Închide

Jurnal de Electric Castle: Jamaica și prietenii

ActualitateFestivalTop News by Catalin Suciu - iul. 19, 2018 0 376

Dacă-i Electric Castle, cineva invocă paparudele pentru că altfel nu se explică de ce amar, în fiecare an, indiferent de dată, festivalul de la Bonțida e inundat de ploaie.

Drumul de la Sala Sporturilor până la castel e ok. Excepție face șoferul, un țopârlan cu accent specific din zonă căruia nu-i convine nimic în trafic. „Cinie ț-o dat permis, mă, bată-tie să tie bată, Dăncilă?”, țipă la un moment dat, ca și cum l-ar fi auzit altcineva în afară de noi.

Când ajungem prin Jucu, trece trenul. Stăm puțin și o mașină se bagă, cumva, în fața autocarului. „Tu cinie iești, fratiele lui Dăncilă?”.  Dăncilă, nedăncilă, ajungem și la destinație.

Stațiunea, așa cum mai e denumită Bonțida din afara Castelului, e destul de pustie și sunt cozi doar la Profi, de unde-și cumpără lumea ieftinăciuni. Oamenii locului suspină după edițiile trecute: „Știe dracu di ce nu mai mere așa binie. Adică io știu di ce. Nu mai vin oaminii că o deschis lidălu înăuntru și-i ieftin. Așe nu mai ies ăștia să mânce și să be la noi”, spune un angrosist din zonă.

Pe ici, pe colo, mai zărești și petrecăreți eșuați pe câte-o terasă cu berea-n față, ingurgitând mititei.

La intrarea în festival, o mare de oameni cu bilete așteaptă să intre.  Accesăm „fast-line” și în doi timpi ajungem înăuntru.

Ziua 0 a devenit, oficial, deschiderea Electric Castle. Turiști mulți, turiști străini, atmosferă și Damian Marley, fiul tatălui său. Majoritatea festivalierilor și-au dat întâlnire la main-stage-ul unde artistul își susține recitalul. Ajungem pe final. „Ce fain o fost ăsta”, zice un puști. Ce-i drept, l-am cam ratat pe Marley și sperăm să mai vină la anul, măcar.

Dar în stilul Jamaica, simți la tot pasul fel și fel de miresme de erbacee arse, semn că linia fierbinte propusă anul acesta participanților e ocupată.

În timp ce MAI-ul face mișto-uri (chiar bune)  pe facebook, aici se fumează. Mult, la tot pasul. Da’ toți sunt inofensivi, unul chiar mă salută crezând că l-aș urmări în mod expres.

Flower-power, cizme de cauciuc și muzică pentru toate gusturile. Ai de unde alege. Dacă-ți place minimalul,de exemplu, ajungi în cortul Midi și aceeași piesă rulează câteva ore. Și cei care dansează o fac la fel, preț de câteva ore. Timpul stă în loc, la fel ca și  barmanul, cel mai lent din toată lumea. Dacă-i ceri un cocktail Grandpa`s Cake, îi ia vreo 15 minute să-l prepare.  Berea ți-o oferă în 5, shoot-ul în 2.

Cel mai fain e la așa-numita șcenă ascunsă. Nu-i foarte ascunsă, că-i arhiplin, dar muzica e bună, bună de tot. Old school, old fashion, 30-40+ și distracție.  Nu e de acord un DJ, care reușește să spargă cheful după ce mixează ceva nasoleli minimale.

Unde-au plecat toți de-aici? La autobuze, după cum aflăm, pentru că e o coadă kilometrică. Nu ne descurajăm, luăm un premium ticket, biletul roșu, adică, cu 25 de lei și sărim în față. Ăsta-i pont. În loc de 12 lei, dai 25, te urci în același autocar, da’ măcar nu stai 2 ore la coadă.

Una pesta alta, e mișto la #Electric Castle, dar mergeți pe lumină.

Continuăm mâine. Adică..azi.

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu