Închide

Horror: o clujeancă a fost condamnată definitiv la închisoare cu executare după ce și-a omorât copilul nou-născut, îngropându-l cu sapa în hazna

ActualitateTop News by Mihai Prodan - feb. 09, 2024 1 309

O clujeancă a fost condamnată definitiv la închisoare cu executare după ce și-a omorât copilul nou-născut.

Sentința a venit în 1 februarie de la Curtea de Apel Cluj, care a admis apelul femeii la decizia instanței inferioare, Tribunalul Cluj, luată încă din aprilie 2021. Sentința a fost desființată parțial de Curtea de Apel în ce priveşte aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii exercitării drepturilor părinteşti, sens în care a înlăturat pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor părinteşti pe o durată de doi ani, aplicată de prima instanţă. Restul dispozițiilor ale hotărârii atacate, însă, au rămas neschimbate.

La Curtea de Apel procesul a început încă din 4 octombrie 2021.

hotnews.ro a relatat în urmă cu o lună, pe larg, cazul femeii. A fost condamnată, în primă instanță, la 6 ani şi 8 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de violenţă în familie sub forma omorului. După ce-a primit sentința a făcut apel pentru schimbarea încadrării din ”violență în familie sub forma omorului” în ”uciderea nou-născutului la 24 de ore de la naștere”, cerere respinsă de instanță. Apărarea a încercat, de trei ani, să dovedească ceva ce s-a petrecut în mintea Elenei, un fenomen numit ”negarea sarcinii”, în care femeia însărcinată refuză să accepte în mintea ei starea de fapt. Avea 19 ani când a născut-o pe Diana, în WC-ul din curte. A făcut asta singură, noaptea, în timp ce fostul ei partener și bunica ei erau în casă. Credea că urmează să defecheze, pentru că nu asocia simptomele cu o sarcină. Elena spune că nu a știut că e însărcinată, iar nimeni din jurul ei nu a observat vreo schimbare. Fetița a murit înecată în fosa septică. Polițiștii au găsit-o a doua zi, după ce Elena a fost internată în spital. Potrivit raportului de expertiză medico-legală, atașat la dosar, moartea a fost una ”violentă și s-a datorat asfixiei mecanice cu materii fecale”.

Trei ani mai târziu, Elena a fost acuzată de omor. Procurorii susțin că ea ar fi știut, în tot acest timp, că este însărcinată și că a încercat să ascundă sarcina tocmai ca să-și omoare copilul. În noaptea de 2 spre 3 iulie 2019, în timp ce se afla acasă la imobilul de domiciliu din Dej, femeia a dat naştere unei fetițe secţionând cu un foarfece cordonul ombilical, după care a aruncat nou-născutul în latrină, şi folosindu-se de o sapă l-a acoperit cu materii fecale, cauzând decesul nou-născutului prin asfixie mecanică.

actualdecluj.ro a consultat motivarea deciziei Curții de Apel de a aproba parțial apelul. Redăm fără comentarii un fragment din motivare, anonimizat, care arată starea de fapt așa cum e susținută de dovezi, de declarațiile martorilor și de cea a inculpatei:


