Doi soți fac singura bere artizanală din Cluj, pe care o găsești doar în 2 baruri și în Mănăștur

Doi tineri întorși din State produc prima bere artizanală îmbuteliată din Cluj, în Mănăștur – și n-o găsiți decât în trei locuri. Soții Darko Jovik (33) și Dana Marmorstein – Jovik (31) sunt în fiecare seară în berăria pe care au deschis-o în urmă cu o lună pe strada Mehedinți din cartierul Mănăștur – aici produc nu mai puțin de cinci sortimente de bere, toate proaspete, dar în număr foarte limitat și le distribuie în doar trei locuri, dintre care unul e chiar berăria, „avem aici o casă de marcat”. Ideea celor doi soți e destul de veche – și-au înființat firma, Hophead Brewing SRL, încă din 2013, dar autorizarea pentru fabricarea de bere o au doar din 1 octombrie. Dana Jovik explică: „asta e procedura birocratică în România. Primul pas a fost să găsim un spațiu, odată găsit trebuie să obții toate autorizările de la DSP, DSV, trebuie să faci un dosar destul de gros care trebuie depus la Direcția Vamală, care se ocupă de antrepozite fiscale. Producătorii mici plătesc o acciză redusă. Avem noroc că în România e și categoria de microberării, până la 200.000 hectolitri pe an. Țintim o mie de litri pe lună, cu aparatul pe care îl avem acum. Uman vorbind e cam greu să trecem de limita asta”.

O fi greu de trecut, dar e ușor de ajuns: sunt doar patru săptămâni de când cei doi produc bere și au ajuns deja la o capacitate de 400 de litri pe lună – ceea ce e foarte puțin, e cea mai mică microberărie din țară, și care se vinde repede. Produc cinci sortimente și în această seară când reporterul actualdecluj.ro le-a vizitat berăria, aveau pe stoc doar trei. Cele cinci sortimente sunt bere Ale iar Dana Jovik spune cu ce se diferențiază fiecare: „Autopilot e blonda, e cea mai simplă, e berea de penetrare a pieței, e asemănătoare cu lager, nu are foarte mult hamei, malțul e mai puțin prăjit, are caracteristici mai simple; immigrant e un pale ale, mai mult hamei, malțul e caramelizat și gustul e pe măsură. Red line e amber ale, românii le zic beri roșii, datorită malțului pe care-l folosim care e mai prăjit, cu o aromă de biscuit. Dark’oh e un robust porter – un stil de bere englezesc, puțin modificat. E berea neagră, gust de cafea, de ciocolată caldă. Dacă ești amator de cafea o să-ți placă; Opium e india pale ale, un stil de bere englezesc, e rețeta noastră proprie”.

Investiția nu e mică – cei doi soți nu vor să spună câți bani au investit în echipamente, dar judecând după competiție, care a investit 100.000 și 200.000 de euro, Dana Jovik spune că și cea de la Cluj e de ordinul zecilor de mii de euro, toți din economii personale, „bani munciți cu greu în State”, după cum precizează ea. Am rugat-o să ne spună de ce a meritat să intre pe această piață, unde în Cluj nu e aproape nimeni – găsiți bere nefiltrată la Fabrica de Bere și la Klausenburger, dar numai la fața locului, în halbe, neîmbuteliată, și doar lager, de un singur tip. „Ne place berea. Ne-am obișnuit cu berea bună, am locuit în state câțiva ani, pentru Darko a fost o pasiune destul de multă vreme. Ne-am întors în țară și am zis că încercăm. Dacă noi o bem, să bea și alții. În State Darko a avut o companie de limuzine și eu am lucrat într-un magazin de încălțăminte, 5 ani, la o familie de evrei. După cinci ani am zis că nu e locul meu, nu mă vedeam ca expat toată viața. Am avut o viață bună, aveai bani, aveai de toate, următorul pas era să-ți iei credit, după care casă, un copil, mutarea în suburbii, două vacanțe pe an. Era confortul acela super călduț la care tânjesc toți, dar tot timpul ne gândeam să ne facem o afacere împreună. Am făcut calcule dar era mult prea mult pentru noi. Sute de mii de dolari, trebuia să intrăm în credite, apoi le plăteai o viață întreagă. În România piața încă nu e pătrunsă și investiția e și mai mică. În State cu 1000 de litri pe lună nu am fi supraviețuit. Investiția inițială a fost de ordinul zecilor de mii de euro. Dar în State nu poți intra pe piață fără un credit de cel puțin 300.000 de dolari”.

Dacă ați aflat cum e produsă berea de Mănăștur, aflați că o găsiți în doar trei locuri: direct la berărie și în doar două localuri din centrul orașului, Off the Wall din piața Muzeului, „sunt niște prieteni de-ai noștri canadieni care s-au mutat la Cluj ca să facă un restaurant”, și Sax, un bar nou în Casa Taufer. Atât. „Și la noi, direct. Avem o casă de marcat, trebuie să ne organizăm după Revelion să facem un orar mai strict”. Berea ale produsă la Cluj e îmbuteliată în sticle de 330 ml și costă 6, 6.5 sau 7 lei – semnificativ mai mult față de berea lager pe care o găsiți în magazine. De ce ar veni clujenii să cumpere bere artizanală ale, în loc de cea industrială lager? „Ingredientele sunt scumpe, folosim doar ingrediente de calitate, fără porumb, fără aditivi, berea noastră fermentează într-o lună față de cea de pe piață care fermentează în câteva zile. Malțul e din Germania, de la cea mai mare companie de malț, hameiul și drojdia de la Brauland din Belgia și apa e de Cluj, de la robinet, filtrată și corectată”. Cine mai produce bere artizanală în România Poate ați auzit de berea Zăganu, produsă într-o microberărie din satul Măneciu-Ungureni, din Prahova. Aceasta ajunge acum în zeci de locuri din țară, după o investiție de 250.000 euro în producție. Pe piață se mai află și Sikaru și Ground Zero în București, Nemțeana în Piatra Neamț, Csiki Sor în Harghita, YamYam și Sara în Timișoara. Mai găsiți bere artizanală la Clinica de Bere din Timișoara și, în halbe, la Fabrica de Bere și la Klausenburger, în Cluj.

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.