Pandemia de coronavirus, începutul unui nou început

Ne aflăm la o răscruce. Nu doar noi ca persoane, ci omenirea însăși. Pandemia de coronavirus va trece până la urmă, nu putem anticipa încă exact ce va lăsa în urmă, dar avem deja semne că pentru societatea în care trăim multe nu vor mai fi la fel ca astăzi. De la impactul asupra economiei globale și coborând până la viața noastră de zi cu zi, acest COVID-19 ne desenează deja viitorul și putem ghici cumva amprenta lui, impactul uriaș pe care-l va avea asupra modului în care consumăm, învățăm, lucrăm, socializăm sau comunicăm. 

Am fost obligați să ieșim din confortul cotidian de până acum. Eșecul și moartea sunt două cuvinte la care am refuzat să ne gândim înainte. Munca, școala, divertismentul, toate sunt rescrise acum. Avem coordonate noi care ne arată că această criză va aduce cu sine schimbări drastice în stilul nostru de viață.

De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial încoace, omenirea nu a mai fost pusă în fața unei alte amenințări suficient de gravă încât să poată să-i modifice radical modul de viață. Sigur, au existat crize politice, au fost și dezastre naturale, proteste răspândite pe tot globul, însă, cumva, viața și-a continuat cursul fără să simțim că am fi pe marginea prăpastiei.

Furtuna a venit, iată, în 2020, o dată cu această pandemie, și epicentrul ei se află acum în Europa. Viața de zi cu zi ne este zdruncinată din temelii. Nu, nu simțim ce au trăit generațiile trecute în timpul războaielor mondiale, dar constatăm că acest coronavirus a pus viața pe stop. S-au pus lacăte pe școli și universități, pe creșe și grădinițe. S-au tras obloanele la restaurante și baruri, la cafenele și la magazine. Gările și aeroporturile sunt pustii. Ne este interzis să mai ieșim pe stradă. Vuietul sirenelor ambulanțelor ce transportă bolnavii la spitale se întrepătrunde acum cu cel al mașinilor de poliție și jandarmerie din care ni se cere imperativ să stăm în case. Panica stă să ne copleșească cu fiecare mort anunțat de către autorități, cu fiecare clipă petrecută altfel decât acum o lună. Experimentăm practic peste noapte un nou mod de viață, radical schimbat.

Se închid afaceri și oamenii rămân fără locuri de muncă, există riscul real al unei prăbușiri economice și geopolitice. La orizont se întrevede o mare criză mondială care ne poate afunda în conflicte militare, într-o lume sărăcită și vlăguită, într-un sistem bazat pe supunere necondiționată față de autoritate, ori la haos. Indiferent de durata pandemiei și severitatea coronavirusului, acestea vor avea un impact de durată asupra societății noastre. Omenirea a ieșit cu bine mereu din aceste momente, cumva a scos-o la capăt, doar că prețul plătit a fost schimbarea. Schimbările pot aduce cu ele beneficii, dar tranziția aduce de regulă durere. După astfel de încercări, oamenii au fost obligați să rescrie tot ce înseamnă trai cotidian, să privească înainte cu alți ochi și deloc în trecut.

Un astfel de moment pare că trăim acum, și regândirea societății în ansamblu, a modului în care ne ducem și ne câștigăm existența, nu este deloc ceva care să ne fie familiar. Nu avem însă altă cale. Tot ce se întâmplă astăzi e menit să producă schimbarea de care aveam nevoie. Sună paradoxal, dar viitorul îl facem acum. E necesar să ne schimbăm valorile, modul în care muncim, e nevoie de idei noi, afacerile se vor derula altfel, vom privi altfel banii, vom face mai multe de acasă, în fața calculatorului.

Spuneam că tranziția spre o cu totul altă cale nu e simplă și că poate aduce suferință. Suntem dispuși și, mai important, suntem în stare să ne punem în discuție scara noastră de valori? Să acceptăm că dincolo de individualismul nostru, de admirația și dragostea exagerată față de propria persoană, de succesul nostru și de fantezia unei vieți fără sfârșit, nu suntem de neatins? Acceptăm că nu punem preț destul pe sănătate, pe un stil de viață sănătos? Majoritatea celor care mor astăzi infectați cu coronavirus suferă și de alte boli. Virusul nu face decât să desăvârșească ignoranța și inconștiența noastră, pentru că suntem uciși, de fapt, de hipertensiune, de diabet și de boli cardiace.

Pandemia prin care trecem nu face decât să ne aducă aminte cât de prețios este să fii în viață, că moartea și nașterea sunt doar o parte din experiența noastră pe pământ. Speranțele, dar și temerile noastre nu vor mai fi aceleași. Viața nu va mai fi aceiași. Poate că de acum, vom da mai mare importanță sănătății, gesturilor ce le consideram nesemnificative înainte. Poate vom ajunge să credem că banii și puterea nu sunt la fel de importante așa cum credeam. Boala nu ia cu ea mai mulți săraci decât bogați, și nici invers, în fața ei suntem cu toții egali. Speranța vine din faptul că în istoria umanității amenințările globale au spulberat discrepanțele între bogați și săraci, au împins oamenii la solidaritate și la nevoia de a coopera. Există o expresie care se aplică surprinzător de multe ori, anume că în tot răul este un bine. Ei, atunci vreau să cred că dacă acest rău este virusul, binele va fi în cele din urmă reprezentat de o lume mai unită.

De fapt, ceva bun deja se întâmplă. Acum se întâmplă ceva nou. Nu poate fi acesta începutul sfârșitului, ci începutul unui nou început? Un lucru este sigur: după Covid-19, lumea nu va mai fi niciodată aceeași.

 de Camelia Lung, manager IC Consulting Cluj

Acest text are caracter de ADVERTORIAL

Nici un comentariu

Actual de Cluj