, peste haine topite. A fost dureros să văd că ăsta este modul în care România îşi tratează pacienţii. Aşa că această campanie a bărboşilor e mai mult decât binevenită şi, dacă aş fi putut, mi-aş fi lăsat şi eu barbă în semn de respect pentru ei”. Este mărturia adusă la Cluj de Tedy Ursuleanu, una dintre supravieţuitoarele tragediei de la Colectiv. Aceasta a susţinut campania de strângere de fonduri pentru utilarea Secţiei de arşi de la Cluj şi a participat sâmbătă la un eveniment în oraş, alături de alte zece personalităţi care şi-au împărtăşit experienţele. Sumele strânse din vânzarea biletelor susţin campania Enough is Enough a celor de la Beard Brothers; asta la mai bine de doi ani de la tragedia din clubul bucureştean, timp în care în spitalele româneşti se pare că nu s-a schimbat mare lucru.

Asociaţia Beard Brothers a lansat proiectul pentru a ajuta la utilarea Secției de arși din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, după ce tinerii au constatat că statul nu a făcut mare lucru pentru a îmbunătăţi situaţia existentă, în lunile scurse de la tragedia care a scos la lumină şi situaţia mizeră din spitalele româneşti. În primăvară, Beard Brothers a demarat campania Enough is Enough, prin care anunţa că vrea să cumpere aparatură necesară pentru tratamentele pacienţilor ajunşi la Secţia de arşi – Electrodermatome Acculan 3TI, Expander Piele Skin Graft, accesorii şi pansamente. Bugetul estimat pentru această campanie era de 30.000 euro, iar iniţiatorii tocmai au anunţat că au depăşit targetul.

 

De la patul de spital şi proteza bionică la volanul maşinii

„Sunt un mare ars al României şi sistemul medical nu a putut să îmi îndeplinească nevoile. Aşa că am fost transferată, la o săptămână după accident, într-o ţară străină, unde m-au trezit după o lună jumătate, după o comă indusă”, îşi începe Tedy Ursuleanu povestea. Trezirea după coma indusă  avea să fie doar începutul unei alte lupte. Dar înainte de asta, tânăra a mai subliniat o dată de ce consideră importantă campania asociaţiei de la Cluj, care a decis să adune bani pentru un spital românesc. „În primul spital, unde am ajuns în seara accidentului, din lipsa de pături termice, am fost acoperită cu o pătură de lână, peste arsuri, peste haine topite. A fost dureros să vă că ăsta este modul în care România îşi tratează pacienţii. Aşa că această campanie a bărboşilor e mai mult decât binevenită şi, dacă aş fi putut, mi-aş fi lăsat şi eu barbă în semn de respect pentru ei”, a adăugat Tedy. Şi a urmat o poveste despre luptă şi încredere.

„Din cauza vremurilor tot mai acerbe pe care le trăim, uităm să mai avem încredere în ceilalţi, în noi, în ceea ce suntem şi în ceea ce putem să facem. Învăţăm de mici să nu vorbim cu străinii, să ne încuiem locuinţa, să nu deschidem când suntem singuri acasă. Ca adulţi, în mijlocul de transport în comun, ne ţinem geanta aproape. Şi ne închidem tot mai mult în lumea noastră din lipsă de încredere. Cu toate astea, paradoxal, alegem să acordăm atenţie acelor subiecte care ne demolează visele. Presupun că fiecare dintre noi a găsit cândva o abordare la modul „nu ai experienţă”, „nu eşti capabil”, „eşti prea tânăr”, „eşti prea scund”, „eşti prea gras”. Nu ne încadrăm cu toţii în acelaşi standard. Ce e important e să crezi tu în tine”, spune tânăra şi dă apoi publicului exemplul propriei experienţe, trezită după o lună jumătate de la incendiul din Colectiv pe patul de spital din Austria.

„Aveam jumătate de corp ars, cealaltă fiind donatoare de piele, complet bandajată, cu doar patru degete la mâna dreaptă, gândindu-mă ce avea să mă aştepte în viitor. Înainte îmi plăcea foarte tare să cânt la chitară, deşi nu o făceam la modul profesionist, era un mod de a mă relaxa. Mă gândeam cum o să mă descurc. Nu mă puteam hrăni, nu mă puteam îmbrăca, tot timpul aveam nevoie de ajutor. Într-o şedinţă de terapie cu un psiholog român care venise să facă volutnariat cu noi la spital, el mi-a zis că trebuie să privesc toată această schimbare exact din momentul în care s-a întâmplat accidentul. Nu trebuia să mă compar cu mine cea din trecut. Şi asta am încercat să fac. Deşi am ieşit destul de „ciufulită” din accident, consideram că arăt destul de bine. În perioada de spitalizare încercam tot mai mult să mă descurc singură, iar după câteva luni de fizioterapie reuşisem să ţin o furculiţă în mână şi să mă hrănesc singură. În fiecare zi exerciţiul meu era să îmi pun şosetele singură. Eram întrebată de ce nu îi las pe cei de lângă mine să mă ajute.  Pentru că nu am considerat că e nevoie de ajutor. Pentru că altfel nu aş fi reuşit niciodată să îmi pun şosetele singură”, explică Tedy. De la proba şosetelor, lucrurile au evoluat mult: luna trecută, a avut examen pentru permisul auto şi acum conduce o maşină. „Dacă cineva mi-ar fi spus aşa ceva pe vremea aia, nu aş fi crezut. Aş fi zis că e o nebunie. Pot să fac mult mai multe lucruri”, spune ea. Şi într-un filmuleţ se văd şi alte „probe”: tânăra care s-a trezit dintr-un incendiu cu doar patru degete îşi încheie acum singură nasturi, leagă şireturi, pune aţă în ac, coase…