Aşa cum reiese din declaraţia dată de către inculpată în faza de urmărire penală, în cursul anului 2013, inculpata s-a mutat împreună cu părinţii ei, principalul motiv al plecării din ţară fiind reprezentat de continuarea studiilor inculpatei în străinătate.
În anul 2015 inculpata a început o relaţie cu martorul ###### ######### ########. Această relaţie nu a primit girul părinţilor inculpatei, care nu au fost de acord ca fiica lor să aibă o relaţie cu martorul, însă în prima perioadă relaţia celor doi se desfăşura de la distanţă, cu excepţia perioadelor de vacanţă când inculpata era în ţară. La insistenţele inculpatei părinţii acesteia au acceptat ca fiica lor să locuiască în acelaşi imobil cu ei împreună cu partenerul ei de viaţă, pe care l-au şi ajutat să îşi găsească un loc de muncă, acest lucru întâmplându-se în anul 2016. Începând cu anul următor, în condiţiile în care ambii parteneri de viaţă aveau un loc de muncă, cei doi tineri au plecat de la locuinţa părinţilor inculpatei, şi au început să locuiască în chirie, împreună cu alte persoane, cu toată împotrivirea arătată de către părinţi.
După ce inculpata şi prietenul său s-au mutat separat în chirie, între cei doi parteneri au început unele dificultăţi în relaţie, determinate în special de gelozia martorului şi de comportamentul său agresiv.
În general inculpata îşi petrecea în ţară vacanţele de vară, la bunica sa maternă. În luna mai a anului 2018, inculpata şi iubitul său au venit în ţară, dar în luna august a aceluiaşi an cei doi s-au certat, inculpata reproşându-i iubitului ei că acesta era gelos şi că avea faţă de ea mici gesturi violente: o strângea de mâini, de gât, de faţă, iar martorul a susţinut că s-au despărţit pentru că ar fi găsit în telefonul iubitei sale conversaţii cu un alt băiat. Cei doi au fost despărţiţi până prin octombrie-noiembrie 2018, perioadă în care fiecare din cei doi au avut relaţii sexuale cu alte persoane, dar şi împreună.
În luna noiembrie 2018, inculpata s-a întors în ######, iar o lună mai târziu a plecat şi prietenul ei, martorul ###### ######### ########.
În preajma plecării inculpatei în ######, care s-a petrecut la data de 09.11.2018, din cele relatate de prietena sa – martora #### #### ###### (f. 56-57 din dosarul de urmărire penală) inculpata a rugat-o pe aceasta să îi cumpere un test de sarcină. Martora nu a apucat să îi cumpere inculpatei acel test de sarcină, deoarece imediat aceasta i-a spus că nu mai este nevoie, că a rugat pe altcineva să îi cumpere, şi că acel test a ieşit pozitiv. Şi sora martorei #### #### ###### – numita #### ##### ######## a relatat că în aceeaşi perioadă, aflându-se în camera inculpatei, a observat la un moment dat o cutie în care era un test pentru sarcină. Martora a întrebat-o pe inculpată ce s-a întâmplat, însă aceasta a negat că s-a întâmplat ceva, însă la insistenţele martorei, inculpata a recunoscut că şi-a făcut un test de sarcină, fără să îi spună martorei care a fost rezultatul acelui test. Ulterior cele două surori au vorbit acasă despre testul de sarcină făcut de către inculpată, dar nici una dintre cele două martore nu au mai discutat cu inculpata în lunile ce au urmat despre această situaţie.
În tot cazul surorile #### au declarat că după plecarea inculpatei în ###### au discutat destul de rar cu aceasta, deoarece inculpata se plângea că este foarte ocupată, făcând şi şcoală şi având şi serviciu, iar seara când ar fi avut posibilitatea să discute, inculpata spunea că este foarte obosită şi că merge să se culce.
În iunie 2019 inculpata şi prietenul să au revenit în #######, însă nici în luna iunie cele trei prietene nu au discutat prea mult şi nu au petrecut foarte mult timp împreună.
După revenirea în ţară a inculpatei, pe plan local au existat bârfe şi zvonuri legate de o posibilă sarcină a inculpatei, confirmate şi de către martora #### #######, mama prietenelor inculpatei. Aceste bârfe erau determinate de faptul că inculpata avea probleme de greutate, adică se îngrăşase. Acest lucru l-a remarcat şi prietenul ei – martorul ###### ######### ########, care a observat că începând cu luna februarie 2019, aceasta a luat în greutate, însă martorul nu a discutat niciodată despre aceste aspecte cu inculpata, fiind un subiect sensibil pentru ea, care avea mereu tendinţe de îngrăşare.
În mod cert, din cele relatate de prietenele sale, acestea nu au observat ca inculpata să aibă burtă specifică de gravidă, ori să se deplaseze cu greutate, însă aceasta şi purta mereu haine largi. ###### inculpatei însă, martora ########## a declarat că în luna iunie 2019, când inculpata a revenit în ţară, la începutul lunii iunie, a observat că inculpata se îngrăşase foarte tare, şi avea burta specifică unei femei gravide, şi văzând aceasta, a întrebat-o pe inculpată dacă nu cumva este însărcinată, însă aceasta a negat.
În tot cazul, în după masa zilei de 02.07.2019, inculpata s-a dus în vizită la bunica paternă, însă nu se simţea prea bine, simţea o durere vagă în zona ovarelor, o dureau muşchii, şi avea frisoane, inculpata crezând că a răcit din cauză că, fiind cald, făcea duşuri frecvente. A stat la bunica ei ceva timp, ajutând-o pe verişoara ei la teme, cu ea fiind şi prietenul ei, care o ajuta pe bunica inculpatei să mute un dulap. #### în timp ce se aflau acolo, inculpata i-a spus prietenul său că nu se simte prea bine, că o doare capul. La un moment dat cei doi au hotărât să meargă acasă. Ajunşi aici, inculpata a fost vizitată de către prietenele ei, surorile ####, care au stat, conform celor declarate de acestea, până în jurul orelor 22:30-23:00, susţinând că era destul de întuneric atunci când au plecat spre casă, dar inculpata a declarat că pentru că în continuare nu se simţea bine, şi-a cerut scuze de la prietenele ei, şi le-a spus că vrea să meargă la culcare, ceea ce s-a întâmplat undeva pe la ora 19.
După ce s-a retras la culcare, inculpata a declarat că a mai stat în pat cu prietenul ei, amândoi uitându-se la diverse filmuleţe pe telefonul prietenului ei, dar pentru că în continuare inculpata nu se simţea bine, lucru pe care i l-a spus prietenului ei de mai multe ori, la insistenţele acestuia să ia un antibiotic, inculpata a luat un medicament pe care i l-a dat prietenul ei, fără să ştie despre ce este vorba.
În cele din urmă inculpata a adormit.
În dimineaţa zilei următoare, pe la orele 05:00-05:30, bunica inculpatei, martora ########## s-a trezit şi a ieşit în curte, observând mai multe pete de sânge care începeau de pe treptele bucătăriei şi continuau pe aleea care duce la toaleta din grădină. Urmând dâra de sânge, martora a ajuns în dreptul toaletei, când a văzut-o pe inculpată, înfăşurată doar cu un prosop în jurul sânilor, iar martora a observat că inculpata sângera din zona inghinală, văzând, practic, cum printre picioarele inculpatei a curs un cheag de sânge.
Martora a mers repede în casă, ca să ia un halat de baie cu care să o îmbrace pe inculpată şi să o ducă în casă, a revenit, a ridicat-o pe inculpată în picioare, însă aceasta nu putea merge, fiind ameţită, atunci a lăsat-o în şezut lângă WC şi s-a dus în casă ca să îl cheme pe prietenul inculpatei să o ajute. Când acesta a ajuns în zona WC-ului a văzut-o pe inculpată căzută, împreună cu bunica acesteia au dus-o în cameră, unde martorul a îmbrăcat-o, însă pentru că acesteia îi era rău a dus-o afară la aer, în faţa casei. Între timp bunica inculpatului chemase salvarea. Cât timp aşteptau salvarea, martorul a întrebat-o pe inculpată ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus că a mers afară la WC, a început să sângereze, i s-a făcut rău şi a căzut, lovindu-se la buză.
După sosirea echipajului de ambulanţă, inculpata a fost preluată şi transportată la spital, iar cei doi martori au urmat maşina de ambulanţă, cu un taxi. Când au ajuns la spital şi martorii, unul din medicii care o preluaseră pe inculpată i-a spus bunicii acesteia că inculpata prezintă semnele unei mame care tocmai a născut şi că are lactaţie.
Totodată medicul respectiv i-a spus bunicii inculpatei că trebuie să anunţe organele de poliţie.
La data de 03.07.2019 organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. #### – Serviciul de Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu (f. 1) ca urmare a faptului că la Spitalul #### ### # #### ############ ######### ##### ######### ######### #### ######## ####### ## ####### #########, aceasta comunicând că nu cunoaşte natura producerii lor, iar după examinări medicale, s-a constatat că inculpata prezenta semnele unei naşteri recente.
Organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpatei, unde au descoperit mai multe pete de culoare brun-roşcată în cada duşului, pe aleea ce duce la latrină şi în interiorul acesteia, însă nu s-a găsit nou-născutul.
Procedându-se la cercetarea la faţa locului, în locuinţă în încăperea cu destinaţia baie, în cabina duşului a fost descoperit un prosop de culoare albastru îmbibat cu substanţă de culoare brun roşcată, iar după îndepărtarea prosopului şi a preşurilor de duş, sub acestea a fost găsit un cordon ombilical (având lungimea de aproximativ 41 de cm), iar pe masa din faţa duşului a fost găsit un foarfece. Afară din casă, pe scările de acces, s-au descoperit stropi de substanţă brun roşcată, stropi care se continuau spre trotuarul ce duce în grădina imobilului. Pe trotuar s-au descoperit urme de încălţăminte, îmbibate cu sânge, despre care s-a susţinut prin rechizitoriu că duceau spre latrina imobilului, însă din planşele foto anexă la procesul verbal de cercetare la faţa locului, par mai degrabă că duc în sens invers, adică de la latrină la casă.
Pe sol, la intrarea în latrină erau mai multe urme de substanţă brun-roşcată, urme prezente şi pe covorul care acoperă scaunul latrinei. Tot în interior se afla un mop care prezenta urme de substanţă de culoare brun-roşcată. În spatele latrinei este amplasată fosa septică, iar pe spaţiul dintre fosă şi latrină, pe vegetaţia uscată au fost descoperite pete de substanţă brun-roşcată. Tot în spatele latrinei, pe peretele din spate, în zona unde sunt depozitate lemne, a fost descoperită o sapă care prezenta pe partea metalică urme de fecale şi substanţă brun-roşcată. În groapa pentru fecale de sub latrină a fost descoperită placenta (0,965 kg) iar mai la adâncime cadavrul unui nou-născut de sex feminin (3,515 kg).
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 4857/III/401 din 25 iulie 2019, moartea nou-născutului de sex feminin a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice cu materii fecale. Leziunile traumatice, respectiv, sternocleidomastoidian anterioară 1/3 inferior excoriaţie orizontală superficială de 1 cm, acoperit cu crustă sero-hematic; clavicular stg. două excoriaţii superficiale oblice de 0,3 cm medială şi 0,5 cm laterală acoperită cu crustă sero-hematică; pe faţa medială a genunchiului stâng echimoză violacee palidă de 2/1 cm, au putut fi produse prin zgâriere şi comprimare cu mâna. Moartea poate data din 03.07.2019. Se mai arată în cadrul acestui raport de expertiză medico-legală că la examenul extern s-a constatat că cadavrul are ataşat cordon ombilical de 10 cm, secţionat cu margini netede, iar cordonul ombilical restant are o lungime de aproximativ 41 de cm cu capetele infiltrate sanguin.
Concluziile preliminare ale acestui raport de expertiză medico-legală mai arată că pe corpul nou-născutului există leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimare şi zgâriere cu mâna în cazul unei posibile naşteri auto-asistate şi că acest cadavru aparţine unui nou-născut la termen, viu şi viabil de sex feminin.

(…)
Tribunalul a reţinut că în prezenta cauză se opun două versiuni, una a acuzării, din care rezultă că inculpata ar fi născut, cel mai probabil în baia din locuinţă, după care ar fi dus nou-născutul şi l-ar fi aruncat în latrină, şi cealaltă a apărării, din care reiese că inculpata a născut spontan în latrină, fără să cunoască că este însărcinată şi fără să îşi dea seama că naşte.
Legat de aspectul că inculpata nu a cunoscut că este însărcinată, aceasta a invocat un diagnostic psihologic de negarea sarcinii, sens în care inculpata a urmat o terapie psihologică, finalizată cu un raport psihologic. Tribunalul a dispus audierea psihologului care a întocmit raportul efectiv.
În acest sens, psihologul a declarat  că în vederea întocmirii raportului de evaluare psihologică au avut loc foarte multe şedinţe de evaluare, sens în care a avut discuţii cu inculpata faţă în faţă, cu mama şi cu bunica acesteia, şi, de asemenea, a studiat literatură de specialitate, în special din străinătate deoarece cea din ţară era destul de limitată. În acest demers, psihologul a dorit să înţeleagă ce s-a întâmplat şi care a fost starea psihologică a inculpatei. În momentul în care a început să conlucreze cu inculpata nu a plecat de la ideea că aceasta spune adevărul, însă raportul psihologic a redat fidel modul în care a decurs procesul de evaluare, cum apăreau amintirile în mintea inculpatei, ce simţea, cum simţea durerea în raport de anumite amintiri. Toate şedinţele de întrevedere cu inculpata au fost înregistrate cu acordul ei, putând fi puse la dispoziţia organelor judiciare în caz de necesitate.
Psihologul a arătat în continuarea declaraţiei date că, în literatura de specialitate străină a întâlnit mai multe cazuri de negare a sarcinii. În literatura noastră acest diagnostic nu este un fenomen prea cunoscut. Psihologul a ajuns la concluzia că raportul medico legal psihiatric efectuat în cauză nu a luat în considerare acest diagnostic din partea inculpatei, astfel că din această pricină evaluarea realizată nu a fost corectă. Chiar în cadrul raportului de evaluare psihologică pe care martora-psiholog l-a întocmit, la pagina 13 a consemnat că din cele relatate de către inculpată, apăreau foarte multe elemente de disociere, fiind consemnate de către medici în documentele medicale puse la dispoziţie de către inculpată, cum ar fi tulburări de tipul halucinaţiilor vizuale.
În urma şedinţelor de evaluare desfăşurate şi a muncii de documentare efectuată, psihologul a arătate că este convinsă că în cauză este vorba de un diagnostic de negare a sarcinii. Studiind practica judiciară în legătură cu cazuri similare, psihologul a constatat că în jurisprudența Înaltei ##### au existat un număr de 42 de cazuri. Ca și în cazul de față, și în unele din acele cazuri evaluarea psihologică a scos la iveală fenomene de amnezie disociativă și amnezie intermitentă. În timpul evaluării inculpatei, psihologul a constatat că aceasta își amintește vag unele momente, altele nu și le amintește deloc. Cu toate acestea, mintea sa a construit o poveste pe baza elementelor de amintire şi din această cauză psihologul a arătat că nu ar putea să conchidă că medicii legiști au tras concluzii nereale, numai că povestea inculpatei este alta. Psihologul a mai arătat că a întâlnit o situație similară, (…) o studentă la medicină care a avut un diagnostic similar deși avea cunoștințe medicale și era înconjurată de medici. Subiectul respectiv vorbește despre starea de somnolență care însoțește sarcina și în cazul respectiv, ca și în cazul inculpatei, nu a fost prezentă durerea specifică procesului de naștere.
Acest diagnostic de negare a sarcinii apare ca un mecanism defensiv pe care sistemul psihic îl construiește pentru a confrunta o realitate pe care în caz contrar nu ar putea-o suporta. Mecanismul negării odată folosit devine în timp foarte puternic. Negarea apare în conștiința unei persoane pornind de la o realitate obiectivă, cum este în cazul de față momentul în care inculpata s-a întrebat dacă este sau nu însărcinată: a făcut acele teste de sarcină cu rezultat incert, ulterior dorind să urmeze școala de poliție, a fost supusă din nou unor analize medicale, inclusiv unui control ginecologic, care nu a relevat nicio sarcină. Prin urmare, sentimentul de negare începe să interpreteze toate semnele pe baza altor explicații: de exemplu – o doare stomacul, starea de oboseală este determinată de schimbarea programului de lucru, etc.
Martora psiholog a mai arătat că nu toate cazurile de negare a sarcinii au dus la pruncucidere. Au existat situații în care pacienta a ajuns în cele din urmă să nască asistat, însă aceste cazuri nu sunt interesante din perspectiva literaturii juridice, ci numai a celei medicale. Psihologul a tradus cazurile existente în literatura de specialitate străină pentru a fi parcurse cu ușurință și pentru a fi accesibile organelor judiciare. Raportul său de evaluare are 43 de pagini tocmai din dorința de a fi cât mai explicită în concluziile la care a ajuns.
Martora psiholog a mai arătat că negarea sarcinii nu este un diagnostic psihiatric, însă el poate avea ca consecință în planul afecțiunilor de natură psihiatrică tulburările disociative și cu tulburări amnezice, respectiv disociative și intermitente.
Întrebată fiind de către apărarea inculpatei în ce fel negarea sarcinii a putut influența comportamentul inculpatei în data de 2 spre 3 iulie 2019, martora a răspuns că apreciază că în cazul inculpatei a fost vorba despre o negare pervazivă, adică din toate punctele de vedere și în aceste situații femeile pot realiza că a fost vorba de o sarcină eventual în momentul nașterii, altele nu realizează nici măcar în acel moment. Legat de momentul nașterii pot să apară fenomene de amnezie iar în literatura de specialitate sunt redate unele cazuri cu femei care nu au realizat nici măcar atunci ce se întâmplă, chiar în condițiile în care au născut un făt viu, au negat vehement că copilul le-ar aparține, spunând că nu au fost însărcinate. Revenind la situația inculpatei, martora a arătat că crede că aceasta își amintește puțin și intermitent evenimentul nașterii. De altfel când a ajuns la spital, s-a constatat că aceasta are o anemie puternică, probabil pierzând cantități importante de sânge. Din punctul de vedere al psihologului, probabil că din timp în timp inculpata a leșinat.
Psihologul a menţionat şi că, cazul inculpatei se înscrie într-o tipologie foarte clară redată în literatura de specialitate străină. În situația femeilor care au negat sarcina, semnele fiziologice ale acestora au fost mult reduse, și chiar în momentul în care au apărut astfel de semne au fost interpretate în alte contexte. Astfel martora a declarat că în noaptea de 2 spre 3 iulie 2019 inculpata nu și-a dat seama că naște efectiv.
De asemenea psihologul a arătat că a întrebat-o pe inculpată ce ar fi făcut dacă știa că este gravidă și i-a răspuns că nu știe ce ar fi făcut, apoi a zis că probabil ar fi păstrat copilul.
