Închide

Tradiția Mărțișorului

ActualitateCultură by Actual de Cluj - mart. 01, 2023 0 156

Tradiţia Mărţişorului este una dintre cele mai vechi şi mai cunoscute tradiţii ale popoarelor balcanice, inclusiv ale poporului român, după cum se menţionează pe site-ul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, https://muzeul-satului.ro/. Tradiţia Mărţişorului are o vechime considerabilă şi se spune că persoana care poartă un mărţişor este ferită de rele şi că acesteia îi merge bine tot anul, sintetizează Agerpres.ro.

Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) au fost înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, într-un dosar comun cu Republica Moldova, Bulgaria şi Macedonia de Nord, la 6 decembrie 2017, prin votul Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit în cea de-a XII-a sesiune, pe Insula Jeju din Republica Coreea, în perioada 4 – 9 decembrie 2017, potrivit  siteurilor ich.unesco.org şi www.cultura.ro.

Mărţişorul are o semnificaţie afectivă aparte, de împărtăşire a bucuriei începutului primăverii şi de comunicare a afecţiunii pentru persoanele cărora li se dăruiesc mărţişoare, se menţionează pe site-ul site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului, https://patrimoniu.ro/.

Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Tot „mărţişor” se numeşte şi cadoul făcut de 1 martie, arată Ion Ghinoiu în lucrarea sa „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Editura Elion, 2002).

Odată cu 1 martie se intră în „zilele Babelor”. Conform tradiţiei populare, primăvara începe cu Baba Dochia şi zilele ei, cunoscute drept „Zilele babei” (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma echinocţiului de primăvară. Astfel, la români, simbolul mărţişorului este corelat şi cu Baba Dochia, după unele tradiţii, firul Mărţişorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Mărţişorul, unul dintre cei mai cunoscuţi vestitori ai primăverii, sugerează renaştere, puritate şi dragoste, iar efortul depus în confecţionarea lui îl înnobilează şi îi conferă sens, indică site-ul Institutului Cultural Român (ICR), www.icr.ro. „Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. De remarcat că în unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor” (https://patrimoniu.ro/).

„Mărţişorul/Marţul/Mărţugul/Mărţiguşul tradiţional este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul ale cărui culori simbolizează: albul – puritatea începutului, roşul – atribut al vitalităţii (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, care marchează renaşterea naturii. Se poartă la mâna stângă sau în piept, aproape întreaga lună, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor. Dacă pomul nu rodeşte în acel an, e semn rău. De asemenea, mărţişorul poate fi purtat până la sosirea berzelor când se spune: „Na-ţi negreţile şi dă-mi albeţele!” „, notează site-ul https://patrimoniu.ro/, care mai aminteşte şi că mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, în credinţa că poate asigura sănătatea în anul vegetaţional şi agrar ce urma.

În zilele noastre, mărţişorul, făcut din două fire răsucite – unul alb şi celălalt roşu – şi de care, de cele mai multe ori, se prinde un mic obiect artizanal, este dăruit doamnelor şi domnişoarelor în ziua de 1 martie.

După unele informaţii etnografice, în vechime, şnurul se împletea din lână albă şi neagră şi nu era împodobit cu monede sau alte obiecte artizanale. Astfel, pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit dintr-un fir alb şi unul negru. Potrivit unei vechi legende, Dochia a împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o, însă, pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu, se arată pe site-ul www.enciclopedia-dacica.ro. Firele alb şi roşu care alcătuiesc mărţişorul simbolizează astfel sângele şi sacrificiul.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu