Think tank-ul care analizează de la Cluj economia românească atrage atenția că industria a înregistrat în ultimii șase ani ”un declin structural”. Ar salva-o contractele militare
Economie by Actual de Cluj - aug. 11, 2025 0 138
Think tank-ul care analizează de la Cluj economia românească atrage atenția că industria a înregistrat în ultimii șase ani ”un declin structural”. Ar salva-o contractele militare.
E vorba de Romanian Economic Monitor de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, cea mai mare a universității ”Babeș-Bolyai”, la rândul său cea mai mare universitate din țară. ”În ultimii șase ani, industria românească a înregistrat un declin structural, iar în prezent traversează o perioadă marcată de provocări multiple – de la presiunea măsurilor fiscale asupra costurilor de producție și competiția internațională acerbă, până la stagnarea economică a principalilor parteneri comerciali europeni”, arată analiza publicată în urmă cu puține momente de Romanian Economic Monitor . Think tank-ul consideră totuși că noile evoluții geopolitice și creșterea investițiilor în apărare ar putea deschide o oportunitate semnificativă: revigorarea industriei grele prin implicarea în producția de echipamente militare, pe fondul deciziei NATO de majorare a cheltuielilor de apărare la 5% din PIB până în 2035.
Situația geopolitică complicată va fi o altă provocare majoră în viitor, consideră analiștii: ”tensiunile din Orientul Mijlociu pot menține prețurile energetice la un nivel ridicat în următorii ani, iar țările din vestul Europei par să nu treacă ușor peste provocările economice domestice, ceea împiedică o accelerare a creșterii industriale. Mai mult, recentele tarife vamale impuse de SUA, respectiv o potențială majorare a acestora în relația cu UE, pot reduce și mai mult potențialul industriei europene și implicit a României”, explică Balazs Marko, cercetător al echipei.
De asemenea, pe plan intern, și măsurile fiscale adoptate în ultima perioadă de Guvernul Bolojan pot reduce volumul producției industriale din România, prin scăderea cererii interne pentru bunuri și creșterea costurilor de producție din cauza majorării impozitelor. ”Aceste măsuri sunt absolut necesare pentru restabilirea echilibrului bugetar, iar dacă piețele financiare vor avea încredere în potențialul lor de a rezolva problema deficitului bugetar, România poate redeveni o țintă preferată pentru investițiile străine, ceea ce ar putea redinamiza sectorul industrial”, adaugă Levente Szasz, prorector al UBB Cluj-Napoca, coordonatorul echipei RoEM. ”În plus, creșterea cheltuielilor de apărare la 5% din PIB până în 2035 poate fi o schimbare majoră pentru industria europeană, producția de echipamente militare putând fi o oportunitate majoră pentru sectorul industrial din România. Dacă reușim să direcționăm o parte a acestei cereri crescute către industria locală, industria grea autohtonă ar putea beneficia în mod semnificativ în următorul deceniu”.
Nu în ultimul rând, susțin specialiștii RoEM, în contextul creșterii tensiunilor geopolitice, există, de asemenea, posibilitatea ca țările vestice să adopte strategii de ”friendshoring” cu scopul de a proteja lanțurile de aprovizionare în fața unor șocuri precum conflictele militare sau pandemia. Astfel, statutul României de membru al UE și NATO ar cântări semnificativ în decizia de a reloca în România unele industrii europene strategice, ceea ce ar putea încetini sau chiar inversa procesul de declin industrial din ultimii șase ani. ”Din perspectivă istorică, industria României a reușit să crească și să devină mai eficientă după o perioadă de tranziție dificilă dominată de privatizările eșuate ale anilor ’90, devenind competitivă ulterior în contextul piețelor libere. Pregătirea aderării României la UE, respectiv aderarea în sine, a adus o perioadă lungă de dezvoltare dinamică a industriei (2005-2018), o perioadă de succes semnificativ al industriei românești, ce nu a putut fi oprită nici de criza economico-financiară din 2008-2009. Perioada ultimelor șase ani însă a adus un declin structural: producția industrială, precum și contribuția sectorului industrial la PIB-ul țării a înregistrat o scădere, cuplat cu un declin al proporției forței de muncă angajată în industrie”, explică Balazs Marko.
Analiza economiștilor de la RoEM arată că dacă în perioada 2005-2018, rata anuală a creșterii volumului de producție în industria prelucrătoare a depășit 5,7%, după 2018, aceasta a devenit negativă, -1,3%. Deși provocările ultimilor ani au afectat întrega UE, nu toate țările din Europa Centrală și de Est au trecut printr-o contracție similară după 2018: de exemplu, industria prelucrătoare din Polonia a crescut cu 4,2% anual, cea din Cehia – cu aproximativ 0,3%, iar cea din Ungaria – cu 0,7%. Industria Germaniei, un motor al creșterii industriale din regiunea CEE (Europa Centrală și de Est), a suferit mult după războiul tarifar din prima administrație a președintelui Trump, scăzând cu mai mult de 2% pe an, după 2018. În România, arată analiza, în aceeași perioadă, unele ramuri industriale au înregistrat o contracție și mai accentuată: producția în industria articolelor de îmbrăcăminte a scăzut anual cu 12%, iar industria de mobilă – cu 4,6%. Analiza economiștilor RoEM arată că sunt câteva sectoare care au înregistrat o performanță relativ mai bună, precum industria alimentară care a crescut anual cu 2,6%, în ultimii șase ani. În același timp însă, numărul angajaților în industria prelucrătoare a scăzut semnificativ.
