Premieră la Teatrul Național din Cluj-Napoca, ”Audiția”, pe fondul războiului din Ucraina: ”acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator – mai nou, criminal de război -, evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere”
Cultură by Actual de Cluj - apr. 14, 2022 0 121
Premieră la Teatrul Național din Cluj-Napoca, ”Audiția”, pe fondul războiului din Ucraina: ”acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator – mai nou, criminal de război -, evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere”, spune regizorul Ionuț Caras.
Premiera are loc duminică seara la ora 19, cu o a doua reprezentație două zile mai târziu, marți 19 aprilie, la aceeași oră.
Alexandr Galin, pe numele lui rusesc, s-a născut la 10 septembrie 1947 în satul Alekseyevka din regiunea Rostov și și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Kursk, unde se petrece acțiunea piesei ”Audiția”. Este unul dintre cei mai importanți dramaturgi, scenariști, regizori de film și teatru ruși contemporani. Piesa Audiția a fost scrisă în anul 1998 și are la bază un fapt real petrecut în viața autorului, în anii ’90, când era angajat al Teatrului de Păpuși din Kursk. Titlul original al piesei este ”Konkurs” și a avut premiera în anul 2000 la Moscova, iar apoi, în 2002, la Deutsches Theater Berlin, în regia lui Konstanze Lauterbach.
Pentru că decizia de a monta ”Audiția” s-a cristalizat încă de anul trecut, regizorul Ionuț Caras recunoaște că situația nefericită actuală din Ucraina, invadată de Rusia, l-a determinat să citească piesa cu alți ochi. ”Deși discuțiile și decizia de a monta acest text au avut loc acum un an, situația nefericită actuală m-a determinat să citesc piesa cu alți ochi, încercând să înțeleg cum funcționa societatea rusă atunci și care ar fi legătura cu tragedia care se petrece acum. E un arc de cerc al istoriei recente. Dacă acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator (mai nou, criminal de război), evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere, în momentul instalării celui care ar fi trebuit să fie „salvarea“ unei societăți aflate în declin. Unde s-a ajuns – vedem cu toții”, spune el.
Dramaturgul Alexander Galin a intrat în dialog cu echipa artistică a Naționalului clujean, răspunzând unor întrebări ale căror răspunsuri au ajutat în mare măsură la construcția scenică și la înțelegerea poziționării autorului față de ceea ce numește el însuși ”crima” de la nordul și estul granițelor României: „Ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări”, arată el într-un comunicat de presă.
Caras spune că a mai lucrat un text semnat de Alexander Galin, acum mai bine de zece ani. ”Era vorba de piesa Stele în lumina dimineții. Și atunci, și acum, am apreciat construcția echilibrată a textului, umorul său negru dar, mai ales, contactul cu personajele extrem de bine conturate, cu lumi interioare bogate, deloc schematice, și foarte ofertante pentru actori sau actrițe”, a arătat el. ”Cred că acesta a fost și motivul pentru care am ales Audiția: situații clare, o notă tragicomică a textului și personajele vii, umane. Și desigur, a contat și faptul că e vorba de un text pentru actrițe, în principal. Or acesta este un lucru rar. Dramaturgia universală e mai zgârcită cu oferta de personaje preponderent feminine”.
”Alături de Zsófia Gábor (scenografie) și Cristian Luchian (design grafic), am plasat acțiunea, urmând indicațiile autorului, într-un fost cinematograf sovietic din Kursk, undeva la începutul anilor 2000, într-o perioadă de tranziție a societății ruse. Din punct de vedere politic ar fi coincis cu transferul de putere dintre Boris Elțîn și Putin”.
În Audiția intriga are la bază un fapt real.
„Sunt deja cinci ani de când am fost sunat de un prieten care mi-a spus: « Vino imediat la noi în teatru. O să vezi ceva despre care vei scrie cu siguranță o piesă. Este materialul tău! ». Am mers acolo și am văzut japonezi care stăteau în public în legendara, celebra sală a Teatrului Taganka. Închiriaseră teatrul pentru un casting. Sala aceasta însemna enorm pentru noi toți, fiindcă aici fusese judecat regimul totalitar! Pe scenă defilau rusoaice tinere, cetățene ale Rusiei libere, cu speranța de a fi cumpărate. Situația era și ciudată, și tristă, și îngrozitoare. În ultimul rând stăteau candidatele care fuseseră respinse. Văzându-le, mi-a fost clar că ele sunt eroinele mele. Din păcate nu mai erau așa de tinere, nici măcar nu puteau lua parte la casting. Speranța la o viață diferită, necunoscută lor, în care credeau ca într-un vis, le fusese spulberată. Viața trecea pe lângă ele și ele rămâneau în trecut. În acea clipită am văzut piesa de teatru! Rămânea doar s-o aștern pe hârtie.“ (Revista Theater der Zeit, aprilie 2002, Articolul Konkurrenz und Konkurs, interviu de Thomas Irmer, traducere în limba română de Alexandru Cîrneală și Alma Diaconu).
Autorul a fost întrebat de reprezentanții Teatrului Național din Cluj, înainte de premieră, cum se vede acest război de la New York, unde se află acum. Iată răspunsul:
La fel cum văd toți oamenii normali: este o crimă. Adevărata vinovăție a criminalilor va fi determinată de viitor (posteritate). Sper că în curând. Țin minte cum, în copilărie, ne jucam de-a războiul. Trăgeam cu pistoale de jucărie la mică distanță, dar nimeni nu cădea, nimeni nu voia să se considere a fi ucis. Dar vorbim de copii, pe când aici este vorba de oameni de stat. Îi detest pe cei care au început acest război. Aceștia sunt oameni cu o conștiință subdezvoltată, mutilată: declanșând războiul, ei au calculat cu aroganță doar o singură variantă – victoria lor. Deși un om inteligent ia mereu în calcul și varianta înfrângerii. Dar asta, dacă este inteligent.