Martora a mai arătat că acest fenomen de negare a sarcinii poate dura mai puţin sau mai mult, ideea este că în momentul în care te confrunți cu ipoteza care ulterior declanșează mecanismul de negare, aceasta poate dura de exemplu două zile, dacă ideea a apărut în momentul existenței unei sarcini de 6 luni. Când mama vede fătul născut, ori când taie cordonul ombilical, uneori realizează că a fost însărcinată şi că a născut, alteori nu.
De cele mai multe ori în astfel de situații fătul se naște în toaletă, pentru că mama simte nevoia de a merge la toaletă. Au existat și situații în care tăindu-se cordonul ombilical și fătul fiind așezat într-o pungă de plastic și dus la tomberon, mama în continuare neagă sarcina și toată această situație care a urmat deoarece face poarte din realitatea negată.
Întrebată fiind dacă ascunderea urmelor nașterii este un comportament specific fenomenului de negare a sarcinii, martora psiholog a arătat că în mintea femeii nici nu avea loc nașterea. Practic observa că a făcut mizerie, curăța, se spăla și după aceea se ducea la culcare deoarece din punct de vedere fizic se simțea epuizată. Uneori fătul născut rămânea în toaletă, alteori era dus la tomberon, însă în condițiile în care avusese loc negarea sarcinii, fenomenul nașterii nici nu ajungea la conștiința mamei deoarece făcea parte dintr-o realitate negată de către aceasta.
De asemenea fiind întrebată dacă acest diagnostic psihologic de negare a sarcinii poate avea corespondent într-un diagnostic psihiatric, de tulburări disociative, şi dacă aceste diagnostice psihiatrice pot avea drept consecință diminuarea sau lipsa discernământului, martora a răspuns afirmativ, în mod cert. Practic această realitate nu ajunge în planul conștiinței persoanei în cauză, drept urmare nu se poate vorbi de un discernământ în luarea deciziei, pentru că nu realizează dacă este bine sau rău, tocmai din cauză că fenomenul nu ajunge în planul conștiinței persoanei.
În cauză au fost efectuate două expertize psihiatrice, una în faza de urmărire penală şi alta în faţa instanţei de judecată, ambele stabilind că inculpata a avut capacitatea psihică de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale acţiunilor sale, adică discernământul era prezent la momentul comiterii faptei.
Cu privire la fapta în sine, prima instanţă a reţinut că, deşi niciuna dintre probele administrate în cauză nu ne poate conduce la concluzia categorică că inculpata a născut în baia din locuinţă sau în latrina din grădină, în mod cert inculpata a născut, fătul nou-născut s-a aflat în mâinile sale, din moment ce acesta are o echimoză violacee de 2/1 cm pe genunchiul stâng, după care a ajuns în latrină, prin voinţa inculpatei. De altfel, prima instanţă a apreciat că locul naşterii nici nu are relevanţă, ceea ce prezintă relevanţă este aspectul dacă inculpata a conştientizat că este însărcinată şi că în noapte de 2 spre 3 iulie 2019 i s-a declanşat fenomenul fiziologic firesc al naşterii.
Lanţul evenimentelor derulate în cauză şi la care s-a făcut referire în cele ce urmează au determinat prima instanţă să aprecieze că, dacă inculpata nu a cunoscut că este însărcinată sau a negat acest fenomen, s-a trezit la realitatea imediată şi palpabilă: fătul nou-născut, ajuns în mâinile sale.
Aşadar o primă problemă care se pune în speţa de faţă este aceea a negării sarcinii. Prima instanţă a reţinut că negarea sarcinii reprezintă un fenomen psihologic în faţa căreia se poate găsi o femeie pentru care perspectiva unei sarcini este un eveniment atât de nefericit şi nedorit încât ascunde în subconştientul său această realitate şi orice simptom legat de o sarcină fiziologică este pus pe seama unor alte situaţii, indispoziţii afecţiuni, etc.
##### instanţă a reţinut că, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpata a avut nişte prime preocupări legate de existenţa unei sarcini, undeva la sfârşitul lunii octombrie 2018, în condiţiile în care martorele #### #### ###### şi #### ##### ######## au relatat că au văzut un test de sarcină în camera inculpatei, iar martora #### #### ###### chiar a relatat că inculpata i-a povestit că testul respectiv de sarcină a ieşit pozitiv. #### posibil ca acest eveniment obiectiv din viaţa inculpatei să fi determinat în psihicul său reacţii negative foarte puternice, profunde, de negare a realităţii, cu atât mai mult cu cât aceleaşi martore, prietenele inculpatei, au relatat că aceasta le-a spus în mai multe rânduri că, în contextul în care iubitul inculpatei dorea în scurt timp să se căsătorească, să facă nuntă şi apoi să aibă copii, inculpata le-a spus acestora că nu este pregătită să aibă copii.
####, la sfârşitul lunii octombrie 2018 inculpata şi-a pus problema că ar putea fi însărcinată. Ulterior acestui moment, probaţiunea nu mai relevă ca inculpata să fi discutat cu cineva despre posibilitatea existenţei unei sarcini, deşi iniţial i-a relatat martorei #### #### ###### că testul de sarcină a ieşit pozitiv. În mod surprinzător sau nu, inculpata nu discută această problemă – a posibilităţii existenţei unei sarcini, nici măcar cu iubitul său, în condiţiile în care acesta a fost complet şocat în momentul în care a aflat, la data de 3 iulie 2019, că inculpata a pierdut o sarcină.
Cu toate acestea, legat de simptomele obiective ale unei sarcini, martorul a remarcat că începând cu luna februarie 2019 inculpata a început să ia în greutate, iar la începutul lunii iunie 2019 când a revenit în ţară din ###### bunica inculpatei a observat că aceasta avea o burtă specificat de gravidă, şi chiar a întrebat-o pe aceasta dacă este însărcinată, însă inculpata a negat. Celelalte probe testimoniale administrate în cauză au evidenţiat aspectul că inculpata nu prezenta semnele fiziologice ale unei sarcini, în sensul că nu avea o burtă mare, nu mergea cu dificultate, adică cu toate că inculpata se îngrăşase şi avea o oarecare burtă, nu era evident că aceasta este însărcinată.
Cu toate acestea, prima instanţă a apreciat că nu există nicio probă obiectivă care să confirme situaţia negării sarcini. În plus, chiar dacă pe plan subiectiv inculpata a fost atât de afectată de posibilitatea existenţei unei sarcini, încât a dorit să îndepărteze din mintea ei acest gând, în condiţiile în care la dosar nu există nicio probă care să asocieze acest fenomen psihologic de negare a sarcinii cu vreo afecţiune psihică, un simplu sentiment de bună-credinţă faţă de propria persoană, ar fi trebuit să o determine pe aceasta ca măcar în ultimul ceas să afle opinia unui specialist ginecolog. Inculpata nu a făcut acest lucru, nici în momentul în care a aflat că testul de sarcină a ieşit pozitiv nu a consultat un ginecolog, şi nici ulterior după ce a ajuns în ######, nu a făcut asta, şi nici măcar când bunica sa a întrebat-o direct şi franc dacă este însărcinată, în iunie 2019. De fiecare dată inculpata a preferat să nege acest lucru, ceea ce indică, în linii generale, că hotărârea ei de a scăpa de copil fusese deja luată. Faptul că, cică, în ######, însă a fost supusă unor analize, pentru admiterea la o şcoală de poliţie, care au implicat inclusiv un consult ginecologic şi că acesta nu a relevat o sarcină, este o chestiune pur afirmativă, nicio probă palpabilă nu există în acest sens, deşi nu ar fi fost dificil ca această probă să fie obţinută de către inculpată.
Aşadar, în aprecierea primei instanţe, că în mintea sa inculpata nu vroia să recunoască faptul că este însărcinată este destul de limpede, însă acest aspect nu este decât unul subiectiv, care nu poate fi asociat cu vreo afecţiune psihică obiectivă care cu adevărat să o facă pe inculpată să nege realitatea obiectivă. Ori refuzul subiectiv de a accepta o sarcină este specific tuturor femeilor care nu îşi doresc copilul şi care doresc să scape, într-un fel sau altul de consecinţa unei sarcini.
Desigur că au existat unele elemente care o puteau ajuta pe inculpată să se mintă în continuare că nu este însărcinată, cum ar fi aspectul că se pare că a avut ciclu pe toată durata sarcinii, situaţie care nu este exclusă, existând multe femei care în timpul sarcinii au avut ciclu, pe toată durata sarcinii sau numai pe o anumită perioadă, mai mult sau mai puţin regulat.
Apoi faptul că inculpata nu a luat în greutate prea mult, deşi obişnuia să poarte haine largi, aspect care împiedica un observator obiectiv să vadă cu adevărat silueta inculpatei. În aceeaşi ordine de idei, martora #### #######, întrebată fiind dacă a observat că inculpata să aibă burta specifică unei femei însărcinate a relatat că nu a observat acest lucru deoarece inculpata purta haine largi şi pentru că era mai plinuţă, şi, într-adevăr, la femeile cu constituţie fizică mai plină, o sarcină nu este atât de vizibilă ca la femeile slabe. Pe urmă, chestiunea cu burta specifică este oricum controversată în condiţiile în care bunica inculpatei, care a avut probabil ocazia să o vadă mai dezbrăcată, a observat, totuşi o schimbare fiziologică la aceasta, care a determinat-o să o întrebe dacă nu e este însărcinată.
##### instanţă a observat mai pe urmă că nici în cadrul celei de-a doua sarcini pe care inculpata a avut-o în timpul prezentului proces, starea de graviditate a acesteia nu a fost foarte evidentă.
Pe de altă parte, fotografiile pe care le-a depus la dosar, efectuate cu puţin timp înaintea celei de-a doua naşteri, tocmai pentru a demonstra că nici de această dată nu avea o burtă proeminentă, au fost realizate oricum dintr-o perspectivă care o avantajează pe inculpată şi în care sarcina nu se vede foarte bine, dar chiar şi aşa este destul de vizibilă, iar în condiţiile în care aceste fotografii ar fi fost realizate din profil ar fi fost cu adevărat elocvente.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că negarea sarcinii a existat ca fenomen psihologic doar în mod subiectiv în mintea inculpatei, care în mod evident nu îşi dorea o sarcină, însă în sinea sa inculpata probabil că a avut mereu o îndoială, pe care nu a intenţionat să şi-o spulbere – printr-o simplă vizită la medicul ginecolog, că este sau nu însărcinată.
##### instanţă a reţinut că, în tot cazul, confruntată cu fenomenul fiziologic al naşterii, în mod cert inculpata a avut o revenire la realitate, iar intenţia acesteia de a suprima viaţa nou născutului rezultă dintr-o serie de evenimente care au avut loc în noaptea respectivă. Astfel, inclusiv din planşele foto care indică urme de încălţăminte impregnate cu substanţă brun roşcată ce pare a fi de sânge, ducând de la locuinţă la WC-ul din grădină, în mod cert inculpata a făcut mai multe deplasări pe traseul respectiv, în tot acest timp inculpata era măcinată de un travaliu specific, chiar dacă nu era cu dureri intense, însă simţea un disconfort continuu în zona abdomenului şi nevoia de a împinge. #### nedumerită de ceea ce i se întâmplă, potrivit propriilor susţineri, este suspect că inculpata nu s-a gândit nicio secundă să ceară sfatul ori ajutorul iubitul lui său, care dormea în dormitorul lor, ori bunicii sale, de unde rezultă în mod clar că inculpata ştia exact ce urma să se întâmple, şi în mod intenţionat le-a ascuns acestora evenimentul.
Aşa cum a arătat deja, prima instanţă a apreciat că probele obiectiv administrate în cauză nu pot stabili locul în care inculpata a născut efectiv, unde a avut loc expulsia fătului. Totuşi este posibil ca aceasta să fie a avut loc în latrina din grădină, în condiţiile în care inculpata arătat că a simţit o umflătură între picioare în momentul în care stătea pe latrină, crăcănată. Întrucât în WC era întuneric a pipăit să vadă despre ce este vorba şi a constatat că a simţit piele şi ceva umed. S-a aplecat cu tot corpul să vadă despre ce este vorba şi în momentul în care s-a îndreptat a avut loc expulsia propriu-zisă, însă inculpata a preluat nou născutul în mâinile ei, cu această ocazie producându-i şi echimoza de pe partea laterală a genunchiului stâng. În acest moment, cu nou-născutul în mâini, inculpata, în mod normal trebuia să secţioneze cordonul ombilical, ceea ce a făcut ori acolo în latrina, în condiţiile în care avea un obiect de tăiat, dat fiind că raportul de expertiză medico legală stabileşte indubitabil faptul că cordonul ombilical ataşat cadavrului nou-născutului, în lungime de 10 cm avea o secţiune netedă. #### posibil totuşi ca inculpata, cu copilul în mâini, să se fi deplasat în casă să taie cordonul ombilical, care ulterior a fost ascuns sub preşurile din baie. Apoi inculpata s-a deplasat la WC-ul din grădină unde a aruncat în groapa cu fecale a acestuia nou-născutul său. După aceea inculpata s-a dus din nou la baia din locuinţă să se spele, deoarece în tot acest timp sângera, apoi a venit din nou la latrină pentru a elimina placenta. Ulterior inculpata s-a deplasat în apropierea WC-ului de unde a luat sapa, cu care, cel mai probabil a apăsat cadavrul bebeluşului mai adânc în materiile fecale, în acest fel fiind probabil provocate celelalte leziuni produse prin zgâriere, dat fiind că la cercetarea la faţa locului a fost descoperită această sapă în zona din spate a WC-ului care avea atât pe partea tăietoare cât şi pe coadă urme de materiei fecale.
Revenind la faptul obiectiv al ascunderii cordonului ombilical sub covoraşele de baie şi sub prosoapele cu care a şters urmele de sânge, prima instanţă a apreciat că acesta reprezintă încă o dovadă a faptului că inculpata era conştientă de ceea ce se întâmplă şi că se află în plin fenomen fiziologic al naşterii, indiferent că a ştiut sau nu a ştiut că este însărcinată.
##### instanţă a reţinut că este posibil ca inculpata să fi leşinat în răstimpuri, situaţie ce se întâmplă adeseori în timpul unui proces de naştere, chiar asistată, însă acest lucru nu este de natură a aboli discernământul, ci are doar consecinţa, evidentă, că inculpata nu ştie ce s-a întâmplat în intervalul de timp în care era leşinată.
O altă problemă invocată de către apărare este aceea a anemiei severe suferite de inculpată. Şi aceasta este o consecinţă frecventă a unei naşteri, determinată de pierderi importante de sânge, după cum este o problemă specifică majorităţii femeilor însărcinate, însă nici această situaţie nu este de natură a înlătura discernământul celei în cauză.
##### instanţă a reţinut că nu este veridică nici susţinerea apărării cum că anemia severă reprezintă un handicap, ceea ce nu s-a negat de principiu, însă acesta este un handicap de natură fizică, care nu are nici de această dată nimic cu discernământul şi cu realizarea consecinţelor faptelor proprii.
O altă chestiune de inconsecvenţă în logică din apărarea inculpatei pe care a remarcat-o prima instanţă este aceea a cordonului ombilical în formă de „U”, pe care inculpata l-a observat, dat fiindcă nu este firesc ca în condiţiile în care observi un „intestin”, aşa cum l-a numit inculpata, că atârnă în formă literei „U” din zona organelor tale genitale, care, la o tragere de el, este dureros, să îl dai cu o foarfecă.
Apoi o altă chestiune pe care inculpata nu a mai explicat-o, în condiţiile în care nu ştia ce i se întâmplă, dar a văzut că un intestin atârnă din ea, în contextul bine cunoscut ei al unei constipaţii cronice de care suferă de când se ştie, este total ilogic să nu ceară ajutorul unei persoane apropiate, cel puţin ca să se dumirească legat de ce se întâmplă.
Prin urmare, toate aceste acţiuni ale inculpatei învăluite într-o „aură de secretomanie” evidentă, au fost în mod clar ţinute secrete pentru că inculpata ştia că este însărcinată şi că naşte şi ştia şi ce urmează să se întâmple cu nou-născutul.
Apărarea a mai susţinut că naşterea diferă de la persoană la persoană, în ceea ce priveşte durata travaliului, intensitatea durerilor, dificultatea expulsiei. #### de acord cu toate aceste aserţiuni, prima instanţă a reţinut că, totuşi, indiferent de cât de rapid a născut inculpata, cât de nesemnificative au fost durerile avute şi cât de facilă a fost expulsia, în mod cert, acest proces nu s-a întâmplat în câteva minute. În primul rând, potrivit propriilor susţineri ale inculpatei, au existat mai multe drumuri din casă la WC-ul din curte, în cadrul cărora inculpata simţea nevoia de a defeca şi de a împinge, nevoi specifice unei femei aflate în travaliu, apoi au existat mai multe trasee de la latrină la baia din locuinţă, după care într-un episod, inculpata a expulzat fătul, într-un altul – placenta, în răstimpuri inculpata a şi leşinat, apoi a avut timp să se ducă la fosa septică din grădină, unde au fost găsite pete de sânge pe vegetaţia din imediata apropiere a acesteia, ceea ce înseamnă că travaliul nu a fost totuşi unul extrem de scurt, perioadă de timp, în care inculpata ar fi putu să anunţe pe cineva din familie, respectiv pe una din cele două persoane care se aflau în casă cu inculpata.
#### probele de la dosar indică în mod evident că capătul liber al porţiunii din cordonul ombilical al fătului, ataşată cadavrului acestuia, a fost secţionată neted, ceea ce conduce la concluzia că inculpata a intervenit cu un obiect tăietor asupra ombilicului, versiune susţinută lipsit de orice echivoc de către raportul de expertiză medico-legală al fătului, chiar admiţând varianta apărării cum că cordonul ombilical este rupt neregulat şi franjurat, prima instanţă a reţinut că această variantă de apărare nu poate explica faptul că pe cadavrul fătului au fost decelate urme de compresiune cu mâna. Ignorând şi această situaţie, în condiţiile în care s-a demonstrat că, raportat la gradul de educaţie al inculpatei, la cel de integrare a acesteia în societate – a urmat studii inclusiv în străinătate, a avut un loc de muncă în străinătate, conduce un vehicul, aceasta şi-a dat seama că se află în plin proces de naştere, iar clasica naştere a fătului în toaletă, cu riscul ca acesta să se înece, reprezintă tot un omor, în varianta violenţei în familie, în acest sens, existând o jurisprudenţă nelimitată.
Legat de apărarea inculpatei privind lipsa leziunilor prin compresiune la nivelul părţilor moi ale capului fătului, prima instanţă nu a mai revenit asupra acesteia, deoarece prin aceasta inculpata a dorit să releve că naşterea nu ar fi avut loc în baia din locuinţă, ci în latrină. ##### instanţă a arătat că acest element nu este esenţial în stabilirea vinovăţiei inculpatei, important fiind faptul că, indiferent că a fost sau nu conştientă de sarcina sa, şi-a dat seama că naşte, iar ţinerea secretă a acestor evenimente a îndreptăţit prima instanţă să aprecieze că inculpata dorea să scape de făt.
În mod cert, în noaptea de 2 spre 3 iulie 2019, din perspectiva inculpatei, s-au întâmplat mai multe lucruri grave pentru sănătatea sa: încerca să defecheze, dar nu reuşea, s-a plimbat de mai multe ori între casă şi latrina din grădină, la un moment dat, stând pe WC a simţit o umflătură între picioare sale, pipăind să vadă despre ce este vorba a simţit piele şi ceva umed, apoi a simţit o senzaţie de eliberare, după care din nou la ceva timp, a simţit nevoia de a face necesităţi, a văzut un intestin cum atârna ieşit din corpul său, de care trăgând – l-a simţit dureros, dar cu toate acestea îl taie cu o foarfece, care nu era ruginită, ci doar cu urme de mizerie între crenelurile din imediata apropiere a tăişului. Apoi a văzut mult sânge în latrină, chiar s-a gândit că ce va spune bunicii şi iubitului despre acest sânge, între timp mai leşină, dar cu toate acestea nu anunţă pe nimeni despre aceasta. Cu toate că inculpata a fost în mod vădit slăbită de toată această situaţie, în mod cert ar fi avut puterea să trezească pe cineva din casă, cât timp a putut să facă mai multe drumuri între casă şi latrină, a ajuns în grădină, în apropierea fosei septice.
Toate acestea au determinat prima instanţă să aprecueze că inculpata şi-a dat seama ce i se întâmplă, însă pentru a ascunde omorârea fătului, pe care o anticipase, nu a anunţat pe nimeni din casă.
Apoi prima instanţă a mai ţinut să precizeze că sarcina nu este o boală, este doar o stare fiziologică mai aparte, dar care nu o împiedică pe o femeie să ducă o viaţă absolut normală, să muncească, până în clipa naşterii, să aibă viaţă sexuală normală, mai puţin spre finalul perioadei. Prin urmare, apărarea inculpatei cum că a făcut toate aceste lucruri, ceea ce i-a întărit convingerea că nu este însărcinată, nu este demnă de a fi luată în considerare, deoarece imensa majoritate a femeilor, asta şi fac.
S-a mai precizat că varianta inculpatei despre succesiunea evenimentelor din noaptea de 2 spre 3 iulie 2019, nu se suprapune peste o descriere logică a etapelor din cursul unei naşteri, ceea ce sugerează că probabil evenimentele s-au petrecut într-un alt mod decât cel descris, cu implicarea directă şi voită a inculpatei.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatei ##### ######### #########, care în noaptea de 02/03.07.2019, în timp ce se afla la domiciliul său de pe strada Viorelelor din ########## ###, a dat naştere unei persoane de sex feminin, secţionând cu un foarfece cordonul ombilical, după care a aruncat nou-născutul în latrină, şi folosindu-se de o sapă l-a acoperit cu materii fecale, cauzând decesul nou-născutului prin asfixie mecanică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal.
##### instanţă a reţinut că în cauză este incidentă şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. e C.p., infracţiunea fiind săvârşită profitând de imposibilitatea nou-născutului de a se apăra din cauza vârstei fragede.


 

Tribunalul a condamnat-o pe femeie la șase ani și opt luni de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma omorului. Procurorii au atacat decizia susținând că pedeapsa nu e suficient de drastică, au cerut condanmnarea inculpatei la o pedeapsă în cuantum sporit inclusiv prin înlăturarea circumstanțelor atenuante ș interzicerea pedepselor complementare pe durata maxim, inclusiv dreptul de a fi tutore sau curator. În motivarea apelului, s-a arătat că în mod nejustificat instanţa de judecată a aplicat inculpatei o pedeapsă care ar corespunde ca şi gravitate mai degrabă unei infracţiuni de tentativă de omor decât unei infracţiuni de omor comise de o mamă asupra copilului ei nou născut.

Procurorul a apreciat pedeapsa aplicată drept ”insignifiantă” pentru o infracţiune de o gravitate apreciată ca ”evidentă”. Inclusiv instanţa de judecată a constatat caracterul grav al infracţiunii comise de către inculpată – care şi-a asigurat clandestinitatea acţiunilor sale, a acţionat fără milă împotriva propriului copil, total lipsit de apărare şi pe care avea datoria de a-l proteja – fără a-i da, însă, finalitatea prevăzută de lege, au arătat procurorii. S-a reţinut ca şi aspect negativ şi atitudinea procesuală a inculpatei, care nu a recunoscut fapta penală.
La rândul său femeia a atacat decizia cu apel, desființarea sentinței penale și dispunerea rejudecării și schimbarea încadrării uridice din infracțiunea de violență în familie în infracțiunea de ucidere idn culpă, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea acesteia – sau, în fine, aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, cu suspendare sub supraveghere.

Codul penal aarată la art. 188 alin. 1 că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit art. 199 alin. 1 „dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime”. S-a reținut și o circumstanță agravantă, prevăzută la art. 77 lit. e, constând în „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze”.

Ar reieși o pedeapsă de cel puțin zece ani, totuși femeia a fost condamnată la șase ani și opt luni, pedeapsă confirmată de Curtea de Apel. S-au reținut o serie de circumstanțe atenuante: ”nu se justifică ignorarea contextului în care a acţionat în acest mod (respectiv, după ce mama sa i-a spus să nu cumva să se întâmple să rămână însărcinată, după ce a avut mai multe certuri cu fostul său iubit, ajungând chiar să se despartă de acesta înainte de a efectua testul de sarcină al cărui rezultat a fost pozitiv, după ce a avut o perioadă foarte încărcată cu noul loc de muncă, etc.), context în care este evident că inculpata a exacerbat consecinţele sarcinii nedorite, iar această împrejurare diminuează gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatei”.

În acest context, Curtea a constatat că nu se justifică înlăturarea circumstanţei atenuante judiciare reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatei, chiar dacă pentru motive diferite, sens în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. (1) C.pen., potrivit cărora: „în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime”. Astfel, în baza dispoziţiilor arătate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii, sens în care pedeapsa aplicabilă în cazul inculpatei este închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 16 ani şi 8 luni închisoare”.
Prin raportare la criteriul privind conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, Curtea a mai constatat că inculpata nu a recunoscut săvâşirea faptei şi a prezentat o variantă ”total neverosimilă” după cum a apreciat instanța, cu privire la modul în care s-au derulat evenimentele în noaptea în care a săvârşit infracţiunea de care este acuzată. ”Ţinând seama de toate criteriile mai sus arătate, Curtea constată că împrejurările comiterii faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, conduita inculpatei după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, respectiv motivul săvârşirii infracţiunii ar justifica, într-adevăr, după cum s-a invocat prin cererea de apel formulată de către procuror, aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei durată să fie superioară minimului special aplicabil, însă, pe de altă parte, raportat la lipsa antecedentelor inculpatei şi în special raportat la vârsta pe care aceasta a avut-o la momentul săvârşirii faptei, nivelul de educaţie, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, durata pedepsei se impune a fi orientată înspre minimul special aplicabil”, a motivat Curtea de Apel. Astfel, Curtea a constatat că pedeapsa principală pentru care a optat prima instanţă, de şase ani şi opt luni de închisoare – în concret, o pedeapsă a cărei durată este egală cu minimul special aplicabil în cauză- , respectă limita de proporţionalitate a sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârşite şi periculozitatea inculpatei.

Decizia a fost luată în 1 februarie și e definitivă.

 

Un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism Berlin.

Articole similare