România 100, în fapte. Clujenii contribuie la „fundaţia” casei memoriale Elisabeta Rizea, simbol al luptei anticomuniste

„Am răbdat toate chinurile, da nu am vrut să recunosc nimic. Ce? Nu ştiam eu unde e soţul meu?”, zice o voce parcă din altă lume, într-un episod din „Memorialul Durerii”. O auzim, din trecut, pe Elisabeta Rizea. Unul dintre simbolurile din trecutul nostru, cea care, în anii comunismului, a susţinut grupul de rezistenţă „haiducii Muscelului”. A fost urmărită de Securitate, bătută, întemniţată, ameninţată, dar nu a cedat. Azi, casa familiei de la Nucşoara, casa unde altădată jurau cu mâna pe biblie membrii grupării şi unde pe prispă a rămas o urmă de glonţ –  e în curs de degradare. Strănepotul său şi un grup de oameni din jurul lui au demarat un plan de mult dorit, tocmai în anul „România 100”: vor să renoveze şi să transforme locul în „casă memorială”. Printre primii care au contribuit la proiectul de cinstire a memoriei unor oameni luminoşi din trecutul nostru sunt câţiva clujeni, care au adunat fonduri, în cadrul unui eveniment pus la cale de Nişte Oameni. Miercuri seară, în curtea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, s-au strâns 25.000 de lei pentru Casa Memorială Elisabeta şi Gheorghe Rizea.

Elisabeta Rizea (1912-2003) a devenit un simbol al luptei anticomuniste, iar împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă condus de Toma Arnăuțoiu. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961, executând 12 ani de închisoare.

Ideea. Casa. Proiectul

Centrul de Studii în Istorie Contemporană, împreună cu Asociația Elisabeta Rizea și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER) propun proiectul de restaurare a casei Elisabetei Rizea din Nucșoara și transformarea ei în casă memorială, „ca o formă simbolică de rezistență în timp împotriva comunismului”. Nişte Oameni s-au adunat să sprijine proiectul. Chiar Nişte Oameni, adică o asociaţie lansată la Cluj şi care se reuneşte de două ori pe an să strângă fonduri pentru diverse cauze. De această dată, „Sfera Donatorilor din Transilvania” (7) s-a desfăşurat sub o temă adaptată momentului: „România de dincolo de Centenar”. Unul dintre cele două proiecte susţinute la această ediţie este ”Casa memorială Elisabeta și Gheorghe Rizea, Nucșoara”, proiect promovat şi de Geanina Simion, „om de bază şi de vârf” al asociaţiei. De ce? „Elisabeta Rizea este poate cel mai cunoscut simbol al rezistenței armate anticomuniste și al demnității, dar casa ei se află într-o avansată stare de degradare. Date fiind valorile pe care le-a reprezentat (cinste, curaj, coloană verticală, omenie), ne dorim să o restaurăm prin metode și cu materiale tradiționale și să o transformăm într-o casă memorială, cu o expoziție permanentă despre grupul de rezistență condus de Toma Arnăuțoiu și implicarea familiei Rizea în sprijinirea acestuia. Este un proiect despre demnitatea noastră ca națiune și despre regăsirea identității pervertite de 50 de ani de comunism. Un set de valori pe care-l transmitem generațiilor viitoare”, transmit iniţiatorii.  Pe 20 iunie, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj a găzduit acțiunea de strângere de fonduri.

Urmaşii familiei şi muzeul de peste generaţii. Străbunica Rizea: „Să nu ne uite lumea”

Pentru a lansa proiectul, la evenimentul de la Cluj a venit de la Bucureşti şi strănepotul Elisabetei Rizea, Bogdan Vârvoreanu. A adus cu el o ie – e de un alb uşor îmbătrânit, cusută frumos cu fir roşu aprins. Străbunica mergea cu ea, duminicile, la Biserică.

Sunt şi câteva poze – inclusiv una dintre ultimele imagini în care apare Elisabeta Rizea. O poză cu cinci generaţii.

Bebeluşul din poză e între timp adolescent şi Bogdan Vârvoreanu mai pune pe masă un obiect de continuat istoria: o revistă şcolară, în care fiul său de liceu a publicat un articol despre stră-străbunica eroină. „Eroina din Nucşoara”.

Familia vrea acum să transforme locul care face parte nu doar din istoria familiei, ci, de fapt, din istoria luptei anti-comuniste a ţării, în casă memorială.

„Bunica mea a stat acolo până a murit, aşa că această casă a fost locuită până în urmă cu aproximativ patru ani. Încă mergem des acolo, în concedii sau în weekend-uri”, spune Bogdan Vârvoreanu, care locuieşte cu familia la Bucureşti. „Înainte să moară, străbunica mi-a lăsat mie casa. Să fac ceva, să nu îi uite lumea. Mi-a lăsat-o cu limba de moarte, să nu o vând, ci să duc mai departe ce au lăsat ei. Eu am ajutat la muncile gospodăriei de acolo de mic. Şi apoi, mai târziu, în fiecare concediu eram acolo – la fân la lemne, la făcut gard”, ne povesteşte Vârvoreanu, înainte ca organizatorii să pună la punct detaliile pentru evenimentul de strângere de fonduri.

