Închide

Reportaj. Printre tinerii „Olimpieni” ai Matematicii

ActualitateReportajTop News by Kristina Reştea - iul. 12, 2018 0 644

 

Tineri olimpici matematicieni din peste 100 de țări descind din autobuze, în fața Casei de Cultură a Studenților. Au venit din vizitele de la Salină și de la cetatea din Alba, unde au fost în excursii de relaxare după cele două zile de concurs în cadrul Olimpiadei Internaționale de Matematică (IMO) ce se desfășoară zilele acestea în Cluj. Vin în valuri. Valuri colorate, vesele şi niţel obosite. Fiecare grup e condus de câte un ghid cu pancarta ce poartă, desenat, drapelul ţării echipei respective. Aici, tinerii au program de seară: o conferință de matematică, susținută de Ciprian Manolescu și Victor Nistor, foști medaliați cu aur la Olimpiada Internațională de Matematică. Mai întâi, li se vorbeşte despre cum matematica are aplicabilitate cam peste tot (de la sistemele de logistică, la stabilirea preţului pentru locul din avion, investiţii şi programare de google translate); apoi Ciprian Manolescu, proaspăt Doctor Honoris Causa al UBB, începe o conferinţă despre teoria nodurilor – Manolescu e triplu medaliat cu aur la olimpiadă şi predă acum (şi cercetează) la UCLA. La un moment dat, tehnologia de Cluj dă greş şi profesorul rămâne fără prezentarea de pe ecran. Aplauze! Copiii aplaudă în sală (cu entuziasm de final de conferință), Manolescu râde şi el, alături de ei, dar îi asigură că nu, prezentarea nu s-a terminat. Copiii matematicieni au umor. Au umor şi sunt obosiţi. În sală, un olimpic luptă cu un cub rubik, pe care îl transformă cu mişcări grăbite, mai încolo un tânăr roşcat stă alături de un alt coleg olimpic, ce poartă pe cap acoperământ din lumea islamică. Prezentarea reîncepe, urmează alte informaţii. În amfiteatru, de undeva, apare o vidră! O vidră de pluş. Unul dintre olimpici o adoptă rapid şi şi-o pune peste fes. În faţă, altcineva a deschis un laptop mic și întrezărim rezultatele celuilalt Mondial, cel de fotbal. Între timp, de pe scenă curg încontinuu informații și teoreme. Iar la final e rândul întrebărilor din public. Și tinerii intervin fără prea multe ezitări. O întrebare, încă una. Încă una. După două zile de concurs, încă una pe drumuri de excursie, sosiţi în oraş la ora 5, la o conferinţă, copiii sunt încă prezenţi aici, de-adevăratelea. Şi sunt alerţi. Au fost atenţi! Părea că, laolaltă, formează un fel de clasă obişnuită (ceva mai mare, desigur) de elevi nerăbdători, obosiţi după o zi de drumuri, care își găsesc ocupații și abia așteaptă să se termine ora. Dar nu… încă o întrebare. Și încă una. Când Manolescu e nevoit să închidă sesiunea, pentru că mai urmează un vorbitor, în sală mai erau cel puţin trei mâini ridicate şi multe întrebări.

Victor Nistor le explică tinerilor ce au de câștigat din participarea la o astfel de competiție, chiar dacă pleacă de aici cu sau fără medalii de aur: prietenii, antrenament în gândire analitică, experienţă unică în viaţă în ceea ce priveşte matematica și un avans considerabil în drumul spre orice ar vrea să facă de aici înainte – fie cercetare, fie muncă în sector privat.

Cam cum e la o competiție cu peste 600 de concurenți:

Sursa foto: IMO 2018

 

Dar ei? Ce zic ei? Pe câțiva dintre concurenți am reușit să îi întâlnim, printre piesele de șah expuse zilele acesta în holul Casei de Cultură a Studenților, după competiție, după o excursie și înainte de o conferință. În aşteptarea rezultatelor concursului, care urmau să se afle joi seara.

 

Sursa foto: IMO 2018

 

Szabi Buzogány e pentru prima oară la IMO, vine din Olanda şi, printre vitrinele cu table de șah, ne dă verdictul: „A fost foarte dificil (concursul, n.red.)”. Cum, de altfel, au mai „gradat” concursul şi alţi participanţi. Speranţe de medalie? “Nu cred, poate o menţiune”, răspunde, realist, adolescentul. Concursul a fost, aşadar, dificil. Dar experienţa? “Stresantă”, vine rapid un răspuns despre care simți că închide în el luni de muncă și ore de presiune. Doar e competiţie internaţională, în care au rămas cei buni dintre cei buni. Miercuri, însă, copiii au apucat să se destindă un pic. „Mi-a plăcut la salină, a fost o experienţă unică”, spune Szabi, care studiază de doi ani, pentru a-şi pregăti prezenţa aici. „Voi continua, voi participa şi anul viitor”, spune el.

Andreas Alberg are 14 ani, e mezinul echipei norvegiene şi dă un verdict similar: concursul „a fost foarte dificil”. „Eu am participat şi anul trecut, ştiam care e nivelul, dar pot să spun că a fost dificil. Eu cred că am devenit mai bun, în ultimul an, cred că a fost mai uşor pentru mine, din acest punct de vedere; dar nu m-am descurcat prea bine în prima zi, aşa că mă aştept ca scorul să fie cam la fel ca anul trecut”, își face Andreas calculul. „Poate ar putea fi o medalie de argint”, estimează tânărul, care în 2017 obținuse o medalie de bronz. „Voi veni şi la anul. O să mă străduiesc pentru rezultate mai bune”, spune Andreas, decis, dar fără emfază. Colega lui de echipă, Anna Lyubarskaja, a participat şi ea anul trecut la competiţie şi ne împărtăşeşte rapid o auto-evaluare tranşantă. „Mă aştept la un scor mai mic la această ediție. Cred că am fost mai puţin pregătită, poate nu m-am pregătit cât ar fi trebuit”, spune Anna. Ce înseamnă să fii „bine pregătit” la acest nivel? De câtă muncă e nevoie? „Depinde de ceea ce vrei să realizezi. Dacă vrei medalie de aur, da, trebuie să studiezi mult. Dar pentru mulţi, acesta e şi un eveniment social”, punctează Erik Mingjun Ha (18 ani). „Cred că prezenţa la un astfel de eveniment ajută şi pentru drumul spre universitate. Întâlneşti oameni care sunt interesaţi de aceleaşi lucruri, care sunt interesaţi de aceleaşi universităţi, întâlneşti absolvenţi”, spune Anna, care tocmai și-a încheiat anii de liceu şi se pregăteşte să îşi continue studiile în Statele Unite. „Cred că voi studia Matematica la universitate. Eu termin anul viitor liceul, aşa că mai am un an să mă decid spre ce merg”, spune Erik. Cât despre oraşul gazdă de olimpiadă: „e un oraş frumos, are o atmosferă bună, faptul că are multe universităţi ajută. Chiar mi-a plăcut”, spune Erik. Se simte că e oraş universitar? „Am aflat că are universităţi, am simţit că are ceva special, poate e efect Placebo, fiindcă aveam deja această informaţie”, zâmbeşte Erik.

 

 

 

Renad Abualjamal face parte din echipa Arabiei Saudite şi se arată încântată să fie aici. „Competiţia a fost minunată”, spune ea, menţionând că se pregăteşte pentru asta de şase ani. „Am mai fost la alte competiţii internaţionale, dar nu la IMO”, precizează tânăra. „Competiţia a fost la nivelul aşteptărilor mele, m-am descurcat foarte bine, zic eu. Am găsit că problemele au fost foarte interesante, iar asta e ceea ce contează. Sper la o medalie”, spune Renad, care în câteva luni începe facultatea. O facultate de top, desigur. Calculatoare şi Inginerie la Stanford, în SUA. Constatăm şi noi, la fel ca organizatorii, de altfel, că nu sunt foarte multe fete în competiție. „E o chestiune destul de obişnuită la olimpiade de matematică să fie aşa, dar nu ştiu de ce. Nu sunt multe fete. La IMO, cam 10% dintre participanţi sunt fete”, spune Renad, care în acest an a venit cu o echipă de încă cinci băieţi. „Anul trecut au fost două fete în echipă”, precizează ea. „Mi-a plăcut foarte mult România. Am mai fost aici, dar nu în Cluj, cu o altă competiţie”, aminteşte tânăra.

 

 

Anis Brikli are 17 ani şi vine din Algeria. Şi pentru el, aceasta e prima participare la IMO. „Am urmărit alte competiţii, am studiat ce subiecte s-au dat anii trecuţi. E greu pentru anumite ţări”, constată Anis. „Nu a fost suficientă pregătire. Pentru unele ţări a fost mai uşor. Dar pentru ţări slabe…” Ce înseamnă o „țară slabă? „Participanţi din alte ţări, din USA, de exemplu, ne spuneau că au început să se pregătească (de olimpiade) de când aveau 9 ani. Noi… de anul trecut. La noi nu se încurajează atât de mult Ştiinţele şi Matematica”, spune Anis, care menţionează că lui matematica i-a plăcut încă de când s-a apucat de studiu. „Olimpiada aceasta te ajută pentru universitate. Dacă vii aici, întâlneşti oameni de peste tot din lume şi primeşti probleme de nivel înalt, nu ca la şcoală. Probleme la cel mai înalt nivel. A fost o experienţă foarte bună”, spune Anis, care face parte dintr-o echipă de patru colegi. Urmează etapa nouă. „Mă gândesc la Universitate, vreau să merg tot pe Matematică, probabil în Franţa sau în Algeria”, spune Anis, care menţionează că „Romania is a good country”, după experienţa IMO Cluj.

