Moment istoric pentru cercetarea arheologică din România: a fost depus dosarul de nominalizare a Limesului Dacic pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, de către cercetătorii clujeni

Moment istoric pentru cercetarea arheologică din România: a fost depus dosarul de nominalizare a Limesului Dacic pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, de către cercetătorii clujeni.

Dosarul a fost depus în urmă cu câteva zile, în 31 iaunarie. Mai exact e vorba de dosarul de nominalizare a Frontierelor Imperiului Roman, mai precis ale Daciei, la UNESCO în Paris. E încununarea unor eforturi ale specialiștilor de 130 de ani încoace, în special în contextul în care un program național început în urmă cu opt ani a inclus majoritatea siturilor arheologice din Dacia. ”Acest rezultat este, de fapt, abia începutul”, arată Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. ”Toți specialiștii din Europa aveau îndoieli până acum câțiva ani că România va reuși să propună Frontierele Imperiului Roman = Frontiers of the Roman Empire (FRE) din Dacia pe listele Patrimoniului Mondial”, arată directorul MNIT Felix Marcu. ”Din mai multe motive, toate obiective, legate în special de dimensiunile și complexitatea siturilor care compun aceste granițe”.

Siturile romane din județul Cluj care aparțin sistemului graniței de nord a Daciei romane, compusă din turnuri, fortificații sau baraje artificiale şi a căror valorificare și punere în valoare se are în vedere, sunt cele de la Turda, Gilău, Bologa (comuna Poieni), Hodișu (comuna Poieni), Negreni, Chiuiești, Gherla şi Cășeiu.

Limesul dunăren a fost inclus, în schimb, într-un proiect – Danube Limes Brand – care a inițiat documentarea siturilor în vederea înscrierii pe listele UNESCO, dar, dosarul pentru segmentul de est, deci și România, a rămas, încă, în curs de elaborare.

Evenimentul de depunere a dosarului de nominalizare la Paris a avut loc cu participarea reprezentantului Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, Simona-Mirela Miculescu, și a coordonatorilor acestui dosar: Irina Iamandescu – director adjunct al Institutului Național al Patrimoniului și punct focal național al României pentru Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, Felix Marcu – manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și președinte al Comisiei Naționale Limes, precum și Barry Gamble, expert și consultant internațional în patrimoniu cultural.

Din cei peste 7.000 km ai frontierelor romane din jurul Mediteranei, Dacia va contribui cu aproximativ 1.500 de km de frontiere compuse din situri arheologice: fortificații, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri.

Programul Național Limes a fost inițiat în 2014 de Ministrul Culturii de atunci, clujeanca Csilla Hegedüs. ”Dacă cele 285 de situri propuse acum vor fi incluse pe listele UNESCO, nu vor mai fi doar bunurile noastre culturale, ci ale întregii umanități, pentru a le lăsa moștenire generațiilor următoare, aceasta fiind deviza Patrimoniului Universal”, mai spune Marcu.

Documentația pentru acest dosar a fost elaborată de reprezentanții Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, coordonați de Felix Marcu și Monica Gui, și de cei ai Institutului Național al Patrimoniului, coordonați de Irina Iamandescu și Raluca Grama. Dosarul cuprinde cinci volume, în total trei mii de pagini. MNIT a avut în responsabilitate majoritatea covârșitoare a siturilor – fișele anexe la 231 de situri din totalul de 285, în 123 de comune din 16 județe. Acestora li se adaugă cele care compun granița de vest a Daciei și a celor ce formează cel mai complex sector, de nord și de nord-vest. În plus, reprezentanții MNIT au elaborat și coordonat dosarul propriu-zis, în special primele capitole.

Dosarul va face obiectul unei evaluări tehnice a Consiliului Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS), principalul organ de evaluare al UNESCO pentru obiectivele culturale propuse spre înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial, o decizie privind înscrierea urmând a fi luată în cadrul sesiunii Comitetului Patrimoniului Mondial de anul viitor.

De ce e important Limesul dacic pentru patrimoniul mondial, conform MNIT:

Limesul Dacic este unul dintre cele mai lungi sectoare de graniță terestră ale unei provincii din Imperiul roman, întinzându-se pe mai mult de 1500 km. Existența Limesului Dacic oferă o viziune cu totul diferită asupra sistemului Limesului Dunărean, care a fost înlocuit parțial timp de mai bine de un secol și jumătate de Limesul Dacic.

Ingineria și construcția Limesului ilustrează capacitatea tehnologică și organizatorică a Imperiului Roman și reflectă modul în care resursele au fost desfășurate de armata romană. Limesul Dacic prezintă un caracter și o compoziție unice în comparație cu alte componente ale FRE, ilustrând răspunsuri creative la provocările distinctive ale topografiei, climatului asociat și amenințărilor percepute. Este cel mai complex concept unitar de graniță romană din interiorul imperiului, reunind toate celelalte sisteme, utilizate alternativ în lumea romană.
Frontiera mixtă a Limesului Dacic este definită de o rețea de situri individuale de diferite tipuri (de exemplu, castre legionare, auxiliare și de mai mici dimensiuni, turnuri de veghe), grupuri de situri și unele situri legate fizic (de exemplu, secțiuni liniare de metereze și șanț de pământ), care reprezintă provincia romană unic apărată.
Frontiera include baze militare de dimensiuni diferite, rețele de turnuri de veghe de-a lungul crestelor și dealurilor, care au servit drept sisteme de avertizare timpurie, bariere liniare (lucrări de pământ și ziduri de piatră), linii fortificate de comunicații (drumuri), bariere naturale fluviale fortificate și așezări civile asociate direct cu forturile.
Limesul Dacic a fost proiectat și construit cu un scop defensiv fundamental, deși rolul economic a fost foarte important, fortificațiile fiind edificate pentru a proteja provincia, dar multe sunt construite, de exemplu, în apropiere de exploatările saline. Este un simbol al moștenirii comune a FRE.
Frontiera a fost ocupată de romani timp de 165 de ani. Prin urmare, rămășițele se întind pe cinci sau mai multe generații și prezintă dovezi considerabile de reparare, reconstrucție, reutilizare, replanificare și degradare.
Cursul și întinderea zonei de frontieră au influențat dezvoltarea ulterioară a peisajului, atât în ​​țară deschisă, cât și în zonele urbane, precum și geografia Europei moderne.

Nici un comentariu

Actual de Cluj