Închide

Ioan Rus: „Au ajuns să creadă că sunt posesorii adevărului absolut. Sunt îmbătați de putere”

ActualitatePoliticaTop News by Actual de Cluj - mai 17, 2019 0 1935

Fost ministru în două dintre Guvernele PSD, cunoscutul om de afaceri clujan, Ioan Rus, se numără printre politicienii cu greutate care i-au spus adio lui Liviu Dragnea, alăturându-se proiectului Pro România. În Interviul de mai jos regăsiți care sunt motivele care l-au determinat pe Rus să iasă din PSD și să contribuie la formarea acestui nou partid, precum și care sunt argumentele care-l fac să spere că situația în România se va îmbunătăți.

Social democrat cu vechime, ați ales s-o luați de la căpăt într-un nou partid, alături de Victor Ponta. Care ar fi principalul reproș pe care i-l faceți fostului dvs coleg de partid, Liviu Dragnea?

Admit că am lucrat cu Liviu Dragnea mulți ani, și în conducerea PSD și în Guvern, iar pentru că avea gândire de inginer, chiar nu-mi displăcea în vremurile acelea. La fel erau și Vâlcov, și Teodorovici, am lucrat cu toți. Pur și simplu e greu să am o explicație logică despre cum au putut să se transforme oamenii aceștia, în asemenea hal. Au ajuns să creadă că sunt poseorii adevărului absolut, că n-au nevoie de niciun sfat, că nimeni nu are vreun drept să le spună ce și cum să facă. Sunt complet amețiți de putere – și acesta este cel mai mare reproș pe care-l fac, nu doar lui Dragnea, ci tuturor care ajung să conducă țara și pe care-i ia amețeala puterii.

Cum se întâmplă că-i amețește puterea? Un om n-ar trebui să resimtă teamă, mai degrabă, odată ajuns într-o funcție cu multiple responsabilități? 

Ba da. Dacă ești un om normal și înțelegi dimensiunea statutului tău, precum și responsabilitățile imense care vin deodată cu funcția, teama ar trebui s-o resimți permanent. Numai că nu toți o conștientizează. Un ministru în funcție – de exemplu – când îi propune premierului un nou program, mai mult de jumătate dintre membrii Guvernului nu cunosc tema propusă, nici intențiile ministrului. Toți din Guvern merg pe prezumția că este suficient că ministrul știe, au încredere în el, astfel că acea propunere/hotărâre, dacă este aprobată, ea se lasă cu efecte pentru sute/milioane de oameni. Nici premierul nu are cum să știe toate dedesubturile pentru care ministrul i-a lansat propunerea respectivă. Drept urmare, ministrul se trezește, brusc, o persoana foarte importantă. Mai sus de el – în privința asumării unor decizii – mai stă doar cerul. Și când realizează că mai are la dispoziție și mașini, și personal, și șoferi servili, care se grăbesc să-i deschidă ușa, să-i țină geanta, să-i ia haina, el începe să se îndrepte de spate și să capete, așa, o nouă atitudine. Dacă nu are pregătirea de viață și experiența necesară, ministrul nostru ajunge să considere că toată lumea trebuie să i se ploconească, că așa este firesc, că i se cuvine, că nu trebuie să dea socoteală în fața nimănui, începe să se simtă un fel de Dumnezeu pe pământ. Și de aici eroarea acestor politicieni, care dovedesc că nu știu cum să-și gestioneze propriul statut. În sensul că ei pleacă dintr-un punct, de undeva de jos, și ajung, conjunctural și relativ repede – arzând niște etape – undeva sus, la nivel decizional. O dată ajunși în funcții cheie, depinde de fiecare în parte cum percepe lucrurile, în funcție de gradul de cultură pe care-l are. Unii consideră că trebuie să-și cumpere în casă 10 televizoare, alții că trebuie să-ți pună neamurile în funcții, alții – din păcate mai puțini – chiar se dovedesc raționali și implicați în problemele societății, dar pentru că-s puțini la număr acest lucru nu ajută prea mult… Ce este sigur e că aceste tipuri de oameni/politicieni nu există doar în România, au fost și sunt în toată lumea, mai ales în Europa de Est, unde au avut loc transformări sociale foarte mari.

PRO România unde-l vedeți poziționat pe termen mediu, și în ce fel spuneți că acest partid va face diferența?

PRO România s-a născut dintr-o suferință a celor care, cred eu, înțeleg pe deplin politica, care au așteptări din partea clasei politice, din nevoia celor care vor o schimbare pozitivă în guvernarea țării. Cei care am plecat din PSD am înțeles că liderii actuali au deraiat complet de la drumul pe care aveau sarcina să-l construiască pentru partid și pentru România. Era imposibil să mai rămânem în echipa PSD. Personal, am fost mereu de părere că lucrurile se pot schimba, sau măcar influența, din interior. Treptat mi-am dat seama că acest lucru e imposibil în PSD, pentru că se adunase o echipă de conducere subjugată pretențiilor unui singur om. Conducerea PSD e complet lipsită de tot ceea ce este necesar pentru ca România să devină performantă. Rezultatele le vedem cu toții, de altfel. Cum altă soluție nu era, am format PRO România, partid care are adunată la conducere o altă generație de oameni, tineri ca Victor Ponta, care vin în spate cu alt tip de educație, sprijiniți de oameni ca mine, care suntem dispuși să împărtășim din experiența noastră, astfel încât partidul să poată evolua, să aibă prestația corespunzătoare în viitor. Veți vedea, se vor întâmpla multe surprize în politica româneacă, iar PRO România va avea un viitor frumos, ca un partid veritabil de stânga. România are nevoie de un partid de stânga ca de aer. Și, după cum vedem, și la nivel european cam toate partidele de stânga sunt în plină reformă.

Și omul Ioan Rus ce rol politic își atribuie în acest partid, aveți planuri să mai candidați?

Acord tot sprijinul partidului PRO România, asta fac, asta am în plan. Sunt apropiat de Victor Ponta, îl sfătuiesc, îi spun tot ceea ce consider eu că este bine și voi face tot ceea ce pot pentru ca generația aceasta, a celor cu vârste între 40-50 de ani, să ia puterea în România. Viitorul țării stă în mâna acestei generații, care, sigur, are nevoie să mai țină cont și de sfaturile celor cu experiență mai mare de viață. Eu am această vorbă, că și un automobil, oricât ar fi el de modern, de performant, ca să faci treabă cu el în trafic ai nevoie nu numai de accelerație, ci și de frână. Deci, atenție, de frână nu ca să încetinești dezvoltarea, ci pentru precauție și pentru un nou restart. De altfel, statisticile în privința situațiilor din trafic ne arată că 70% din situațiile periculoase le rezolvi călcând frâna, și doar 30% le rezolvi călcând accelerația. Cam așa și în politică, este nevoie și de generația mea, pentru sfaturi și experiență, dar potențialul, vigoarea, educația npuă, tehnologia, toate acestea sunt în posesia generațiilor mai tinere, care trebuie sprijinite.

Și în afară de PSD cu cine vă bateți pentru culoarul electoral de stânga, ar fi USR?

E foarte complicat să identifici USR-ul, în acest moment, pentru că nu și-a asumat nicio ideologie politică. Din ceea ce știm noi și am învățat despre cum funcționează un partid, USR nu există. Cum poți analiza politic ceva ce nu funcționează ca partid tradițional? Sigur, putem spune altfel, că avem această formațiune nedefinită, reprezentativă pentru un anumit tip de mișcare, și că e posibil să câștige un procent de 10-15% – mai ales pe seama valului de neîncredere la adresa clasei politice. Dar acest lucru nu are cum să funcționeze pe termen lung, iar dacă USR va vrea să evolueze ca partid politic, va trebui să-și definească un profil, să-și creioneze un program soical și politic, să aibă un crez, o ideologie, altfel se va pierde, nu va rezista, consider eu. Probabil că acest lucru îl vor face liderii USR-PLUS în perioda următoare. Oricum, am constatat că și cei din USR și alții nou veniți în politică mizează mult și pe voturile din Diasporă, apelând la discursuri care-i țintesc pe cei 4 milioane de români aflați în străinătate. E un mare necaz, în mod evident, pentru cei mai mulți care aleg calea emigrării. Nimeni nu ar vrea să fie plecat de acasă, de lângă familie. Tot acest necaz are însă și o altă latură, constructivă aș zice, pentru România. Oamenii care trăiesc în străinătate învață din deprinderile acestor popoare care sunt mult mai avansate decât România, din toate punctele de vedere, cultural, social, economic etc. Iar acest lucru înseamnă plus valoare, pentru că tot ceea ce deprind în străinătate, transmit mai departe copiilor, nepoților lor etc. De altfel, toate țările solide au avut în exterior mulți cetățeni. Noi acum resimțim ca un vid de potențial lipsa acestor oameni, dar treptat lucrurile se vor strucutra, România va deveni din nou o atracție, iar o bună parte dintre românii plecați vor reveni acasă cu alte mentalități și obiceiuri. Eu chiar sunt optimist. Cred că va fi bine pentru România.

