Închide

O femeie a încercat să obțină un ordin de protecție împotriva soțului cu care e în proces de divorț pentru a-l obliga să părăsească domiciliul conjugal în contextul în care, în divorț, casa ar reveni soției; instanța, însă, a respins cererea

ActualitateTop News by Actual de Cluj - dec. 16, 2022 0 204

O femeie a încercat să obțină un ordin de protecție împotriva soțului cu care e în proces de divorț pentru a-l obliga să părăsească domiciliul conjugal în contextul în care, în divorț, casa ar reveni soției; instanța, însă, a respins cererea.

Se întâmplă în Huedin, unde o femeie a cerut emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului cu care se află în proces de divorț; în instanță însă femeia nu a putut dovedi că se află în pericol iar judecătorul susține că cererea a fost făcută pentru a-l obliga pe soț să părăsească locuința. Este, susține instanța, ”evident faptul că reclamanta urmărește evacuarea pârâtului, anterior soluționării litigiului de partaj, pentru a intra în posesia imobilului”.

”Trebuie reţinut faptul că ordinul de protecţie este un instrument aflat la dispoziţia unei persoane care dovedeşte că se află într-o stare de pericol real, iminent și actual, de natură să determine luarea de urgenţă a unor măsuri pentru protecţia integrităţii sale fizice şi psihice. Pentru a se justifica emiterea ordinului, actele ilicite imputate pârâtului trebuie să prezinte o gravitate sporită, neputând fi avute în vedere simplele stări conflictuale generate de atitudinea ambelor părţi, la fel cum se întâmplă în situația de faţă, conflictul dintre reclamantă și pârât fiind generat de dosarul de divorț aflat pe rolul instanței, fiind de altfel evident faptul că reclamanta urmărește evacuarea pârâtului, anterior soluționării litigiului de partaj, pentru a intra în posesia imobilului”, se arată în decizia instanței.

În condiţiile în care nu s-a dovedit necesară înlăturarea unei stări de pericol, instanţa a apreciat că nu se impune instituirea unor măsuri restrictive faţă de soț, mai ales că în acest caz consecințele emiterii ordinului de protecție ar fi grave. ”A dispune evacuarea pârâtului din imobilul în care locuiește, reintegrarea mamei și a minorului în locuință, respectiv obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de reclamantă și minor, ar echivala cu admiterea cererii de emitere a ordinului de protecţie şi, implicit, ar duce la calificarea pârâtului ca fiind agresor, persoană vinovată de exercitarea unor violenţe grave, înregistrată ca atare în baza de date a D.E.P.A.B.D. (Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date-n.red.), conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, fapt nepermis în contextul în care nu s-a dovedit existența unei stări de pericol reale, iminente și actuale”.

În cererea privind emiterea ordinului de protecţie reclamanta a cerut evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 de metri faţă de victimă şi faţă de mama reclamantei, respectiv fiul comun, precum şi faţă de locuința părţilor. În motivare, reclamanta a arătat că încă din luna septembrie a anului curent 2022 pârâtul a început să devină violent verbal şi fizic faţă de soţia sa, reclamanta, iar acesta de frică s-a refugiat la părinţii acesteia acasă. După acest eveniment, la câteva zile la insistenţa pârâtului reclamanta împreună cu fiul minor a revenit la locuinţa comună dar pârâtul nu şi-a îndreptat comportamentul ci a început să devină din nou violent fizic şi psihic faţă de victimă pe fondul consumului de alcool, reclamanta părăsind din nou domiciliul conjugal fără a i se permite să îşi ia bunurile personale de strictă necesitate. În toată această perioadă, situaţia dintre părţi a fost foarte tensionată, iar pârâtul a ameninţat victima de foarte multe ori telefonic şi ori de câte ori se întâlneau.
Reclamanta a învederat că în ultima vreme pârâtul a amenințat cu incendierea locuinței, astfel că a formulat o plângere penală pentru infracţiunea de ameninţare cu incendierea bunurilor. Reclamanta a precizat că, pe fondul consumului de alcool pârâtul devine violent fizic şi verbal, iar când nu consumă alcool pârâtul este violent psihic cu victima şi fiul acestora, limitându-le accesul la hrană şi curăţenie, interzicându-i reclamantei să consume alimentele cumpărate de pârât, interzicându-i reclamantei să gătească pentru fiul comun din alimemtele aşa zise achiziţionate din salariu. De cealaltă parte instanța a reținut că singura amenințare pe care pârâtul i-a adus-o reclamantei este aceea din înregistrarea video, de unde rezultă că pârâtul este nemulțumit de sulta (sumã de bani reprezentând diferenta de valoare dintre douã lucruri care se schimbã între ele ori dintre valoarea părții ce i se cuvine unei persoane într-o moștenire și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțelii-n.red.) pe care ar urma să o primească în urma partajului, context în care a afirmat că mai bine să ardă casa. Pârâtul a precizat că a auzit că reclamanta vrea să-l scoată din locuință şi să nu-i dea nimic, precizând că el a muncit. Prin urmare, s-a supărat, a purtat discuții, dar nu a adus injurii și nu a amenințat-o pe reclamantă, chiar dacă reclamanta i-a adus injurii la telefon. În acest context, a afirmat că ”decât să-l scoată din casă, mai bine dă foc la casă”.

Instanța Judecătoriei Huedin a respins cererea în urmă cu câteva zile, în 7 decembrie.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare