Obiectiv UBB: cum supraveghea Securitatea comunistă universitățile din Cluj / La 10.000 studenți în oraș avea 186 informatori, 2 din 100 / Din 86 ani de studii erau ”încadrați informativ” 81 / Zeci de informatori recrutați într-un an

ActualitateEducaţieIstorie by Mihai Prodan - mart. 30, 2026 0 56

Documentele desecretizate de CNSAS și reunite în dosarul de obiectiv nr. 13365 reconstituie o imagine tulburătoare: timp de peste patru decenii, universitatea din Cluj a fost una dintre instituțiile cele mai atent supravegheate din România comunistă. Profesori, studenți, vizitatori străini, scrisori private și chiar melodii solicitate la radio — nimic nu scăpa privirilor Securității.

Totul pornește cu un document marcat „Strict Secret”, datat 3 februarie 1954, semnat de ofițeri ai Ministerului Afacerilor Interne din Regiunea Cluj. Hotărârea privea reînregistrarea dosarului de obiectiv asupra „Universității Bolyai” — instituție fondată prin decret ministerial pe 29 mai 1945, ca expresie, se spunea în document, a politicii naționale a Partidului. Universitatea fusese precedată de fosta Universitate „Francisc Iosif”, înființată în 1872, descrisă în termeni acuzatori drept „focar de naționalism” în care se propaga o mentalitate „șovină, naționalistă, burgheză” și unde studenții maghiari erau îndemnați, chipurile, la „persecutarea studenților Români și Evrei”.

Motivul reînregistrării din 1954 era practic: în rândurile corpului didactic și ale studenților mai rămăseseră, în viziunea Securității, „foarte multe elemente suspecte” — foști fii de burghezi, de chiaburi, persoane cu legături cu „fostul ministru Iacob Alexandru” sau cu o „atitudine servilă față de biserica catolică.”

În martie 1960, un nou document — tot „Strict Secret” — consemnează o altă decizie importantă: unificarea dosarelor de obiectiv ale celor două universități clujene, „Babeș” și „Bolyai”, în urma comasării lor administrative petrecute în martie 1959. Motivul invocat era eficiența „muncii informativ-operative.” Dosarul unic reunea astfel supravegherea a ceea ce devenise Universitatea Babeș-Bolyai.

Un document din același an preciza că, în urma activității informative, fuseseră identificate în cadrul celor două universități „un număr global de 400 elemente suspecte” — foști membri în organizații legionare, fii de proprietari și industriași, considerați cu toții potențiale riscuri pentru regim.

Extinderea supravegherii dincolo de oameni, spre infrastructura academică, este ilustrată de un document din ianuarie 1966: Securitatea decide deschiderea unui dosar de obiectiv separat pentru Laboratorul de Corp Solid și Rezonanță al Universității, dotat cu aparatură importată din Japonia și RFG și care funcționa „pe bază radioactivă”. Motivul era că aparatura „suscită interesul unor persoane atât din țară cât și din străinătate.” Un fizician maghiar din Debrețin, aflat în URSS, s-ar fi interesat, printr-o rudă de la Cluj, de „caracterul lucrărilor secrete” din laborator.

Printre cei 3.460 de studenți străini aflați în Centrul Universitar Cluj în 1981, Securitatea identificase 34 cu „diverse suspiciuni că ar aparține serviciilor de spionaj sau organelor de poliție occidentale.” Unul dintre cazuri este consemnat explicit: un student sudanez cu numele de cod „BARBU” era suspectat că este agent american — deși era cetățean al unui stat african.

Situația operativă din iulie 1981 oferă date concrete despre amploarea supravegherii: Serviciul III dispunea de o rețea informativă totală de 609 surse, cu o medie de 30 pe fiecare ofițer, și 130 de case de întâlniri folosite pentru contactarea acestora. În 1980 fuseseră recrutate 102 surse noi, iar în 1981 încă 75. Chiar și 5 cetățeni străini fuseseră recrutați ca informatori. Aceste cifre, consemnate în documente interne, arată dimensiunea reală a aparatului de supraveghere la nivel județean.

1985: 186 de informatori în campusul clujean
Amploarea mecanismului represiv devine vizibilă în detaliu într-un raport din februarie 1985, trimis de Inspectoratul Județean Cluj către Direcția I a Departamentului Securității Statului din București. Documentul descria situația „informativ-operativă” din rândul studenților români de la Centrul Universitar Cluj-Napoca. La acea dată, rețeaua informativă era compusă din 186 de informatori, 49 de colaboratori, 12 rezidenți, 51 de gazde pentru case de întâlniri și 48 de surse PCR. Centrul universitar cuprindea șase instituții de învățământ superior, cu 19 facultăți și peste 10.600 de studenți.

Raportul detalia cazuri concrete: un student de la Medicină suspectat că ascultă „Europa Liberă” și dorea schimbarea formei de guvernământ; o studentă care „a pus în circulație idei calomniatoare la adresa orânduirii socialiste” și dorea să emigreze în SUA; un student de la Biologie-Geografie care „a susținut că adevăratele libertăți ar fi în Occident.” Raportul menționa și două „anturaje” destrămate prin „măsuri preventive” — unul numit „Pictorii”, format din studenți maghiari de la Arte Plastice, și altul numit „Zootehnistii”, studenți maghiari de la Agronomie, acuzați de „manifestări naționalist-iredentiste maghiare”.

În decembrie 1986, o scrisoare interceptată, trimisă de o studentă din Cluj-Napoca tatălui ei, ajungea în dosarele Securității. Scrisă „într-o manieră umoristică și ironică” după cum adnotează cercetătorii de la CNSAS, ea nu conținea nimic subversiv în sens propriu — era, cum notează documentul de prezentare, o reflectare a „principalelor deziderate ale românilor la mijlocul anilor ’80”: creșterea veniturilor, aprovizionarea magazinelor cu alimente, libertatea de circulație.

Ambasadorul Canadei, Saul Grey, care a vizitat Universitatea Babeș-Bolyai în martie 1988, a făcut obiectul unui raport detaliat trimis Direcției I din București. Securitatea consemna meticulos întrebările pe care acesta le pusese rectorului — câți studenți maghiari sunt în universitate (răspuns: 1.183, adică 20,4%), în ce limbi se predă, câți studenți străini sunt înscriși. Vizita la Muzeul Etnografic al Transilvaniei era și ea notată, cu observația că diplomaticul canadian și-a manifestat „interesul de a cunoaște elementele de diferențiere între arta populară românească și cea maghiară”.

Un grup de 30 de studenți și profesori din Germania Federală, veniți la o vizită de documentare la Facultatea de Istorie-Filozofie în aprilie 1988, era la rândul lui monitorizat. Raportul Securității consemna că o emigrantă româno-germană din grup „a făcut afirmații necorespunzătoare la adresa RSR”, sugerând că în România nu ar fi garantate libertățile de opinie și religioase. Remarcăm modul în care Securitatea a avut acces la aceste evenimente – cum altfel decât printr-un turnător, nume de cod ”Murad”, care avea ca atribuții nu doar colportarea către Securitate a ce se întâmpla în grup, ci și ”permanent influențare pozitivă”.

Un document olograf strict secret din februarie 1988 detalia lista ”locurilor vulnerabile din universitate care trebuie periodic controlate”. Între acestea sala calculatorului de la Centrul de Calcul Electronic al universității, inclus în categoria locurilor cu regim strict secret de impotranță deosebită. Aici lucrau patru operatori în două schimburi, nominalizați, dar aveau acces și alte persoane, de asemenea nominalizate. Lista includea ierbarul cu colecții de plante al Grădinii Botanice, atelierele de multiplicare sau biroul de documente secrete al universității de la etajul II al Casei Universitarilor.

Seria se încheie cu un document din 4 decembrie 1989 — cu mai puțin de trei săptămâni înainte de căderea regimului. Securitatea Municipiului București solicita Inspectoratului Cluj investigații în legătură cu un poem trimis de poetul Florin Iaru la revista studențească „Echinox”, respins de redacție „datorită conținutului său interpretabil.” Poetul, se preciza, „face obiectul atenției noastre fiind semnalat cu preocupări și atitudini necorespunzătoare”.

Era una dintre ultimele acțiuni de supraveghere a vieții culturale universitare clujene ale unui aparat care, în câteva zile, urma să se prăbușească împreună cu regimul care îl crease.

Citește și:

Turnătorii de la Filologie: cum supraveghea Securitatea intelectualii clujeni

”Starea de spirit” a clujenilor în timpul regimului comunist: ce spun notele strict secrete ale Securității despre cozile la pâine și lipsa de alimente / ”Fără carne poți trăi, dar fără pâine nu”

EXCLUSIV Raport strict secret al Securității: cum se pregătea Securitatea de terorism la Cluj în urmă cu 50 de ani / Notă informativă CNSAS: 8 persoane în supraveghere informativă generală, 7 case conspirative / Cum verifica Securitatea studenții străini

„Europa Liberă” în căminul studențesc: cum destrăma Securitatea din Cluj grupurile de tineri care ascultau postul interzis de radio / „Anturajele” ca problemă de stat / Cum voia Securitatea să recruteze 128 de turnători într-un an, în școlile din Cluj

---

Într-un dosar separat, Securitatea din Cluj acuza că toți cei cinci lectori străini de la UBB erau agenți secreți străini, câte un agent din SUA, Franța, Germania de Vest, Italia și … Finlanda. ”La ora actuală se duce o luptă sustinută, deoarece americanii au pierdut un post de lector şi doresc să înfiinteze un lectorat de Istorie. Pe de altă parte, englezii insistă deosebit pentru a avea lectorul propriu la Universitatea din Cluj-Napoca”.

Raportul Serviciului III (Contraspionaj) din iulie 1981 consemnează că toți cei cinci lectori străini de la Universitatea Babeș-Bolyai — din SUA, Franța, RFG, Italia și Finlanda — erau considerați agenți ai serviciilor de informații occidentale. Documentul îi acuză că „culeg informații, studiază cadrele și informează ambasada” și că „împing cadrele și studenții către ambasade și biblioteci”. Erau tratați nu ca profesori, ci ca operativi ai unor puteri străine — fără nicio dovadă individualizată consemnată în document.

Nici un comentariu