Cum se face că păreți așa de îngăduitor cu administrația locală clujeană? Mereu învinovățiți Guvernul pentru ce nu s-a făcut, dar niciodată pe Boc sau pe Tișe, deși se știe, Clujul are un buget cu mult peste ceea ce ar putea visa alte municipii și județe din țară.

Cunosc foarte bine administrațiile publice și din alte orașe/județe. În Cluj este un mod diferit în care se face administrație publică locală. Eu nu am spus niciodată că adminsitrația clujeană ar fi cea mai performantă, dar trebuie să avem în vedere că sunt județe în care PNL-istul, PSD-istul nu se așează niciodată la masă pentru nici un soi de discuție de colaborare în folosul comunităților lor. La noi s-a făcut un fel de politică mai aproape de exigențele europene. De bine de rău, la noi partidele din administrațiile locale se pun și discută, colaboreză la nevoie, acolo unde au fost proiecte importante s-a văzut această colaborare. Acesta ar trebui să fie modelul, pentru că una dintre dramele nației noastre în acest moment este lipsa de colaborare, dintre Guvern, Administrație Prezidențială, Parlament și așa mai departe. Sunt decidenții de bază într-un stat care trebuie să coopereze fără nicio îndoială. Modelul acesta absolut tâmpit în care nu se cooperează la nivel central, în loc să fie un model pozitiv pentru autoritățile locale, este unul negativ. Se exacerbează. Se duce și în jos, către administrații locale. Că dacă nu discută premierul cu președintele, de ce să discut eu, președinte de Consiliu Județean cu prefectul, de pildă? Nu discut și basta. Dar fiecare ar putea să aibă o idee, fiecare e preocupat de mai binele comunității, iar să nu colaborezi e o greșeală imensă. Măcar în Cluj, acest lucru nu s-a întâmplat în măsura în care s-a întâmplat și se întâmplă în alte părți, motiv pentru care avem o dinamică de dezvoltare mai mare decât au alte orașe.

Dinamica Clujului e dată de cu totul alte aspecte, mai puțin de efortul sau acțiunile administrației locale, care nu se prea văd…

Sigur, cam toata lumea admite că dezvoltarea Clujului se bazează mai ales pe cele 6  mari Universități, pe serviciile medicale și pe industria IT. Clujul în acest moment este una din puține comunități din România care par să-și fi găsit un drum, o identitate. Nu avem combinat siderurgic, nu producem țigle sau altceva, noi știm că producem 25.000 de absolventi de studii superioare/an, să zicem. E ok treaba aceasta? Sigur că este. Nu orice comunitate poate produce așa ceva. Anual scoatem în piață ingineri, arhitecti, medici, IT-iști, artiști, muzicieni, o categorie însemnată de specialiști. Asta avem, asta trebuie sprijinit. Că are o problemă universitatea, indiferent de ce natură, ea trebuie sprijinită, la fel sistemul medical și industria IT.  O comunitate ca să se dezvolte are nevoie de două condiții, oamenii să fie inteligenți – aceasta înseamnă școală bună – și a doua, să fie sănătoși – aceasta înseamnă un sistem medical de calitate. Pentru că dacă sunt și sănătoși și bine educați, vor avea ei idei și soluții pentru a evolua în societate. Numai prostul și bolnavul e mai greu să facă asta. Totodată, admit și eu că mai sunt situații pozitive în țară. Oradea, de exemplu, se dezvoltă mult mai bine decât Clujul. Are un primar și o coducere mai buni decât avem noi la Cluj.

Concret, în ce sens mai buni? De ce la Oradea s-a putut și în Cluj nu s-a putut la fel de bine. Cum e posibil ca în ultimii 15 ani să nu se pună la punct în Cluj niciun proiect public de infrastructură, de anverguă?

Structural, Oradea s-a dezvoltat mai bine. Dar discuția nu aceasta ar trebui să fie, dacă mai bine sau mai puțin bine, întrebarea e de ce s-a făcut atât de puțin în toată țara. Noi aveam o mare problemă, că nu exista o strategie unitară, care să reunească toate necesitățile în materie de infrastructură. Și când vrei să te apuci să îți construiești casa, mai întâi îți faci un proiect, te duci să-l autorizezi, apoi te apuci de construit. Când Victor Ponta era la Guvern mi-a zis să vin să mă implic la Transporturi. Era nevoie de un Masterplan general pentru transporturi și nu era cine să-l facă, m-am dus, deși eram decis să nu mă mai duc la Guvern. Am realizat documentul care cuprindea tot ce era nevoie în materie de infrastructură de transport, sistem feroviar, centre multimodale, sistem aerian, aeroportuar, rețele de autostrăzi, drumui etc. Valoarea totală era de 50 de miliarde de euro – până în 2030 – lucrările prevăzute cuprinzând și exercițiul financiar următor. S-a lucrat mult pentru aceast Masterplan, și nu a fost simplu, pentru că era nevoie să colaborăm și cu reprezentanții UE, pentru a ne pune de acord, de ce este necesar să conectăm punctul A cu punctul B, ori pentru a-i convinge în privința unuia sau a altui proiect de drum, mai ales că avem și coridoarele pan-europene pentru care aveau interes direct. S-au făcut analize, studii, iar în final Masterplanul a fost agreat atât de România cât și de UE, fiind adoptat ca strategie generală de investiții în infrastrcutura de transport. Dacă de a doua zi următoarele Guverne nu au pus în practică un milimiteru din acest Masterplan, să nu ne mirăm că stăm pe loc cu proeictele de centuri ocolitoare și la Cluj și peste tot în țară. Vina ne aparține nouă, ca țară. Eu am cerut în mod concret să se realizeze Masterplan și pentru transportul de energie și pentru informație, și pentru sănătate. Sistemul de sănătate în România, la fel, să asiguri puncte strategice. S-au propus cele trei spitale regionale care să poată prelua absolut toate cazurile medicale, la nivel ca AKH, să zicem, dar nu s-au făcut nici alea, că ne încurcăm în licitații. Își bat joc, pur și simplu. Greșelile acestea aparțin decidenților noștri, nu aparțin Uniunii Europene. Banii alocați de UE stau acolo, la rece, la europeni. Dar nu vor sta 200 de ani, până când ne decidem noi să-i folosim. Îi va lua și îi va folosi altă țară. Deci responsabilitatea aparține în primul rând decidentului central, care este Guvernul.

Guvernul e singurul responsabil de ineficiența cu care ne gestionăm noi proiectele pe plan local? Pentru a repara un amărât de pod, de exemplu, municipalității clujene i-a luat un an, un an de lucrări

Pentru a îndrepta astfel de situații, sigur, e foarte bine să existe presiunea publică, exercitată mai ales prin intermediul presei, pentru a-i determina pe cei din administrația locală să fie mai competitivi, mai eficienți. Fiecare care ajunge într-o funcție publică, trebuie să conștientizeze că urmează să-și asume această presiune publică, să-și ia angajamente și să le respecte. Așa merg lucrurile, iar noi alte modalități de a ne gestiona nu avem, decât aceasta, prin delegarea puterii către partide, către reprezentanți ai unor partide. De vreo 200 de ani, nu există altă formă de delegare a puterii în stat. Țara nu poate fi condusă din stradă, de aceea consider că trebuie să conștientizăm cu toții cât de important este rolul partidelor în societate. Din păcate, partidele sunt într-o mare derută acum, pentru că nu prea au oameni potriviți. Nu s-au preocupat să-și creeze specialiști. Până și comuniștii își formau cadre, astfel încât să aibă pe cine numi în funcții de conducere – oameni cât de cât pregătiți, cunoscători ai problemelor din comunitate. În prezent, partidele nu au oameni formați. Sigur, Universitățile au preluat oarecum această sarcină, de a pregăti tineri pe diverse specializări, dar tot nu pot compensa lipsa practicii administrative. Chiar dacă la nivel principial specializările facultăților oferă cunoștințele necesare absolvenților, pentru ocuparea unor funcții/poziții, în practică, este dificil ca aceștia să aibă formată o ideologie, să înțeleagă necesitățile din cadrul comunităților lor, să știe să implementeze proiecte integrate, să respecte și să urmărească strategiile inițiate deja de către un partid, să ducă mai departe unele proiecte… Trebuie practică în sistemul administrativ-politic. De aceea cred că nici procesul acesta al informatizării instituțiilor nu e posibilă încă, pentru că ne lipsesc prea multe lucruri. În Germania dacă ai nevoie să-ți iei o autorizație de construire, te duci într-n singur loc și afli toate informațiile necesare, toate datele sunt comasate într-un singur centru, aici, ești plimbat de la un ghișeu la altul, totul se desfășoară cu o imensă lentoare.