De fapt, acesta e locul în care, încă din copilărie, Bogdan a aflat despre istorii trăite pe viu şi atrocităţi comuniste. „Străbunica ne vorbea despre ce s-a întâmplat, ne povestea despre tortură, închisori.  În casă încă se păstrează urme de istorie. În una din camerele acelei case, o parte a grupului de rezistenţă a depus jurământul. Au jurat că nu vor trăda, indiferent de represalii. Era acolo o masă, o biblie, o cruce şi arma. Pe tocul uşii, afară, e o urmă de glonţ. Securitatea făcea pază, iar, când a ieşit o dată seara, probabil ca să o sperie, cineva a tras”, povesteşte strănepotul soţilor Rizea.

„S-au perindat mulţi pe acolo, incusiv tot felul de partide, încă după Revoluţie, pentru reclamă. „Venim, facem, vă ajutăm”. Nu s-a întâmplat nimic. Dar de mult ne dorim să începem această lucrare. Primul pas a fost să instalăm o troiţă. Al doilea pas a fost înfiinţarea asociaţiei, care există de anul trecut. Ideea e să restaurăm casa, inclusiv la interior, şi să facem o casă memorială. Chiar şi în stadiul în care e acum, vin mulţi oameni, din toată ţara, să o vadă. Dacă suntem colo, sâmbăta, duminica, ne trezim cu două-trei maşini la poartă. Vin să vadă casa Elisabetei Rizea. E păcat să nu facem ceva”, spune Bogdan Rizea, despe casa ridicată în 1931.

Starea actuală:

„E o zonă superbă de munte. O linişte desăvârşită. Mâine aş pleca acolo. Dacă transformăm casa în casă memorială, nu mai putem locui acolo, dar ne gândim să ne facem undeva alături o căsuţă mică, cu două camere”, spune Bogdan Vârvoreanu.

Casa Memorială are nevoie de 27.000 euro

În mod concret, proiectul „Casa memorială Elisabeta și Gheorghe Rizea” se va desfășura în mai multe etape, spun iniţiatorii săi. Pentru anul 2018, Asociația Elisabeta Rizea, IICCMER și ceilalți parteneri implicați și-au propus să restaureze (cât mai aproape de forma și materialele ei originale) casa fostei sprijinitoare a luptătorilor din munți, aflată actualmente în stare de degradare. Odată acest lucru reușit, IICCMER va asigura conceptul și realizarea expoziției permanente a casei memoriale. Astfel, prima etapă de şantier şi urgenţa nr 1 o reprezintă refacerea acoperişului deteriorat şi protejarea fundaţiilor şi a beciului împotriva infiltraţiilor. Va urma, apoi, refacerea faţadelor, a elementelor de tâmplărie exterioare şi a grădinii şi, într-o a treia fază, e prevăzută refacerea spaţiilor interioare şi amenajarea muzeală a casei memoriale.  Iniţiatorii proiectului au estimat că ar avea nevoie de un buget total de 27.000 de euro, prima etapă necesitând aproximativ 8000.

Îndemnul la implicare lansat de Nişte Oameni, printr-un colaj „Atunci/Acum”:

Poza 1 – ”Atunci”: Elisabeta Rizea împreună cu soțul ei, în pridvorul casei lor. Tot împreună cu el a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961. A executat 12 ani de închisoare. N-a trădat, n-a turnat, ”n-a spus nimic”.

Alin Mureşan, IICMER, înşiră, pe scurt, motivele pentru care ar merita să ne implicăm într-un astfel de proiect de restaurare. „Pentru că această casă arată aşa cum arată acum, iar demnitate şi curajul soţilor Rizea nu merită să fie demolate. Pentru că eu personal m-am săturat să ne plângem că totul merge prost, dar să nu ne implicăm pentru schimbarea în bine. Pentru că avem ocazia să demonstrăm că ştim şi noi să ne respectăm istoria şi pentru că în faţa unui om ca Elisabeta Rizea se poate ruşina oricare dintre noi”

La evenimentul din 20 iunie, Nişte Oameni şi participanţii au adunat primii 25.000 de lei.

Fotografii din arhiva personală a familiei Vârvoreanu, a Asociaţiei Elisabeta Rizea şi imagini realizate în cadrul evenimentului Nişte Oameni (foto Alex Rădulescu)

„După ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băţ, până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste şi am leşinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii şi mă rugam lui Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic. (…) «Spune!» N-am spus. M-a legat de mâini cu unu, care-a murit şi el pe şoseaua spre Bucureşti. «Îţi dăm 300 de lei!» «Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginţi…» ” –  Elisabeta Rizea

Dacă nu aţi prins evenimentul de strângere de fonduri, dar doriţi să contribuiţi la restaurarea acestei case, puteţi să vă  exprimaţi intenția de a sprijini proiectul trimițând un e-mail la adresa alin.muresan@iiccmer.ro, anunțând suma pe care vreţi să o oferiţi, numele întreg și numărul de telefon. 

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.