Istoria clădirii unde comunitatea maghiară depune anual coroane de flori, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni: primul hotel din oraș, a fost transformată în bordel, spital și secție de Poliție

Actualitate by Actual de Cluj - mart. 29, 2025 0 171

Primul hotel din Cluj a fost ridicat în afara fostei cetăți, pe strada actuală Avram Iancu, avea 31 de camere iar aici au poposit numeroase personalități. Pentru mai bine de o jumătate de secol a fost singurul hotel din Cluj, restul fiind hanuri; a ajuns bordel, spital,s ecție de Poliție și în final clădire de locuințe.

Hotelul a fost construit în 1837 pe locul fostului han Szacsvay. Este numit după constructorul său italianul, Gaetano Biasini (1790-1847). Avea 31 de camere, sală de cabaret și o sală de bowling. Înter alții aici au poposit Nicolae Bălcescu, dar și poetul Petöfi Sándor cu soția sa, care au rămas aici în perioada 21-24 octombrie 1847, precum și compozitorul Franz Liszt. La parter era o cofetărie, totodată clădirea avea aici cea mai importantă stație de odihnă pentru trăsurile rapide dintre Budapesta și București. La acea vreme în oraș mai funcționa și hotelul Transilvania de acum, atunci un han, dar și alte hoteluri, care au dispărut între timp.

Pe fațada clădirii a fost amplasată o placă, în 15 martie 1897, care arată că faimosul poet Petőfi Sándor a mas aici pentru câteva nopți:

Clădirea fostului Hotel Biasini din Cluj-Napoca are o semnificație istorică importantă pentru comunitatea maghiară deoarece aici a fost găzduit poetul național al Ungariei, Petőfi Sándor, în timpul Revoluției de la 1848-1849.

La 15 martie 1848, revoluția maghiară a izbucnit la Budapesta, fiind parte a mișcărilor revoluționare europene. Petőfi Sándor, unul dintre liderii intelectuali ai revoltei, a fost o figură centrală a acesteia. În timpul campaniei revoluționare, el a vizitat și Clujul, iar Hotelul Biasini a fost locul unde a fost cazat în acea perioadă.

Comunitatea maghiară din Cluj depune coroane anual la 15 martie la această clădire în semn de respect față de moștenirea revoluției și față de rolul jucat de Petőfi Sándor în mișcarea de eliberare națională maghiară. Acest gest simbolic subliniază importanța Revoluției de la 1848 în identitatea națională a maghiarilor din Transilvania.

În jurul anului 1848, diferența principală dintre un hotel și un han era nivelul de confort și tipul de servicii oferite:

Hanul era mai degrabă un loc de popas pentru călători, în special pentru negustori și țărani. De obicei, oferea cazare simplă, hrană și adăpost pentru animale (grajduri pentru cai). Camerele erau modeste, uneori comune, iar hanurile erau frecvent situate pe drumuri comerciale importante.

Hotelul, în schimb, era destinat unei clientele mai înstărite, precum nobili, oficiali sau negustori bogați. Acesta oferea cazare de lux (pentru acea vreme), camere individuale sau apartamente, servicii mai sofisticate, mese mai rafinate și un nivel de igienă superior.

Hotel Biasini din Cluj, fiind un hotel, avea un standard mai ridicat decât un han, ceea ce îl făcea un loc potrivit pentru personalități importante, cum ar fi Petőfi Sándor, care a fost găzduit acolo în timpul Revoluției de la 1848.

Nicolae Bălcescu, un important revoluționar român și susținător al colaborării între români și maghiari pentru eliberarea națională, a fost implicat în negocierile dintre revoluționarii din Țara Românească și cei din Ungaria. În acest context, se pare că a fost cazat la Hotelul Biasini în Cluj în timpul discuțiilor purtate cu liderii maghiari, încercând să medieze un acord între români și revoluționarii maghiari ai lui Kossuth Lajos.

Aflăm despre istoria acestei clădiri de la profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici:

Vom vorbi despre un antreprenor extrem de talentat și de un om de știință, un chimist mai puțin cunoscut: antreprenorul Gaetano Biasini. El s-a născut în 1790 și, ca tânăr soldat, a participat la campania din Rusia a lui Napoleon, după care s-a stabilit la Viena. Baronul Miklós Wesselényi și contele Ferencz Béldi l-au convins să vină la Cluj pentru a deschide o școală de scrimă, o activitate foarte populară în acea perioadă, așa cum este în prezent tenisul sau fitness-ul. Conform unor surse, Biasini s-a mutat la Cluj la începutul anilor 1820, alții susțin că mai repede – în 1818 – oricum el și-a deschis o școală privată în clădirea redutei, unde astăzi este Muzeul Etnografic de pe strada Memorandumului la numărul 21, și de asemenea, mai încolo, a avut o altă sală de scrimă în clădirea Tivoli, care era o clădire cu restaurant în spatele Palatului Bánffy, care astăzi nu mai există. La acea vreme nu existau clădirile statusului romano-catolic sau „clădirile gemene”, deci strada nu ajungea până în Piața Unirii de astăzi. Oricum, aceste săli de scrimă au fost frecventate de aristocrația Clujului de atunci. În 1824 se pare că școala privată de scrimă a devenit o școală publică de spadă, sub numele de Kolosvari Viadal Iskola. Din 1834, în acea clădire a funcționat o societate de acțiuni cu participarea a 26 de tineri aristocrați. Așadar, pe lângă spadă, Biasini a predat tinerilor limba franceză, limba italiană, muzică și dans. Din cauza vârstei, în 1835 se retrage din scrimă. La început nu a avut drepturi cetățenești, conform regulilor societății de atunci, dar între timp, în 1832, se căsătorește cu Kibédi Anna si devine cetățean cu drepturi depline al orașului, ceea ce îi va da reale oportunități în dezvoltarea talentului său antreprenorial. Ce face el după ce devine cetățean cu drepturi depline? S-a gândit la transportul local. A înființat un serviciu de închirieri de trăsuri, pentru că cele 9 birje existente atunci nu prea satisfăceau nevoile comunității. Biasini, până la urmă, obține exclusivitatea afacerii. Pentru deplasări la distanță ale persoanelor a inițiat un poștalion rapid care asigura circulația persoanelor si mărfurilor între Cluj și Szolnok, Buda, Pesta, Sibiu, Brașov și București. La început nu puteau fi transportate mai mult de 10 persoane o dată. Ca fapt divers, distanța dintre Cluj și Budapesta era parcursă, în vreme bună, în trei zile, pentru că dacă ploua devenea dificil. De asemenea, în 1837 el cumpără un restaurant numit Szacsvai din strada Avram Iancu de astăzi, atunci denumită strada Turda Exterioară și a primit o aprobare pentru reconstrucția acestui restaurant. El pune acolo bazele unui hotel extrem de modern, pentru că devenea un loc confortabil pentru popasul diverșilor călători care veneau cu poștalioanele. La parter, a deschis o cafenea, iar în față a organizat o terasă cu mese și scaune, copaci, deci un mediu plăcut în care oamenii se puteau relaxa. Acest local a devenit locul preferat al societății clujene; aici s-au bucurat de confort: celebrul compozitor Franz Liszt, Sándor Petőfi cu soția, George Barițiu, Nicolae Bălcescu, Cezar Boliac, Mór Jókai, pentru a aminti numai câteva dintre personalitățile care s-au perindat în această locație. Foarte interesant că înființează o agenție de plasare a servitorilor din Cluj pentru că angajarea acestor servitori ușurau viața gospodinelor cu stare de atunci, iar cei care nu erau plasați primeau un cămin modest, cu hrană, în casa sa de pe strada Potaissa de astăzi. Mai mult, a introdus un serviciu de pompe funebre și înmormântări cu care funerare, lăsând obiceiuri mai sofisticate pentru clujenii de atunci. Important, de reținut este căsătoria sa cu fata episcopului reformat Kibédi Samuel, Anna, care a avut ca rezultat șase copii – patru băieți și două fete. Soția sa era o femeie educată, făcea traduceri din latină în maghiară. De exemplu, a tradus „Eneida”. Dintre copiii săi, cel mai cunoscut clujenilor a rămas Domokos Biasini, care va locui în casa de pe actuala stradă Bulevardul 21 Decembrie, numărul 14, pe colț, vis-a-vis de casa în care sunt astăzi așa-zisele confesiuni înfrățite de la 1568, după Edictul de la Turda prin care se conferea libertate religioasă în Transilvania. Casa aparținea unitarienilor în acea perioadă. El a încetat din viață la 1 august 1847, la vârsta de 57 de ani și își are mormântul în Cimitirul Central din cripta Biasini care se poate vedea și astăzi. Ce se întâmplă însă cu afacerea hotelieră? Îi urmează fiul Domokos, care ține afacerea la cote înalte, mai apoi urmează o serie de alți proprietari. Nu uităm că aici era și poșta Clujului până în 1870, când s-a mutat în clădirea în care funcționează astăzi Universitatea maghiară Sapientia. În oraș însă a crescut concurența, a apărut hotelul central, Melody de astăzi, New York, fostul Continental. Treptat, afacerea Biasini pierde teren. În timpul Primului Război Mondial, locația devine un fel de bordel, iar după război, când a decăzut complet, localul a fost desființat, urmând ca din 1926 să se transforme în clădire de locuințe. În 1939, doctorul Lupan, care era proprietar, a cerut locatarilor să se mute și și-a anunțat intenția să transforme clădirea într-un spital pentru căile ferate. A funcționat ca spital pentru o durată scurtă de timp până în vara anului 1940, când devine sediu de poliție. După al Doilea Război Mondial, vechiul hotel a devenit clădire de locuințe, iar astăzi vedem o serie de plachete așezate pe clădire. Se poate observa că acest mare antreprenor a avut un rol de seamă în dezvoltarea serviciilor de care Clujul ducea lipsă în perioada secolului al XIX-lea.

Nici un comentariu