Lansare cu poezie de debut la Uniunea Scriitorilor: Un an crescut la loc
Cultură by Actual de Cluj - nov. 16, 2019 0 506
De la arta altora la arta proprie: Dan Breaz, muzeograf şi istoric de artă, testează lumea poeziei, cu volumul de debut “Un an crescut la loc”. Volumul a fost lansat săptămâna trecută, la Sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, într-un eveniment moderat de Irina Petraș, preşedinta filialei şi critic literar. Au participat poeţii Ion Mureșan, Andrei Doboș şi Virgil Mihaiu și editorul Vasile G. Dâncu, directorul editurii Şcoala Ardeleană, cea care a publicat volumul. Cartea este recomandată şi de Cenaclul UBB Cluj, coordonat de poetul Ion Mureşan.
Uniunea Scriitorilor a găzduit, de fapt, o triplă lansare: expoziția de pictură și grafică semnată Laura Poantă, debutul lui Dan Breaz şi lansarea volumului Mici Fabule, al lui Étienne Ruhaud, cu ilustraţii de Laura Poantă.
Irina Petraș, cea care a deschis evenimentul, a subliniat importanța profesională a acestui an pentru Dan Breaz, dat fiind faptul că volumul de poezii „Un an crescut la loc” este opera de debut a poetului. „A venit cu un manuscris, am citit un poem și am zis: e poem, e limpede că Dan Breaz e poet. Am mai citit și alte poeme și am descoperit că, deși în secret scria de multă vreme și deși nu știam, nu aveam de-a face cu un începător. Numai cartea e începătoare, cartea ca obiect. Altfel, pasiunea lui pentru poezie și exercițiul său poetic este de mai de lungă durată. Evident l-am încurajat să publice”, a relatat Irina Petraș. „Dan Breaz are potenţialul de a fi citit şi peste zeci de ani”, a adăugat aceasta. La rândul său, poetul Virgil Mihaiu a remarcat „straturile” poeziei lui Dan Breaz. „Pe lângă raportul dintre textul poetic și cel filosofic, te frapează aceste devoalări, deghizarea ideilor sugerată de relația eului cu veșmintele, veșmintele fiind metafore recurente, deghizări ale eului și ale realului”, a punctat Virgil Mihaiu.
Poetul Ion Mureșan a venit cu un discurs sincer despre creația lui Dan Breaz, nuanțând faptul că poezia lui vine dintr-o acută nemulțumire de sine, de lume, de limbaj și de literatură. Acesta a și citat câteva versuri din poeziile autorului. „Și atunci ce mai aștepți? Fii bărbat și alege o ordine în care să crezi”. Şi asta încearcă să facă în cartea asta Dan Breaz – o ordine în care să creadă. El ar prefera să aibă, mai degrabă, idei greșite decât idei corecte, ideile corecte îl plictisesc, ca vechea artă, ca vechile structuri ale poeziei, a literaturii. Ar vrea el să le rupă şi să instaureze o nouă ordine în poetică. Pentru asta mai are un pic de lucrat, dar e un început remarcabil”, consideră Ion Mureşan. “Dan Breaz vrea să rupă sintaxa, vrea să o răstoarne. Dacă veţi citi un poem de-al lui veţi rămâne miraţi, va trebui să îl mai citiţi o data”, a “avertizat” poetul.
În continuare, Andrei Doboș a fost cel care a vorbit despre tehnica în care este lucrat poemul, o tehnică a defamiliarizării, în care ordinea obiectelor este destructurată, descompusă și apoi recompusă după alte criterii. Fără ca poezia să cadă în “delir”. „Să-ți dea impresia ca va face sens și să nu facă, creând o formă de magnetism care te face să te întorci iar și iar la poem, poezia lui e o poezie despre sine, se intoarce la sine, se chestionează pe sine”, a declarat Andrei Doboș. Vasile G. Dâncu, editorul cărții, a intervenit cu un “ghid”. “Dacă ar fi să fac o antologie a poeziei contemporane româneşti, aş selecta din volumul lui Dan Breaz câteva texte, printre care Arheologia poeziei şi Moşteniri plutitoare”, a menţionat Dâncu.
Autorul volumului de poezii „Un an crescut la loc” şi-a citit, în faţa participanţilor, câteva dintre poeziile sale de suflet, precum „O idee greșită”, „Prescurtarea amintirilor”, „Mantie tăcută” și „Arheologia poeziei”. “Poezia mea se poziţionează în zona dilematicului existenţei. E ca atunci când te simţi ca o fiinţă aterizată într-un univers în care eşti obligat să funcţionezi. Această funcţionare te pune într-o situaţie dilematică, în faţa unor decizii care nu sunt nici 100% cele corecte, nici cele aşteptate. E o poezie care are ca una din mize această formă de nemulţumire, de revoltă”, a explicat Dan Breaz.
„Unul dintre mijloacele mele stilistice este conștientizarea faptului că același amalgam de întâmplări din viață care m-a produs pe mine, este și cel care produce textul pe care-l scriu. Eu am o doză de realism în scrisul meu și, deși am o sensibilitate mistică, încerc să găsesc misticul aici. Cu cât trece timpul, nouă ni se taie din ani, așa cum i se taie unui arbore crengile. Dacă experința pe care o primești nu te ajută să reconstruiești ceea ce-ai pierdut printr-un an crescut la loc, atunci viața se duce doar într-un sens al pierderii”, a conchis poetul.
Text scris de Laurentia Jora, an I, Jurnalism şi media digitală
Foto: Istvan Feleki
