O importantă pictură de tinerețe de Adrian Ghenie în licitație peste câteva zile, costă zeci de mii de euro

Două lucrări din tinerețe ale probabil celui mai în vogă artist român al momentului, Adrian Ghenie, se vând la licitație peste câteva zile pentru zeci de mii de euro.

Sunt două lucrări – un autoportret și un studiu pentru o lucrare ulteiroară. Pictura, ”Untitled”, înțeleasă în cheia autoportretului, așadar o compoziție a fațetelor eului, a fost realizată în 2007, la șase ani după ce pictorul originar din Baia Mare a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj și la doi ani după ce, alături de colegul său Mihai Pop, a fondat Galeria Plan B din același oraș. Prețul estimat de pornire a licitației – între 25.000 și 45.000 de euro.

Iată cum descrie casa de licitații lucrarea:

Dihotomia convențional-neconvențional, fragmentarea și reorganizarea subiectului în funcție de modul în care pictorul aplică vopseaua vor începe, îndeosebi după anii 2000, să devină o marcă stilistică distinctă în creația lui Adrian Ghenie. Hazardul și deciziile arbitrare, tensiunea formatoare dar și abordarea antagonică, pe alocuri, vor surveni în urma unui declic novator. Anul 2007 ne introduce în perioada monocromă a artistului, o perioadă în care experimentele tehnice câștigau vizibil teren în detrimentul celor cromatice. Întreg procesul de creație va deveni unul provocator, Ghenie utilizând adesea obiecte așa-zis ”neconvenționale”: de la pensule destinate zugravilor, la prosoape ori alte asemenea piese rudimentare, ușor de procurat. Recurge de cele mai multe ori la utilizarea unor tertipuri menite să potențeze înțelesul semnelor sale plastice, iar uneori împrumută chiar principii suprarealiste. Între orânduirea premeditată și desfășurarea liberă a planurilor, artistul își acordă răgaz să ”se joace” cu figura umană și prezintă un interes vădit pentru deconstrucție. Personajele sale vor fi adesea înconjurate de un spațiu plastic desfășurat în tușe largi, care comprimă compozițional prim-planul și îi intensifică valoarea stilistică. Printre sursele inspirației sale se remarcă, pe de o parte, mari maeștrii ai picturii, precum Rembrandt, Titian, Pissaro sau Renoir. Însă Ghenie invocă, de asemenea, existența unor asemănări cu Egon Schiele. Ambii își vor concentra atenția asupra propriului chip ca pretext pentru a explora misterul și provocările pe care le ridică reprezentarea grafică a trupului. De multe ori, artistul afirmă că se inspiră din propria sa persoană (nu mai caută un model altundeva), ci va fi el însuși sursa primordială pentru figura umană, chiar dacă rezultatul final nu prezintă similitudini absolute personalității sale. Intervine așadar motivul recurent al siluetei umane, întoarcerea și reîntoarcerea asupra acesteia și totodată interesul pentru a deforma, distorsiona și transforma personajul. Pe de altă parte, perspectiva cinematică (introdusă în genere prin lumini și textură) pe care o demonstrează multe dintre operele sale vădesc pasiunea artistului pentru lumea filmului. Remarcăm, așadar, o altă componentă importantă, formatoare, pe care Ghenie o alătură instinctiv operei sale. De la Lynch la Hitchcock, de la tensiune și dramă, geniul cinematic se relevă în proiectarea iluziei, după cum observă artistul. Acesta identifică, de asemenea, emergența artistică în inovațiile tehnice, care se transpun inevitabil și în limbajul său creator. Energia vitală se intensifică cu precădere în timpul execuției efective a lucrării, în vreme ce studiului premergător îi este dedicată o mai largă perioadă de introspecție.

Opera de față, înțeleasă tot în cheia autoportretului, readuce în discuție aspectul filmic al genezei operei, făcând trimiteri evidente la pietre de hotar ale istoriei cinematografiei. Remarcăm aceeași paletă monocromă, corespunzătoare acestui interval; paletă pe care o întâlnim și în lucrări ca ”Shadow of a Daydream”, ”The World is Falling Apart”, ”A Farewell to the Western World”, sau ”The Nightmare”. Idiomul care domină întreaga creație pornește de la deconstrucție. Punctul focal, sugestiv ca limbaj plastic, mizează mai degrabă pe funcția afectivă pe care o transmite privitorului; în timp ce zonele de lumină tind să accentueze starea lăuntrică a personajelor. Opera de față ar putea fi privită și drept o punere în discuție a problematicii identității masculine, reprezentată între preconcepții și realitate și devenind, astfel, un pretext pentru o deconstruire a prejudecăților.

În același eveniment se regăsește și o altă lucrare semnată Adrian Ghenie, ”Study for the Devil (3)”. Este vorba despre studiul pentru/după o lucrare realizată de artist în 2010. „The Devil” este una dintre obsesiile din pictura sa, care a luat, de-a lungul timpului, întrupări diverse – de la dezastre ale naturii, la personalități politice. Varianta în ulei a operei a făcut parte din expoziția personală a artistului, de la Stedelijk Museum voor Actuele Kunst din Ghent (Belgia), în 2010. În acest caz estimarea e între 1.000 și 1.800 de euro. Iată descrierea lucrării:

Lucrarea de față reprezintă un studiu pentru opera în ulei ”The Devil 3”, o operă de dimensiuni considerabile (200 x 240 cm), realizată de Adrian Ghenie în 2010. Regăsim aceleași suprapuneri de elemente, dar și o reconfigurare a realității obiective printr-un cumul de idei care se succed rapid. Artistul întreprinde aici un dicteu automat ce ia forma unui colaj și îi permite autorului să exploreze un univers de altfel intangibil. ”The Devil” va fi una dintre obsesiile din pictura sa, obsesie ce ia forme diverse, de la dezastre ale naturii, la personalități politice. Perechi omogene, antagonice ori chiar oximoronice, precum natura și dezastrul natural, sau ființa umană și apariția zoomorfă, creează cadrul ideal pentru transpunerea dihotomiei dintre creație și nimicire. Regăsim așadar un context distructiv și o destructurare a lumii, o repoziționare a omului în raport cu acest demers. Cromatica suscită atât ideea de desfătare, cât și pe cea de pericol. Culorile așternute, la o primă vedere, haotic, capătă însă sens odată ce privitorul descifrează tainele codului propus de artist. Adrian Ghenie realizează mai degrabă o artă a simțurilor, în care norul atomic și civilizația contemporană devin simboluri ale autodistrugerii.

Varianta în ulei a operei a făcut parte din expoziția personală a artistului de la Stedelijk Museum voor Actuele Kunst din Ghent, Belgia, în 2010. Cu ocazia expoziției, muzeul a publicat și studiul dedicat acestei lucrări, ale cărui exemplare au ajuns, după cum putem vedea, în mai multe colecții particulare. Plasată la granița dintre abstract și figurativ, lucrarea reprezintă o reinterpretare subiectivă a istoriei. Artistul abordează adesea teme profunde, care aduc în pim-plan puterea, abuzul sau migrația; iar traiul în Europa de Est a anilor ’80-’90 devine un prilej ideal pentru a transforma istoria subiectivă și obiectivă în motive artistice.

Licitația e programată pentru 20 februarie la casa de licitații Artmark.

Nici un comentariu

Actual de Cluj