 

„Toată lumea îmi spunea că până să primesc proteză bionică pentru mâna stângă nu voi putea să o folosesc, din lipsa degetelor, nu voi putea să fac aşa ceva. Am crezut asta, aşa că cea mai mare parte a timpului foloseam mâna dreaptă, cum puteam, iar pe stânga o ţineam inertă pe lângă corp. În momentul în care am primit o proteză bionică mi-am dat seama că niciodată aceasta nu îmi va putea înlocui degetele şi că a fost cumva o speranţă tehnologică ce nu a fost de cel mai mare succes. Totuşi, deşi nu puteam să îmi leg şireturi înainte sau să fac orice alt lucru de genul ăsta, după ce am purtat proteza bionică am reuşit să mă descurc singură cu mânuţele mele”, spune tânăra, care, după ce şi-a revenit în Austria, s-a întors în ţară şi a continuat tratamentele. „Deşi am suferit destule efecte după incendiul prin care am trecut şi tot feluld e complicaţii, am ales să mă întorc în România, să mă tratez aici. Toată lumea îmi spunea că am înnebunit. Cum vrei să te întorci să te tratezi în spitalele din România, în care am aflat cu toţii cum stă situaţia? Pentru că mie mi s-a dat a doua şansă şi cred că fiecare ar trebui să o primim. Pentru că medicii de la noi sunt extraordinar de buni, de profesionişti, sunt nişte oameni excepţionali care văd dincolo de ţesutul pe care îl repară, văd o persoană, văd nevoi mult mai complexe. Pentru că fiecare putem să fim mai buni şi împreună putem să facem lucruri minunate. Dacă vom acţiona, vom putea să stopăm actele de corupţie, să o ducem mult mai bine decât acum”, spune Tedy, care adaugă că cea mai mare credinţă a ei este credinţa în oameni. „Suntem invincibili şi putem face mult mai multe lucruri decât ne imaginăm. Acesta e mesajul meu: să nu rămâneţi indiferenţi la actele ilegale, de corupţie pe care le vedeţi şi să încercaţi să luaţi atitudine, pentru că ele duc la mari dezastre”, conchide Tedy Ursuleanu.

 

Cornel Hoza, Beard Brothers:  “Noi, ca oameni şi comunitate, suntem o forţă foarte mare”

Cornel Hoza de la Beard Brothers, o asociaţie înfiinţată acum patru ani care a a ajuns la 600 de oameni şi zece filiale în ţară, explică scopul campaniei. Care, de altfel, şi-a şi atis targetul: se strânseseră deja 30103 euro din cei 30 000 targetaţi.

„Campania Enough is Enough e o chestie tristă, dar trebuie privită cu seriozitate. Am strâns fonduri pentru a cumpăra două aparate pentru secţia de arşi de la spitalul de urgenţă. „Secţia de arşi” e mult spus – e o încăpere cu cinci paturi care deserveşte toată regiunea Clujului pentru pacienţii arşi. Cum ne-a venit idea? Toată lumea ştie ce s-a întâmplat la Colectiv, noi am văzut, ne-am uitat şi după aceea, ca să vedem ce se întâmplă. Din păcate am văzut că nu se întâmplă mai nimic şi am decis să intervenim şi noi. Cele două aparate nu rezolvă o problemă mare, dar ce încercăm să facem prin puterea exemplului este să arătăm că dacă noi ne implicăm, poate cineva vede semnalul de alarmă şi fac şi dânşii ceva. Am primit de multe ori, şi la alte campanii, întrebarea: de ce faceţi voi asta, şi nu statul? Pentru că am mai intervenit în sistemul medical. Nu ştim să le răspundem oamenilor de ce nu face statul ce ar trebui să facă. Dar încercăm să facem şi noi cât putem şi cum ştim noi”, spune Cornel Hoza. Acesta a amintit că o altă campanie desfăşurată de asociaţie a vizat Centrul de Transfuzii. „În momentul în care mergi să donezi sânge şi acolo e o mamă care, în loc să fie cu fiica operată, e acolo, la centrul de Transfuzii cerşind sânge pentru fiica ei e foarte trist; mai ales când cineva răspunde că donează pentru bonuri. Am încercat să suplimentăm ceea ce exista – cu aparatură şi scaune. Să se doneze mai mult, pentru că oamenii erau trimişi acasă, fiindcă nu se putea stoca sânge”, aminteşte Cornel. Următoarea campanie, cea de-a 11-a, e tot pentru un spital: pentru secţia Pediatrie III, unde bărboşii intervin pentru renovarea etajului II. „Şi asta ne costă 40.000 de euro. Cel mai fain lucru este că şi la campania ce urmează am făcut un necesar de materiale pe Facebook şi în patru zile s-a acoperit în proporţie de 90%. Asta demonstrează că noi, ca oameni şi comunitate, suntem o forţă foarte mare”, concluzionează Cornel.

Unul dintre evenimentele de susţinere a campaniei Enough is Enough a avut loc sâmbătă, la Urania Palace: 11even Experience. Evenimentele 11evenExperiences constau într-o serie de conferințe care pun accent pe experiențe de viață, oameni, modele, informații și idei originale.

Poveştile de la Urania, transmise de Emanuel Ungureanu, deputat şi iniţiatorul unei fundaţii pentru copiii dependenţi de dializă, unul dintre participanţii la 11even Experience:


şi

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro
și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității
„Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism.
Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Articole similare

Nici un comentariu

Scrie un comentariu