Un clujean ”inventariază” statuile Clujului. Care sunt câteva dintre cele neștiute: statuia decapitată, crucifixul din firida misterioasă și bustul lui Avram Iancu de pe strada Frunzișului

Un istoric din Cluj a inventariat toate statuile din Cluj-Napoca și a publicat un volum de 500 de pagini, ce include inclusiv o hartă a acestor statui, și ale busturilor. Autorul a vorbit cu actualdecluj.ro și vă arată care sunt cele mai interesante, în opinia sa, statui din Cluj-Napoca de care nu multă lume știe.

Volumul ”Monumente și statui clujene”, scris de cunoscutul istoric și scriitor Ioan Ciorca și prefațat de directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean, are sute de pagini, peste 400 mai exact, și vine însoțit de o hartă a acestor monumente și statui.

I-am cerut autorului să prezinte acest volum – de ce ar fi nevoie de o asemenea inventariere a monumentelor și statuilor din Cluj? 

Ciorca răspunde: ”întrucât monumentele și statuile municipiului Cluj-Napoca au „răsărit” pe întreg teritoriul orașului, în diverse epoci – pentru a marca un moment al istoriei clujene –, am considerat că prezentarea lor trebuie făcută într-o anumită ordine, facilitându-le potențialilor cititori „întâlnirea” cu aceste obiective și cu poveștile lor. Astfel, în ordinea prezentării monumentelor și statuilor clujene am ținut cont de două criterii. Primul a fost amplasamentul care le conferă vizibilitatea și notorietatea, iar din acesta a derivat al doilea criteriu referitor la zona în care se află. Din acest motiv, le-am grupat pe zone, începând cu cea centrală, continuând cu cele semicentrale și finalizând cu zonele periferice. A urmat apoi o prezentare a busturilor diverselor personalități, situate în diferitele cartiere ale orașului, urmărite pe cartiere sau pe axele care străbat municipiul de la est la vest și de la nord la sud, inventariind cu această ocazie și busturile celor care apar în fața instituțiilor de învățământ cărora le-au împrumutat numele. Trebuie să specific faptul că și cu ocazia inventarierii busturilor respective, am ținut cont de criteriul stabilit anterior, și anume de cel al vizibilității. Din acest motiv, lucrarea nu cuprinde toate busturile existente în oraș, ci doar pe cele vizibile de pe traseele stabilite, precum și pe cele amplasate în incinta unor instituții publice și de învățământ cu trafic pietonal intens”.

”Toți locuitorii orașului spun că iubesc Clujul. Dar cum poți iubi ceva ce nu cunoști?”, întreabă el. ”Cartea vine în întâmpinarea celpr care vor să cunoască mai bine orașul. Este o carte scrisă pentru oameni, nu pentru specialiști. Prin ea am abordat un nou tip de lectură menit a capta atenția cititorilor prin imaginile de care se leagă poveștile explicative, pentru că nimeni – în afara specialiștilor – nu ține minte o dată istorică, reținând în schimb o imagine de care ascunde o legendă. Potrivit domnului Tudor Sălăgean – director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei – „Simboluri ale redefinirii rolului și importanței spațiului urban, monumentele publice ale orașului exprimă aspirațiile și gustul artistic caracteristice locuitorilor săi, îmbinate cu idealurile și viziunea elitelor. Prin statuile sale, spațiul public clujean a devenit, în anumite perioade, un teren al controverselor, demonstrând astfel, o dată în plus, semnificația simbolică pe care monumentele orașului o încorporează. Din această perspectivă, cartea lui Ioan Ciorca este o contribuție de mult timp așteptată, chiar dacă ea nu și-a propus să ne ofere un repertoriu complet al tuturor statuilor sau autorilor acestora. Datorită acestei cărți, monumentele publice ale orașului au de astăzi șansa de a fi mai bine cunoscute și înțelese.”

Cartea a fost tipărită de editura Casa Cărții de Știință, în cadrul unui proiect editorial finanțat de Primăria și consiliul local Cluj-Napoca.

Câteva detalii despre documentarea volumului, cât a durat și care au fost principalele provocări.

Pot spune că documentarea volumului a fost o plăcere, datorită faptului că mi-a oferit posibilitatea de a mă plimba prin oraș, fără sarcini precise de genul „fă aia, sau aialaltă, cumpără cutare sau du-te acolo să rezolvi nu știu ce”. M-am plimbat, pur și simplu, clătindu-mi ochi și căutând obiectivele care mă interesau, sprea a le putea surprinde în imagini la diferite ore ale zilei, în funcție de lumina ce le pune în valoare. Realizarea volumului n-a durat mult, întinzându-se pe circa un an de zile. Consider că singura provocare a fost aceea de a străbate orașul pe jos, căutând cât mai multe obiective, pe lângă care – duși de tumultul vieții citadine – trecem observându-le fără să le vedem.

Dacă ar fi să alegeți doar trei dintre aceste statui și monumente care, după documentarea pentru acest volum, vi se par mai interesante pentru publicul larg, poate mai puțin știute sau cu o istorie mai neobișnuită.

Sunt mai multe, dar mă limitez la trei exemple:

A. Statuia decapitată. În spatele ansamblului monumental „Matia Corvinul”, pe fațada sudică a Bisericii „Sfântul Mihail”, aproape de locul în care aceasta se întâlnește în unghi drept cu cea vestică, sub acoperiș, se află o statuie ciudată, reprezentând un trup fără cap, sub o coroană împărătească.
Despre ea, o veche legendă urbană – pusă pe seama construcției bisericii –, spune că a fost așezată acolo în amintirea tragicului eveniment căruia i a căzut victimă fiul unuia dintre meșterii zidari: copilul s ar fi urcat pe schele pentru a i înmâna tatălui său coșul cu merinde. Din neatenție, a căzut, ajungând la pământ decapitat de o grindă a eșafodajului.

Potrivit preotului Korom Imre de la Parohia Romano Catolică, legenda nu e reală, statuia respectivă reprezentându-l pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ea fusese așezată deasupra intrării principale a bisericii, până la înlocuirea sa cu cea a arhanghelului Mihail. Statuia, deteriorată de a lungul timpului, și-a găsit locul pe actualul amplasament. Poate că legenda are un sâmbure de adevăr și s a născut din credința că pentru a realiza ceva care să reziste peste veacuri e nevoie de sacrificiu.

B. Crucifixul din firida misterioasă. Pe latura sudică a Bulevardului Eroilor – nu departe de Teatrul Național – în unghiul sud-vestic al intersecției acestuia cu strada Baba Novac, se înalță o clădire de patru etaje, ridicată în stil Bauhaus, în deceniul al treilea al secolului XX. Astăzi, la parterul imobilului funcționează o farmacie și o agenție Loto. La extremitatea vestică a vitrinei farmaciei, în pilonul de sprijin al construcției se află o firidă boltită, închisă cu un grilaj de fier. În interiorul ei, se mai poate vedea doar un ajutaj care făcuse parte din instalația de iluminat public cu gaz, a orașului.

Până la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, firida găzduise o statuetă a Mântuitorului Iisus Hristos, înlănțuit, încununat cu spini. Datând din anul 1914, ea fusese amplasată în zidul estic – la strada Baba Novac –, al casei Szénási demolată în 1930, pentru a face loc actualei construcții. Din păcate, statueta – purtând numele de „Ecce homo” –, a fost furată, după evenimentele petrecute la Cluj, la finele anului 1989.

C. Bustul lui Avram Iancu de pe strada Frunzișului. Un bust al lui Avram Iancu, operă a meșterului pietrar Dorel Chiș din Dăbâca, este amplasat lângă Vila Rosa, pe strada Frunzișului în curtea casei de la numărul 4, aflată în proprietatea artistului. Bustul a fost realizat în anul 1971, iar din 1990, veghează în tăcere traficul pietonal și rutier de pe strada Frunzișului. Soclul său este alcătuit dintr-un bloc masiv în care a fost încastrat portretul pietrarului, iar deasupra lui se află un vultur încremenit în piatră, cu aripile întinse. Cu aripa dreaptă, pasărea pare a acoperi ocrotitor chipul pietrarului, iar cu cea stângă susține bustul „Crăișorului Avrămuț”, precum îl numește Dorel Chiș pe Avram Iancu.
O vreme, în curtea casei artistului, Avram Iancu fusese însoțit de Gelu, însă bustul voievodului a fost mutat la cetatea sa din Dăbâca, în septembrie 2001, cu ocazia sărbătorii de „Sfânta Maria Mică”.

Referitor la statui mai puțin cunoscute, le-aș mai adăuga pe cele care fuseseră în timpanonul UBB, demontate la 1919, aflate azi răspândite prin Grădina Botanică.

Dacă puteți face o prezentare a activității dvs. editoriale de pînă acum, care sunt volumele publicate.

Despre activitatea mea editorială prefer să vorbească lucrările mele. Sunt multe. Am să dau doar câteva exemple. Șapte volume dedicate obiectivelor de patrimoniu ale orașului, o monografie a Hajongardului de peste 800 de pagini, o monografie a ansamblului funerar monumental Șerban Vodă-Bellu, de 1.006 pagini, patru volume ale colecției ”Ghiozdanul cu povești”, cuprinzând Poveștile și povestirile lui Creangă adaptate în versuri, Amintirile din copilărie, Cuiul lui Pepelea și Legendele și basmele românilor ale lui Ispirescu, adaptate în versuri și ilustrate.

Cea mai mare realizare a mea este însă Biblia în versuri, care cuprinde adaptarea integrală în versuri a celor 66 de cărți ale Scripturii, incluse în Vechiul, respectiv Noul Testament. Premieră mondială absolută, propusă pentru Cartea Recordurilor de cătrea Academia americano-română de arte și științe de la Chicago, lucrarea în format A4, pe trei coloane, are 1.884 de pagini. Două exemplare au ajuns la Blaj. Primul, în Catedrala Sfânta Treime, acolo unde s-a scandat pentru prima dată la 1848, „Noi vrem să ne unim cu țara!” Al doilea se află expus în sala Școlii Ardelene din cadrul Muzeului de istorie „Augustin Bunea”, dăruit cu ocazia împlinirii a 225 de la tipărirea Bibliei lui Samuil Micu Clain, de către episcopul Ioan Bob. Al treilea exemplar se află la biserica parohială a cimitirului Mănăștur, iar al patrulea va ajunge la Biblioteca Academiei Române.

Actual de Cluj