Închide

Rodion GA ajunge în The Guardian: „superstarul pierdut al României lui Ceaușescu”

ActualitateTop News by Actual de Cluj - apr. 12, 2018 0 539

Un cunoscut – mai nou – artist clujean a ajuns să fie subiectul unui amplu reportaj nicăieri altundeva decât în prestigiosul ziar The Guardian, care spune despre el că e „superstarul pierdut al României lui Ceaușescu”.
A mixat un amestec extraordinar de prog, pop și experimentalism electronic și astfel Rodion GA a fost auzit de milioane de oameni în România Războiului Rece, notează autorul Michael Hann. Lui i s-a destăinuit Rodion, spunând cum a făcut o carieră din nimic.
N-a fost ușor să fii cel mai mare colecționar de discuri din Cluj, spune Rodion Roșca, 65 ani, în interviul cu Hann. Autoritățile țineau registrul, îți căutau prin corespondență, făceau din treaba ta – treaba lor. Mai rău, suspiciunea față de oricine îndrăznea să-și lase părul lung sau să poarte ceva din moda occidentală. „România era o țară de la țară, înțelegi ce spun?”, îl întreabă Roșca pe jurnalist. „Erau o mulțime de țărani ce locuiau în sate, care lucrau la Securitate sau Poliție (Miliție-n.red.). Nu le plăceau studenții și oamenii care aveau părul lung. Erau și foarte supărați pe oamenii din orașe. Le plăcea doar muzica populară. Și erau foarte, foarte supărați oe oamenii care ascultau alt fel de muzică. O mulțime de părinți au făcut greșeala să își tundă copiii când dormeau – o mare traumă pentru tineri. E un fapt. Au făcut marea greșeală de a tăia părul unora. Au fost oameni care s-au sinucis”, spune Roșca, ce spune despre el că e „prima trupă-formată-dintr-un-singur-om din România”. A înregistrat muzică „extraordinară” după cum notează jurnalistul, în anii ’70 și ’80, și a renunțat după 1989, după moartea mamei sale Rozalia. „Rodion GA s-a descurcat în a fi prog, psyhedelia, metal, electronica, de multe ori în aceeași piesă”, notează Hann. „În ciuda faptului că Roșca era cel mai mare colecționar de discuri din Cluj, Rodion GA sună ca și cum a învățat muzica auzind pe cineva descriind-o în a doua limbă a sa, beat. Sună ca nimic altceva: greșit în toate privințele bune”.
Roșca a învățat muzica în copilărie, dar sunetul specific al Rodion GA datorează mai mult experimentelor sale cu aparate electronice, ceea ce a fost un rezultat al necesității: într-o țară unde bunurile de consum erau o raritate, Roșca a trebuit să învețe să improvizeze reparând echipament. „Nu există difzor în lume pe care să nu-l pot repara. Am făcut bobine, conuri din hârtie, piese de schimb”. Roșca s-a înregistrat cu un magnetofon Tesla cu două tambururi, din 1975. „Mulți oameni spun că sunt nebun, și dintr-un om nebun a ieșit o muzică nebună”, spune el în The Guardian. „N-am fost un bun instrumentist, dar pentru mine a fost foarte important să-mi înregistrez ideile. Sunt foarte, foarte egoist și atitudinea asta egoistă m-a făcut să lupt împotriva altor grupuri și să le cuceresc. Era o competiție. Al treilea motiv e că sufăr de grandomanie, și când făceam un cântec frumos eram foarte bucuros, și asta mă făcea să fac alt cântec”.

Câteva dintre piesele sale au fost difuzate în compilații ale casei de discuri de stat Electrecord. Și deși nu erau single-uri, Roșca spune că multe piese i-au ajuns numărul 1 după difuzări la radio. „Mama mea era așa de bucuroasă că băiatul ei a fost în sfârșit recunoscut. Când a aflat că postul de radio îmi transmitea muzica, s-a îmbrăcat frumos, a mers la vecini și le-a spus „azi băiatul meu va cânta la radio! Ascultați la ora 5! E cel mai bun din România!”. Ultimul album al lui Rodion GA e o amintire a mamei sale, după ce a mers la mormântul ei și a aflat că nu mai are piatră de mormânt. „Cimitirul ăsta mi-a furat piatra de mormânt a mamei mele. Îți dai seama ce traumă a fost pentru mine? Am mers la mormântul mamei mele cu flori și am găsit alt nume. Acum trebuie să cumpăr alta”.
În 1971 Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu au cerut ca în România cultura să fie concentrat pe celebrarea valorilor naționale. Ca să se asigure că vor fi acceptați de cenzori, mulți muzicieni din România, Roșca printre ei, foloseau poezie pre-aprobată ca versuri. „N-am avut niciodată probleme cu autoritățile când ne cântam muzica, pentru că n-am folosit niciodată versuri împotriva regimului. De ce? Pentru că mama mea a avut doi copii și i-a pierdut pe amândoi iar eu am fost singurul rămas. Țelul meu n-a fost să-mi pun viața în pericol și să-mi distrug mama. Lupta împotriva regimului nu era posibilă pentru mine”. Cât privește propriile versuri, spune el, funcționa o organizație care supraveghea permisiunea de a cânta cântece. „Trebuia să ne scriem versurile de trei ori ca să fie aprobate”.
Roșca își amintește un concert la un festival în Costinești, unde realitatea de a cânta în fața unei audiențe s-a lovit de cum își imagina el că ar trebui să arate concertele. „Când cântam mă așteptam ca oamenii să strige ca atunci când cântă starurile. Dar nu s-a întâmplat asta. Am fost foarte, foarte, foarte tulburat. Cumva am simțit că a fost un fiasco total. Oamenii aplaudau și le-a plăcut. Dar nu strigau. Am început să transpir și eram foarte agitat. După ce am terminat de cântat chitaristul bass a venit la mine: „Rodi, a fost foarte bine!”, a spus. M-am gândit „Cum poți spune că a fost bine? Oamenii erau nervoși că nu cântăm muzică frumoasă, n-au fost impresionați”. „Nu, Rodi, greșești! Au fost fascinați de această muzică și ascultau. Oamenii nu au auzit niciodată felul ăsta de muzică și ascultau”.”
După moartea mamei sale în 1989 Roșca a fost devastat și a renunțat la muzică. Au fost și alte motive: „nu câștigam destui bani din această activitate. N-a fostfrumos, n-am avut niciun motiv să continuu”. Acum regretă că a renunțat: „a fost una dintre cele mai mari greșeli ale vieții mele. Am renunțat la muzică atunci când eram cel mai bun”. Dar a fost încântat de interesul pe care muzica sa l-a stârnit din 2013.

A avut și câteva concerte de comeback, dar cariera lui Rodion GA pare să fi ajuns la sfârșit chiar când a fost revigorată. „E trist să-ți spun acum că am cancer”, spune el. „Am o tumoare la ficat, dar doctorii nu erau siguri dacă e malignă. Azi am aflat că tumoarea de pe ficatul meu e cancer. Sunt foarte, foarte trist acum”. N-ai cum să răspunzi la asta decât să murmuri niște condoleanțe, notează jurnalistul. Și să reflectezi la ceea ce înseamnă pentru muzică pierderea cuiva care a fost pierdut, găsit și pierdut din nou atât de curând.

Citește și:

Istoria rock-ului clujean: Câteva dintre numele reprezentative ale Clujului

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

  • Tags

    Articole similare