Ce îi lispește Clujului să fie unde ne-am fi dorit să fie? 

Unde suntem acum nu suntem cel mai rău, în mod cert. Avem învățământ superior de calitate, IT, servicii medicale, suntem în regulă în această privință. Tot ce avem nevoie este să vină din urmă lucrurile care pot să susțină mai puternic toate aceste domenii, să le asigure cadru pentru o dezvoltare pe termen lung. Avem Aeroportul, iar extensia pistei Aeroportului – care m-am luptat să se realizeze – a dat o nouă dimensiune județului. Și la Iași, de exemplu – când s-a inaugurat Aeroportul și eram ministru – le-am spus acolo oamenilor, că investiția va da o nouă față Iașiului și că va deschide uși pe care nici nu și le imaginează. Și iată IT-ul se mută acum și în acest oraș. Marile orașe, centre urbane, au nevoie de transport rapid, pe cale aeriană, feroviară, rutiere, nu pot altfel, nu au cum să-și mențină creșterea/dezvoltarea. Aeroportul din Iași a trecut de la 200.000 de pasageri/an, la 1 milion/an. Sunt lucruri care sunt esențiale ca să te dezvolți, unul ar fi spațiul în care ești poziționat, iar Clujul din acest punct de vedere este destul de mult avantajat. De altfel întreaga regiune de Nord-Vest e avantajată. Am fost recent cu Victor Ponta și Corina Crețu în județul Maramureș, am vizitat o fabrică, are 6000 de muncitori. Nu știu dacă în Cluj avem o asemenea fabrică. Îi avantajează mult facilitatea transportului. Faptul că parcurg 60 de km și urcă apoi pe Autostradă spre Budapesta, e un mare avantaj. La Cluj încă ne lipsește infrastructura, de toate tipurile. Ne lipsește, de exemplu, un centru multimodal, care era aprobat în Masterplanul de Transport. Adică un centru în care să aduni șosele, cale ferată, port, aeroport, ca să poți face transfer/conexiune între toate tipurile de transport.

Aș reveni puțin la planul inițiat pe vremea când era premier Victor Ponta, cunoscul ca „proiect al regionalizării”. Văd că nu vă lipsește din discurs nici acum această sintagmă… 

Da, regionalizare e mult spus. Ar trebui operate modificări în Constituție pentru așa ceva, iar obiectivul nu este acesta. Noi tot timpul am vorbit despre desecentralizare administrativă, care poate fi făcută mult mai ușor, iar efectul pozitiv ar fi că s-ar potența mult valorile de pe plan local. Adică, una este ca tu, manager de instituție a statului român în Cluj, să aștepți să îți vină aprobarea de la București pentru orice – că e nevoie de un proiect, de o investiție de un milion, trebuie să stai să aștepți, sau să mergi la centru să negociezi – și alta este să ai banii la dispoziție și să decizi tu, pentru că tu știi ce este mai important de făcut, cum trebuie să prioritizezi, care sunt efectele pentru comunitate.  Am spus mereu că acest proces de transfer al deciziei la nivel local ar potența valorile locale, iar cel mai bun exemplu ni-l dau statele europene, care ne oferă în sensul acesta doar povești de succes. Hipercentralizarea conferă confort decidentului la nivel central. Celor aflați la putere le convine, evident, ca toată lumea să se ducă cu jalba la București, chiar și pentru aprobarea unui podeț într-un sat. Și ajunge podețul să fie aprobat de cineva care nici măcar nu știe unde-i satul și nici de ce este nevoie de podeț. Dacă toate aceste decizii s-ar lua la nivel local, lucruile ar sta altfel în România. Din păcate, cu această schimbare ne luptăm de 30 de ani…

Voi în Gvernul Ponta ați marșat pe acest proiect al reorganizării administrative. Ați format și o comisie în sensul acesta, unde v-ați poticnit, de ce s-au oprit lucrurie?

În Guvernele care au urmat s-a oprit. Și în diverse așa-zise frici cum că oamenii vor interpreta că rupem țara în bucăți. Dar în realitate, cei care au ajuns la Guvernare nu au dorit să piardă puterea de decizie din mână, controlul asupra banilor pe care îi împart către autoritățile locale. Pentru că dacă deciziile se iau la București, tu ca autoritate locală nu ai altceva de făcut decât să apelezi la guvernanți, să-i rogi frumos să te ajute, să îți aprobe să îți dea, iar ei îți impun la schimb unele lucruri, cum să faci, cui să dai, cu cine să votezi, și tot așa. Și iată, n-am reușit. Încă societatea românească nu s-a maturizat suficient de bine ca să-și dea seama că politica nu trebuie făcută pentru partide, pentru alianțe de partide, că trebuie făcută pentru cetățeni, pentru comunitate, pentru țară. Când societatea se va maturiza suficient de mult, probabil că se va implemnta și acest proiect al reorganizării administrative. Nu cred că suntem departe, de altfel, nu facem decât să urmăm drumul pe care l-au parcurs alte țări precum Germania, Franța, Belgia, Anglia și așa mai departe.

În Cluj și în Ardeal, în general, sunt mulți care au așa o aplecare spre ideea de separare de restul țării, până în momentul în care le amintești că și politicienii maghiari se zbat tot pentru autonomie teritorială..

Maghiarii se află deja într-o anume regiune a țării noastre, unde sunt concentrați în număr mult mai mare decât românii. Deci, ei au regiunea lor, dacă e să vorbim strict din punct de vedere etnic/cultural. Sunt unde sunt și acesta este un fapt. Altfel, e un imens păcat încercarea aceasta permanentă a politicienilor maghiari de a cere așa-zisa „autonomie”. Chestiune care nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu-i posibil. Ei știu că nu e posibil, dar continuă să aibă acest discurs ofensator la adresa României, și din păcate nimeni din conducerea țării noastre nu consideră că s-ar impune să reacționeze. Premierul Ungariei a spus recent că va face în fața Parlamentului un monument dedicat tututor localităților pe care le-au pierdut după tratatul de la Trianon. Omul nu și-ar aminti că granița noastră cu Ungaria, după Primul Război Modinal, a fost fixată de marile puteri ale lumii, care s-au folosit de cei mai buni experți la vremea respectivă. Noi, de exemplu, am fi vrut să ducem granița la Tisa, dar s-a făcut unde s-a făcut și așa a rămas. A venit apoi Al Doilea Război Mondial, iar tratatul de pace a reconfirmat aceleași granițe. Și vii tu acum, Ungaria, după 100 de ani, să pretinzi alte granițe? Iar din partea Guvernului nostru nu reacționează nimeni, cu niciun cuvânt: „domnilor, vedeți că ați declanșat o discuție care ne jignește, ne ofensează…”, nu spui nimic? Asta înseamnă că avem un Guvern extrem de slab, incapabil să înțeleagă că România trebuie protejată totdeauna de astfel de speculații, indiferent de condiții.

De ce credeți că vine premierul Ungariei constant în Ardeal, ce scop să aibă în afară de voturi?

Voturile. În primul rând voturile îl ajută. Sigur, premierul Ungariei are dreptul să călătorească unde vrea, să vină în România cât vrea. Chestiunea este ce face, ce spune, cu ce scop vine? Nici că finanțează multe lucruri pentru maghiari nu e fundamental greșit, poate să o facă, în anumite limite, dar atitudinea politicienilor maghiari care este ostentativă la adresa României, după părerea mea, aceasta se va dovedi păgubosă în timp. Pentru că, chiar dacă în acest moment la Guvern sunt partide incapabile să reacționeze, și lideri care nu-și înțeleg statutul, vor urma alți guvernanți, și alții, și alții, iar genul acesta de atitudine pe care o afișează politicienii maghiari nu se uită ușor. Comportamentul lor nu este de natură să schimbe relațiile, să le facă mai prietenești, mai frățești, mai constructive și mai de lungă durată. Din contră, e genul de atitudinde care răcește relațiile de cooperare, iar România, cum spuneam, chiar dacă în acest moment are o conducere slabă – istoria a demonstrat că are capaciatate de a se redresa, și de obicei, astfel de lucruri nu rămân netaxate. Pentru mine e dureros că în acest moment nu avem lideri care să reacționeze tranșant vis-a-vis de ce spun oficialii maghiari, dar lucrurile se vor schimba.