 

 

 

Aşteptăm şi echipa României, formată din şase membri.

 

Întrebare pentru un olimpic român, cu ușa deshisă la Oxford: Te-ai întoarce în România?

Antonie Ciocan, elev la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, are 18 ani. Pentru el, IMO e o premieră.„Până acum, am ajuns cel mult la nivel balcanic. În fiecare an am fost la faza naţională. La olimpiade particip de mult, nu știu… și în clasa a 4-a am fost, dar atunci încă nu îmi plăcea. A început să îmi şi placă, cu adevărat, de prin gimnaziu”, spune Antonie. Cea care a contribuit decisiv la acest traseu olimpic a fost o profesoară din București:  Dana Radu. „Nu îmi dădea probleme pe criterii cantitative, ci calitative. Asta contează. La început, m-am întâlnit cu matematica și prin intermediul familiei, care voia să fac bazele cum trebuie, adică să înţeleg lucrurile nu mecanic, ci în esenţă. Apoi, în gimnaziu, a mai fost un pas important, datorită acestei doamne profesoară”, nu uită Antonie să amintească. „Acum, la liceu, în clasele de olimpici ne pregăteau cât de bine posibil – nu se limitează la curricula de școală. De fapt, ceea ce contează cel mai mult în pregătirea pentru olimpiade este să ți selecteze problemele care trebuie, să primești problemele care trebuie. Asta e”, ne explică tânărul olimpic. Pentru el urmează acum pregătirea pentru primul an de facultate. Pentru asta, va lua drumul Angliei, unde va studia Fizică şi Filozofie la Oxford. De altfel, Matematica și Fizica nu sunt străine una de alta. „Multe idei din fizică pot să dea insight-uri în matematică”, adaugă Antonie. „Am vrut să fac ceva serios, m-am antrenat”, completează el. „Mare parte din interesul pentru fizică vine pentru mine din filozofie. Fizica e un fel de filozofie naturală matematizată”, explică Antonie aplecarea spre inedita combinație din profilul de universitate. Cum a ales universitatea tânărul olimpic, cu, probabil, multe opțiuni? „Nu ştiu dacă aveam aşa multe opţiuni, de fapt. Mă gândeam inițial să aplic în Statele Unite, dar universitățile de acolo cer foarte multe eseuri și mi-am dat seama că nu mai am timp să îndeplinesc toate cerinţele acelea. Așa că am aplicat în Anglia și nu îmi pare rău deloc”, menționează Antonie. Lansăm, desigur, și întrebarea de neratat, în contextul „ne pleacă valorile”: te vezi făcând ceva de performanţă aici, în România, cândva? „Chiar mă văd cândva întorcându-mă aici. Mă gândesc că e bine ca înainte de asta să îmi ating potenţialul și în străinătate. Dacă oi avea aşa ceva – potenţial”, spune tânărul participant la o olimpiadă internațională de matematică. „Aș vrea să fac tot ce pot acolo, apoi să mă întorc să ajut şi aici. Ca să fac ceva util aici, ar trebui să pot să fac ceva util aici, dar ca să pot face asta, trebuie mai întâi să adun. Nu ştiu acum exact ce aş putea face util, aş vrea să ajut cu ce pot. Chiar e probabil ca la un moment dat să mă întorc. Mi se pare cumva firesc să îţi doreşti să te întorci, știți cum e asta cu întoarcerea la origini; mi se pare că ţine de datoria fiecăruia (să se gândească la asta). Chiar mi se pare că la momentul actual cerul e ceva mai senin decât, să zicem, acum 10 ani”, crede olimpicul. La un moment dat, în mijlocul discuției, ni se alătură un alt coleg. „El o să ia aur”, ne lămurește Antonie, arătând spre camaradul de olimpiadă. „Probabil”, răspunde Andrei Nicolae. „Probabil”…

P.S. Update: Joi seara aflăm rezultatele oficiale ale concursului: Ioan-Andrei Nicolae chiar a obţinut medalia de aur.

 

Sursa foto: IMO 2018

 

Imagini IMO 2018, ziua 9:

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare