O raritate, cel mai bine vândut artist român al momentului Adrian Ghenie, școlit la Cluj, a acceptat să fie intervievat înaintea unei expoziții importante în Londra. Cum i-a influențat cariera un moment din cursurile de la Cluj

O raritate, cel mai bine vândut artist român al momentului Adrian Ghenie, școlit la Cluj, a acceptat să fie intervievat înaintea unei expoziții importante în Londra.

Ghenie, care își vinde acum lucrările cu milioane de euro la licitații din toată lumea, a detaliat în interviu modul în care a fost format ca artist la Cluj, ca parte a cunoscutei ”școli de la Cluj”. Sunt extrem de rare interviurile cu acesta.

Banii în primul rând, în al doilea rând arta. Așa merg de obicei conversațiile despre Adrian Ghenie.

În industria de artă, pictorul român este o celebritate. Colecționarii au vociferat despre compozițiile sale semi-abstracte de când el a pătruns pe scena internațională în urmă cu aproximativ un deceniu. Astăzi, accesul primar la munca lui Ghenie este mai strâns decât oricând, iar speculatorii au o fiesta. În prima jumătate a acestui an, vânzările sale totale la licitație au ajuns la 39,3 milioane de dolari, potrivit Artnet Analytics. În mai, recordul său a fost distrus de două ori în succesiune rapidă, când un tablou s-a vândut cu 9,3 milioane de dolari la Sotheby’s New York și apoi, șapte zile mai târziu, un altul a scăzut cu 10,3 milioane de dolari la Christie’s Hong Kong.

În afara lumii artei, puțini oameni știu cine este. Și există un motiv pentru aceasta. În timp ce majoritatea artiștilor ar fi norocoși să atingă nivelul său de succes comercial la sfârșitul carierei, cu mai multe expoziții muzeale și cărți în numele lor, Ghenie are doar 45 de ani, e în dezvoltare ca pictor și nu a organizat încă o expoziție personală la o instituție importantă din SUA sau Marea Britanie.

Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare. Tatăl său era un dentist care lucra cu mama sa, un tehnician dentar. Ghenie a descris o atmosferă ascetică acasă, parfumată cu antiseptice. Era fascinat de biblioteca părinților săi, plină cu volume despre medicină, ale căror imagini grafice ar fi putut planta o sămânță timpurie pentru estetica sa, despre care se spune că ar fi ”Bacon-escă”, o referință la Francis Bacon, maestrul chipurilor chinuite. O carte iese în evidență: un tom antic conținând fotografii alb-negru cu experimente de reconstrucție chirurgicală pe soldați după primul război mondial. ”Era oribil”, spune Ghenie. ”Arăta ca Frankenstein. Arăta ca un Bacon”.

Alte experiențe i-au influențat înclinația pentru grotesc, de asemenea. Un profesor de la universitatea din Cluj, unul în mod special dedicat, și-a dus studenții la o morgă mizerabilă pentru a-i învăța despre plasarea mușchilor în corpul uman. Ghenie și-a amintit că a urmărit disecția unui cadavru și a privit cu o fascinație morbidă și dezgust la un raft de capete fără trup.

Ghenie a terminat școala de artă la începutul anilor 2000. În România post-sovietică, pre-Uniunea Europeană, infrastructura artistică era limitată. „Dacă un artist a vrut să expună, și-a făcut propriul spațiu”, a spus Ghenie. Făcând echipă cu un tânăr artist, Mihai Pop, a deschis spațiul de proiect Galeria Plan B în 2005, în Cluj-Napoca. Ce s-a întâmplat mai departe, a spus Pop, a fost o serie de accidente norocoase.

În anii 1990, comunitatea artistică occidentală începuse să demonteze noțiunile învechite despre „Orientul sălbatic” și să exploateze Europa centrală pentru următoarele tendințe artistice, migrând spre est prin Budapesta și aterizand pe un filon bogat în România. La scurt timp după deschiderea galeriei, Ghenie și Pop au fost invitați să prezinte la târgul contemporan de la Viena. „Am spus, de ce nu?” a rememorat Pop. „Să vedem cum funcționează pe piața de artă.” Lucrările lui Ghenie, cu prețuri cuprinse între 400 și 500 de euro, au fost un mare succes.

După Viena, totul a început să decoleze. Colecționarii care vizitau din New York au fost atât de entuziasmați încât, în mai puțin de un an, Plan B a fost invitată să participe la Armory Show – din punct de vedere tehnic contrar regulilor la acea vreme pentru un spațiu atât de tânăr, după cum a remarcat Pop. După o altă întâlnire fortuită la Bienala de la Praga, criticul de artă britanic Jane Neal l-a invitat pe Ghenie și cercul său să prezinte la Zurich. Expoziția sa din 2006 ”Cluj Connection” a identificat școala clujeană ca o mișcare de artă de bună-credință, caracterizată printr-o etică serioasă a muncii, subiecte sumbre și un strop de umor sec. Au fost menționate în New York Times . ”Vântul a fost fantastic pentru noi cumva”, a spus Pop.

După un an de funcționare împreună a galeriei, au ajuns la o răscruce de drumuri. Ghenie a simțit că nu este potrivit pentru afacere. ”Nu mi-a plăcut să interacționez cu alți artiști. Mi-am dat seama că îmi place să mă uit la creația lor, dar nu am răbdare pentru ei ca oameni”, a spus el. A decis să se întoarcă în studio. Pop a decis să devină galerist cu normă întreagă. România așteptase de mult să fie văzută, iar cineva trebuia să mențină acest moment.

Curând după aceea, un dealer interesat, Juerg Judin, i-a invitat pe mulți să plece la Berlin, oferindu-i lui Ghenie o garsonieră și închiriere ieftină la o galerie Plan B. Așa că au plecat.

Aici interviul integral, în engleză

Nici un comentariu

Actual de Cluj