Justiția a decis la Cluj: Clauzele privind dobânda variabilă unilateral și comisionul de acordare dintr-un contract de credit sunt nule

Actualitate by Actual de Cluj - feb. 19, 2026 0 94

Instanța de judecată a dat câștig de cauză ieri unui consumator care a reclamat caracterul abuziv al unor clauze inserate într-un contract de credit încheiat în anul 2007. Litigiul a vizat un împrumut de 55.000 CHF acordat pe o perioadă de 30 de ani, reclamantul solicitând constatarea nulității absolute a prevederilor referitoare la dobânda variabilă și la comisionul de acordare.
Conform motivării acțiunii, art. 8.1 din contract permitea băncii să modifice unilateral rata dobânzii, stabilită inițial la 5,7% pe an, fără a utiliza criterii obiective și fără consimțământul clientului. Reclamantul a susținut că această lipsă de transparență l-a împiedicat să prevadă costul efectiv al creditului, creând un dezechilibru semnificativ între părți. De asemenea, a fost contestat comisionul de acordare de 2% (în valoare de 1.100 CHF), considerat a fi fără o contraprestație justificabilă din partea instituției financiare.
În replică, banca a invocat mai multe excepții, inclusiv faptul că respectivul contract fusese deja închis în anul 2016 prin conversia creditului în lei, argumentând astfel o lipsă de interes a demersului judiciar. Totodată, banca a susținut că clauzele erau clare și că sumele reprezentau prețul serviciului de finanțare, fiind exceptate de la controlul caracterului abuziv.

Analizând cazul, instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a respins apărările băncii, subliniind că nulitatea absolută a unei clauze abuzive produce efecte retroactive, indiferent dacă respectivul contract mai este sau nu în curs de executare. Judecătorii au constatat că banca nu a făcut dovada negocierii directe a acestor clauze cu consumatorul, ele fiind parte a unui contract standard preformulat.
În final, instanța a dispus eliminarea clauzelor abuzive și a obligat banca la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestora. Astfel, instituția trebuie să returneze comisionul de acordare de 1.100 CHF (în echivalentul în lei de la data plății) și sumele percepute peste dobânda inițială de 5,7% pe an. La aceste sume se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la momentul fiecărei plăți până la restituirea efectivă.

Judecătorii au arătat că nu caracterul variabil al dobânzii este, în sine, abuziv, ci lipsa unor criterii clare care să permită consumatorului să prevadă consecințele economice ale contractului. În acest context, instanța a făcut trimitere la jurisprudența Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind cerința ca o clauză contractuală să fie redactată într-un mod clar și inteligibil, astfel încât consumatorul să poată evalua impactul financiar al acesteia.
S-a apreciat că formularea „conform politicii băncii” are un caracter discreționar și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul clientului, contrar dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive. ”Criteriul „conform politicii bancii” nu este unul obiectiv si previzibil. Chiar dacă se face trimitere în mod generic la dobânda de referință, nu se prevede niciun criteriu sau modalitate de calcul al dobânzii raportat la dobânda de referință. (spre exemplu să se prevadă un cuantum fix al dobânzii plus rata dobânzii de referință), fiind prevăzut că dobânda poate fi modificată conform politicii băncii, fără consimțâmântul consumatorului. Or, în condiţiile în care prin contractul încheiat banca nu a detaliat, nu a definit nici implicit, nici explicit motivul care determină modificarea dobânzii, nu s-a oferit cocontractantului posibilitatea să cunoască de la început acele situaţii care vor putea duce la modificarea dobânzii datorate, să poată anticipa consecinţele ori momentul la care acestea se pot produce, instanța reține că toate condițiile prevăzute de art. 4, alin. (2) şi pct. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei sunt îndeplinite, în detrimentul reclamantului şi în favoarea pârâtei, creându-se un dezechilibru semnificativ. Prin stipularea dreptului băncii de a modifica unilateral dobânda, în funcţie de criterii cunoscute numai de aceasta, se creează un dezechilibru semnificativ, reclamantul neavând niciun drept contractual corelativ”, a arătat instanța.
În consecință, instanța a constatat nulitatea absolută a clauzei privind modificarea unilaterală a dobânzii și a stabilit că, în derularea contractului, se aplică dobânda de 5,7% pe an, astfel cum a fost convenită inițial.
În ceea ce privește comisionul de acordare de 2% din valoarea creditului, instanța a reținut că acesta nu era însoțit de o explicație clară privind serviciile prestate în schimbul sumei percepute. Deși banca a susținut că acest comision acoperă costuri administrative și operațiuni preliminare acordării creditului, aceste justificări nu erau prevăzute în mod expres în contract.

Judecătorii au apreciat că simpla menționare a procentului aplicat la suma împrumutată nu este suficientă pentru a demonstra transparența și echilibrul contractual. Mai mult, comisionul era reținut direct din suma acordată, diminuând efectiv valoarea creditului pusă la dispoziția clientului.

Cum a motivat instanța Judecătoriei Cluj-Napoca faptul că un comision de acordare a împrumutului este ilegal:

În cazul de față, instanţa constată că banca nu justifică – prin prevederile contractuale – nici un cost pe care l-ar suporta pentru acordarea creditului. După cum nu justifică de ce cuantumul acestui comision este condiţionată de suma împrumutată. De asemenea, raportat la suma împrumutată, procentul de 2% este disproporţionat pentru a justifica efectuarea verificărilor preliminare acordării creditului, precum şi a operaţiunilor de monitorizare a creditului pe durata desfăşurării contractului.
În ce priveşte susţinerile băncii potrivit cărora aceasta exercită o contraprestaţie în schimbul perceperii comisionului trebuie subliniat faptul că banca efectuează aceste verificări pentru toţi potenţialii clienţi, ca demers premergător acordării creditului, chiar dacă respectivul client nu va decide în final să acceseze respectivul credit.Aşadar, în cazul în care clientul nu semnează într-un final contractul de credit, nici nu i se va percepe acest comision, chiar dacă banca a efectuat verificările la Centrala Riscului de Credit în ceea ce îl priveşte, ceea ce dovedeşte faptul că banca poate să interogheze respectivele baze de date fără costuri în sarcina sa.
În ce priveşte momentul acordării creditului, pârâta nu a făcut în niciun fel dovada faptului că ar fi achitat sume de bani pentru obţinerea de informaţii cu privire la profilul consumatorului anterior acordării creditului.
Se mai observă că acest comision a fost perceput din creditul acordat, în momentul primei trageri, nefiind altceva decât o diminuare a contraprestației băncii fără nicio justificare pertinentă. Perceperea comisionul de acordare apare ca o plată făcută băncii de către client pentru că i-a fost acordat creditul, cu alte cuvinte banca este plătită pentru că a acceptat ca solicitanta creditului să devină clientul Băncii prin acordarea creditului, credit pe care banca îl acordă tot în vederea obținerii unui profit. De menționat faptul că în conţinutul contractului nu se defineşte comisionul de acordare şi nici motivul pentru care este perceput, nu se explică transparent care sunt serviciile prestate pentru plata acestei sume. Dezechilibrul rezultă din faptul că reclamantul a plătit comisionul de întocmire dosar, iar în lipsa prevederii în contract a contraprestațiilor băncii, aceasta este liberă să nu execute niciun serviciu sau activitate, fără ca o atare conduită să poată fi cenzurată sau sancţionată între părţi ori pe cale judiciară.
–––––––

În consecință instanța a constatat că e ”evidentă” lipsa unui echilibru cu privire la justificarea perceperii comisionului de acordare a creditului, ”cu atât mai mult cu cât lipseşte vreo prevedere privind contraprestaţia băncii, dar raportat și la cuantumul însemnat al acestui comision”. Astfel isntanța a constatat ”caracterul abuziv al acestui comision şi, deci, caracterul ilicit al clauzei perceperii comisionului de acordare, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia și eliminarea clauzei din contract”.

Decizia, luată ieri de Judecătoria Cluj-Napoca, e atacabilă cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Nici un comentariu