Cea mai mare problemă pe care liderii maghiari o produc României?

Legislația care a urmat adoptării Constituției României, de-a lungul ultimilor 30 de ani, conferă drepturi minorității maghiare care sunt de natură să-i mulțumească în cvasi totalitatea problemelor pe care pot ei să le aibă, ca etnici maghiari,cetățeni ai României. Și este un exemplu pozitiv în toată lumea acest lucru. Ar trebui să fie mulțumiți politicienii maghiari și să nu lucreze decât pentru a consolida și a valorifica, într-un sens al cooperării, tot ceea ce le oferă România. Altfel, orice și oricum vor face, România tot o țară mai mare decât Ungaria rămâne. Și apoi, este o imensă prostie să limitezi evoluția potențială a copiilor maghiari, neînvățându-i limba română. Practic, în modul acesta nu-i lasă să lucreze pe teritoriul României, îi pregătesc să plece din țară. O mare greșeală să-i transforme în niște cetățeni cu un handicap în relația cu poporul în interiorul cărei țări trăiesc. Cu cât pleacă mai mulți maghiari, comunitățile maghiare din România scad și ele, și iată cum în felul acesta, cu dreptul încearcă să dea lovitura de la 11 metri și cu stângul își dau peste dreptul.

N-ar trebui clarificată treaba acesta? Pentru că așa cum voi pretindeți autonomie administrativă, și maghiarii ar putea pretinde autonomie teritorială, pe criterii etnice. Se creează această confuzie, cum că și voi susțineți separarea pe regiuni autonome. E un aspect care le dă apă la moară politicienilor maghiari

Asta este speranța lor, a politicienilor maghiari, ca pe fondul acestor discuții, în care noi propunem autonomie administrativă, să poată cere și ei autonomie pe criterii etnice, dar este vorba strict de o confuzie pe care politicienii maghiari se străduiec să o inducă. Noi nu cerem, nu am cerut și nu vrem deloc ceea ce vor ei. Una este să descentralizezi decizia administrativă și să le dai putere autorităților publice locale, să le responsabilizezi, să le conferi puteri multiple în privința investițiilor pe care le pot realiza – că deocamdată avem descentralizată decizia, dar nu e descentralizată resursa financiară, deci trebuie și resursa să fie lângă decident. Noi acum banii îi ținem la București și apoi administrațiile locale n-au decât să decidă ce vor ele în privința proiectelor de investiție că tot n-ar avea bani să le realizeze. Dar să fie clar, acest lucru nu are nicio legătură cu autonomia teritorială. Ceea ce cerem noi înseamnă pur și simplu responsabilizarea autorităților locale. România va rămâne întotdeauna stat unitar, așa cum e prevăzut în Constituție.

Ce scor electoral credeți că va face Pro România la alegerile din 26 mai?

Am încredere că PRO România se va califica și va obține calitatea de partid europarlamentar. Apoi avem la dispoziție un an pentru a ne organiza mai bine, pentru a structura partidul. Un an să ne punem la punct toate organizațiile, să explicăm mai bine ideologia partidului, programele economice și sociale, și tot ceea ce ne reprezintă. Ceea ce ne-am angajat că vom face în cadrul Congresului partidului trebuie să ajungă la fiecare cetățean în parte. Cred că la următoarele alegeri, locale și parlamentare, PRO România va putea să urce la 20 de procente. România are nevoie de un partid de stânga, adevărat, european, cu principii valoroase, iar PRO România este cea mai bună alternativă.

Acest interviu are caracter de ADVERTORIAL, în cadrul campaniei Alegerilor Europarlamentare

Nici un comentariu

Scrie un comentariu