INTERVIU „Sabău e garantul întregului proiect U Cluj!” Cum vede viitorul clubului un campion al României cu peste 150 de meciuri în Liga 1
SportTop News by Catalin Suciu - ian. 18, 2017 0 1988
Când a venit în Liga a patra din Liga 1, prietenii i-au zis că-i nebun să meargă să joace fotbal la sate. „Ce faci, doar mai poți, cum să te duci la județ?” Giurgiu s-a săturat, însă, de toate problemele ultimilor ani. „Insolvențele n-ar mai trebui aplicate în fotbal, ajungi ca un sclav. Ești și neplătit și nici nu poți pleca”.
– Înțeleg că ai avut și alte propuneri din Liga 1 în vară.
– Sigur că da. Dar m-am săturat, nu mai merge în felul acesta. Am pățit-o și la Galați ultima oară, am acea experiență în spate și nu prea mai am încredere în cei care conduc anumite echipe din România. Puteam să mă duc să mai joc în Liga 1, aveam unde, aveam oferte, dar am zis că decât să fiu tot pe drumuri și în condiții mizerabile, mai bine mă întorc acasă.
– De ce-ai acceptat totuși, liga a patra?
– Am familie, vreau să fiu alături de ea și vă spun sincerc că am discutat cu Neluțu Sabău, un om în care eu îmi pun toată încrederea pentru că îl cunosc foarte bine. El ce spune, face, are cuvânt. Iar cuvântul în fotbalul românesc nu prea mai există. Sabău e garantul proiectului U Cluj. E un drum foarte lung, am pornit de la zero, dar sănătos, curat și cu multă încredere. Dacă pot să ajut Universitatea, eu sunt foarte fericit.
– Ai 34 de ani, cât mai joci?
– Cât mă va ajuta corpul, cât mă vor ține picioarele, cât timp va fi nevoie de mine. Mai pot duce și sigur voi renunța eu singur atunci când voi simți că nu mai pot. Dar momentan nu se pune problema. Mai duc mult și bine, cred, mai ales când mă uit la ce nivel a ajuns fotbalul românesc…
– Ești campion cu Oțelul Galați. Fă o comparație între perioada de atunci și cea actuală din România.
– Nu se poate, îmi pare rău s-o spun. Doar la Vaslui să ne uităm ce investiții erau și ce echipă era, cu Adailton, Sânmărtean, Wesley, Celeban, Varela și toți ceilalți. Era Timișoara foarte puternică, erau Dinamo, Rapid, Steaua, CFR-ul, care era foarte sus atunci și cu echipă puternică. Azi ce echipe sunt? Se pot compara? Și noi am luat titlul cu Oțelul, o surpriză, ce să spun, mai ales că nu aveam noi mari vedete. Într-un fel, am fost o surpriză la fel de mare precum Unirea Urziceni.
– Deci ajungem la clișeul „forța grupului”..
– Păi noi așa am luat titlul, exact așa. Cu Dorinel Munteanu care a știut să ne strângă, să ne facă să fim o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Antrenamente tactice foarte bune, atmosferă foarte bună. Așa am luat titlul și-am jucat în Liga Campionilor. Păcat că apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Practic, Oțelul a avut aceeași soartă pe care a avut-o Universitatea Cluj.
– Vorbind despre U. În ce măsură e realizabilă promovarea succesivă până în prima ligă?
– Uite, mă retrag atunci, când vom fi în Liga 1(râde). Sigur că se poate, deși știm cu toții că va fi foarte dificil. Dar cu atenție și cu o muncă făcută profesionist, cu un plan bine structurat, U va ajunge acolo unde îi este locul. Poate vor mai reveni și alți jucători acasă, cine știe. Eu sunt convins că ei sunt cu gândul aici.
– Cociș, Florescu?
– Da, sigur, mai sunt și alții. Acum așteaptă și ei să vadă cum ne mișcăm, încotro ne ducem. Mai au contracte, dar cred că sunt cu gândul aici. Vom vedea.
– Ai discutat și tu?
– Ah, concret nu, dar să vedem. Eu le spun tuturor că ce se construiește la Universitatea e o necesitate, e un plan foarte corect. Și vom progresa, sunt convins de asta. Plus că sunt și câțiva jucători enervant de tineri la Universitatea Cluj cu niște calități foarte bune. Ei pot progresa foarte mult și vor ajunge să facă carieră în fotbal, dacă vor avea grijă de ei. Îmi mai permit și eu acum să le dau sfaturi că am o carieră în spate. Încerc și eu să-i mai ajut cum pot și i-am văzut deja cum capătă încredere de la meci la meci. Lemac e unul dintre ei, a și marcat goluri multe, să fie atent în continaure și serios, să-și mențină acest ritm. Mai sunt și alții cu mult talent.
– Universitatea va avea o Academie. Cel puțin ăsta e planul pe care l-a anunțat Ioan Ovidiu Sabău. Se poate discuta despre un model precum cel propus de Hagi fotbalului românesc?
– Din câte știu eu se dorește ceva similar în măsura în care se va și putea, desigur. Dar știu că există discuții între U și Viitorul pe marginea Academiei, modelului de pregătire, de organizare. Până la urmă, ce a făcut Hagi acolo e nemaipomenit. Uitați că dă jucători la echipa națională. Crește tineri și le dă șansa să joace, apoi îi transferă în străinătate. Chiar am văzut că Răzvan Marin pleacă în Belgia, la Standard, pe 2,5 milioane de euro. E foarte bine pentru toată lumea, atât pentru club, pentru Viitorul, cât și pentru jucător. Să ajungi la 20 de ani în Occident e o șansă enormă. Ce bine că are cine să-l sfătuiască atât de bine. Sigur i-a spus Gică să nu se grăbească să plece prin România, ci să aștepte o propunere din afară. Și sigur i-a zis și Petre Marin, taică-său, doar a jucat atâția ani fotbal. În plus, atunci când ești într-o academie și ești educat potrivit pentru fotbal, te poți adapta mult mai ușor în străinătate.
– Totuși, fotbaliștii români au deseori probleme când ajung într-un alt campionat. Mulți sfârșesc pe banca de rezerve sau mai rău, întorcându-se de unde au plecat.
– E firesc să ai nevoie de o perioadă de adaptare, eu știu cum e, am fost când eram foarte tânăr la Rubin Kazan, în Rusia. Ei bine, acolo, când te duci, nimeni nu stă după tine, nu te așteaptă. Confirmi sau nu. Dacă nu poți, vine altul din urmă și e greu să mai intri. Eu am avut atunci neșansa să mă accidentez, apoi mi-am revenit, dar jucam foarte puțin și am cerut să fiu lăsat să plec. Pentru mine a fost o decizie bună, până la urmă, pentru că am venit la Galați și am luat titlul, apoi am jucat în Liga Campionilor. A fost cea mai bună perioadă din cariera mea. Alții nu au șansa asta. Sunt fotbaliști care se adaptează mai ușor, alții ceva mai dificil. Stanciu a ajuns la Anderlecht, e presiune mare pe el, dar el mai are nevoie de timp. Și la Steaua când a ajuns, i-au trebuit vreo 6 luni pentru a începe să joace la un nivel ridicat. Chipciu e un alt caracter, el se adaptează mult mai ușor, s-a văzut asta.
– Exercițiu de imaginație. 2019, Liga 1.
– Da, e centenarul Univeristății. Să sperăm că va fi celebrat pe prima scenă. Nu știu dacă voi mai juca sau nu pentru U atunci, dar măcar să fiu la petrecere, să sărbătorim. Locul lui U e în Liga 1, nu aici.