Furt de telefon la Cluj, dosar deschis în 2021 și nerezolvat timp de cinci ani: procurorii vor clasarea, judecătorul refuză să lase parchetul să renunțe la urmărire
Actualitate by Actual de Cluj - iun. 04, 2026 0 7
Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat azi o decizie neobișnuită: a refuzat să confirme renunțarea la urmărirea penală într-un dosar de furt calificat deschis în septembrie 2021, după ce un telefon iPhone XS Max, în valoare de aproximativ 4.500 de lei, a fost furat de la un participant la festivalul Untold.
Judecătorul de cameră preliminară a desființat ordonanța parchetului și a trimis cauza înapoi la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Fapta a avut loc în noaptea de 10 septembrie 2021, în jurul orei 1, în incinta stadionului din Cluj-Napoca unde se desfășura festivalul Untold. Victima a sesizat dispariția telefonului din buzunar și a găsit pe jos doar husa acestuia. A încercat să-l localizeze, dar dispozitivul era deja închis. În aceeași zi a fost deschis dosarul penal, victima a fost audiată și a declarat că deține actele de proveniență ale telefonului.
Timp de aproape cinci ani, dosarul a stat practic în nelucrare. Abia în februarie 2026 procurorii au constatat că nu mai pot recupera înregistrările camerelor de supraveghere din zona festivalului, din cauza timpului scurs. O lună mai târziu, pe 26 martie, parchetul a emis ordonanță de renunțare la urmărirea penală, pe motiv că nu există interes public suficient pentru continuarea procesului, că fapta are un grad redus de pericol social și că eforturile necesare ar fi disproporționate față de gravitatea ei.
Judecătorul a văzut lucrurile altfel și a refuzat să confirme soluția, într-o motivare care critică direct modul în care a fost gestionat dosarul. Instanța a reținut că „activitatea de urmărire penală nu a fost desfășurată cu celeritatea impusă de natura faptei și de particularitățile acesteia”, întrucât un smartphone este „susceptibil de localizare și identificare rapidă” și impunea „efectuarea cu celeritate a unor acte investigative minimale, precum solicitarea datelor de trafic și localizare ale dispozitivului”. Aceste demersuri nu au fost niciodată realizate.
Judecătorul a subliniat că „identificarea telefonului și implicit a utilizatorului său ar fi putut fi realizată cu un simplu demers procedural reprezentat de solicitarea, în timp util, a datelor furnizate de operatorii de comunicații electronice, procedură des utilizată în astfel de cauze și care nu presupunea un efort considerabil din partea organelor de urmărire penală”. Concluzia a fost că „neadministrarea acestor probe se datorează exclusiv unei gestionări deficitare a urmăririi penale, iar nu imposibilității obiective de identificare a autorului”.
”Din analiza parcursului dosarului de urmărire penală, judecătorul reține, în principal, faptul că activitatea de urmărire penală nu a fost desfășurată cu celeritatea impusă de natura faptei și de particularitățile acesteia, în condițiile în care infracțiunea reclamată (sustragerea unui telefon mobil de tip smartphone, susceptibil de localizare și identificare rapidă) impunea efectuarea cu celeritate a unor acte investigative minimale, precum solicitarea datelor de trafic și localizare ale dispozitivului, ulterior solicitării de date în acest sens de la persoana vătămată. Astfel, judecătorul constată că, deși datele necesare erau disponibile încă din primele momente ale procedurii, fiind posibilă formularea unei solicitări de autorizare a măsurii obținerii de date de la furnizorii de comunicații electronice, această măsură nu a mai fost efectuată, iar dosarul a rămas în nelucrare pentru cinci ani, până la momentul constatării faptului că imaginile nu vor putea fi predate, urmat de pronunțarea soluției de renunțare la urmărirea penală”, a motivat instanța.
Instanța a respins și argumentul că prejudiciul ar fi redus. Valoarea de 4.500 de lei „depășește salariul minim net pe economie”, iar bunul sustras este „un obiect de valoare și de uz personal esențial”, ceea ce conferă faptei „un grad de pericol social concret, care nu poate fi neglijat”. Mai mult, judecătorul a avertizat că acceptarea logicii parchetului ar crea „un precedent nedorit, în care omisiunea efectuării unor acte simple de urmărire penală ar conduce la concluzia inexistenței interesului public, ceea ce ar contraveni finalității procesului penal și protecției eficiente a dreptului de proprietate”.
Dosarul revine acum la procuror pentru completarea urmăririi penale. Decizia este definitivă.
