Turnul de apărare a cetății Clujului ascuns într-un fund de curte, de care nu știe nimeni

În fundul curții Arhivelor Naționale, unde accesul se face doar cu aprobare prealabilă căci e o instituție militarizată, în spatele unui gard de sârmă, într-un perimetru al curții păzit de un cățel viteaz, ascunsă de vegetație și vizibilă doar din apropiere, se află o ușă scundă decupată din peretele care e chiar zidul de apărare a cetății Clujului.

Ne aflăm în fața – sau mai bine zis în spatele – unuia dintre turnurile de apărare ale cetății Clujului vechi de secole, de care nu știe nimeni. Mai ales că accesul aici e restricționat și – judecând după impresionantele pânze de păianjen care fac imposibilă înaintarea în interior fără să le curățăm în prealabil cu o creangă culeasă din curte – n-a fost nimeni pe aici de foarte multă vreme.

Acest turn de apărare e neștiut de nimeni, am putea spune: după hărțile medievale ar corespunde cu Turnul Zidarilor, pe care documentele îl amplasează în altă parte, la câteva zeci de metri distanță, unde am verificat deja că nu există (aici detalii) și nici n-a existat vreodată.

Partea exterioară a  turnului se află în fundul unei curți din strada Avram Iancu, veșnic închisă căci am încercat în numeroase rânduri să intrăm sau, după caz, să sunăm la interfon. Imobilul e în renovare, totuși într-o seară curtea a fost deschisă, am intrat și am făcut fotografiile de mai jos, care arată într-adevăr că structura face parte din zidul cetății căci e construită din aceleași materiale. Observăm, de asemenea, că pe aceste laturi ale zidului nu există nici un fel de intervenție cum ar fi, de exemplu, guri de tun sau vreo fereastră.

Aceasta e doar partea exterioară a turnului; accesul se face din partea opusă a zidului – sau cel puțin așa era la momentul construcției, în urmă cu secole. Imaginile din satelit arată că în partea opusă a zidului se află curtea Arhivelor Naționale, dar nu știm ce găsim în cealaltă parte decât după ce urmăm o serie de proceduri: mai întâi, sosiți neanunțați în instituție, accesul nu ne e permis fără cerere aprobată special. Cererea, aprobată ulterior, nu poate fi pusă în aplicare din cauza primei greve a instituției din istoria sa; în fine, ajunși în curte aflăm că ni se permite doar aceasta: accesul în curte, nu și în dependințe, cu atât mai puțin fotografiatul și filmatul, și intrați în turn pe ușa scundă și pe jumătate deschisă suntem prompt și febril scoși din încăpere după ce apucăm să facem o fotografie, căci nu există aprobări, care trebuie să vină de la București. Nici o discuție telefonică cu directoarea Paula Ivan nu lămurește nimic altceva decât că e nevoie de o aprobare separată pentru acces în dependință, filmat și fotografiat – în stilul în care am mai pățit, în urmă cu un an, cu universitatea ”Babeș-Bolyai”, custodele unui alt turn de apărare (aici detalii). Am făcut și această cerere, care ne așteptăm să fie avizată favorabil dar peste o vreme, interval în care nu excludem ca turnul să fie primenit – curățat de numeroasele pânze de păianjen, dar și de cutiile – cu zecile – cu documente, căci spațiul e folosit de Arhive ca arhivă.

Turnul are o amprentă la sol de doar câțiva metri pătrați, după cum observăm din partea exterioară, mai multe etaje – cel puțin aceasta deducem din faptul că la un stat de om e construită o podea din lemn – și e retezat la nivelul zidului de apărare, la câțiva metri înălțime. La primul nivel, lângă ușa scundă din lemn, întredeschisă, e și un geam de foarte mici dimensiuni – și cam acestea sunt singurele intervenții în zid, cum e de așteptat în partea dinspre cetate a zidului. Totodată, semnalăm că spre deosebire de singurul alt turn de apărare încă păstrat al cetății Clujului, aici peretele interior este, așa cum se poate observa din tencuiala crăpată, zidit din cărămizi.

Mai jos schița cetății Clujului, așa cum apare ea în Istoria Clujului de Jakab Elek:

Atestat pentru prima dată în anul 1644, a trecut în proprietate privată în urmă cu peste două sute de ani, în 1810. A fost demolat până la nivelul zidului de incintă. Are și un cod: CJ-II-m-A-07242.04.

Deci este sau nu este acesta Turnul Zidarilor din incinta fortificată a Clujului? Am vorbit cu mai mulți istorici și nimeni nu are certitudini, dar e posibil. ”Pe baza informațiilor păstrate în surse istorice, cum ar fi documentele, hărțile și gravurile de epocă, se poate presupune că aceste fragmente de zid de piatră păstrate ar fi aparținut fostului Turn al Zidarilor”, spune istoricul Tudor Sălăgean pentru actualdecluj.ro.

UPDATE Citește și:

Care e istoria turnului Zidarilor, de apărare al vechii cetăți a Clujului, care încă există deși nu știe aproape nimeni de el

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism Berlin.